Archive for noiembrie 2017

Yahwismul – o mare reformă în lumea antică

noiembrie 29, 2017

Cum definim un protestant? Simplificând, protestantul este creștinul care așază 23131976_1972051629715831_456716976709822188_nautoritatea divină a Scripturii deasupra autorităţii umane a Tradiţiei și a Bisericii; creștinul care crede că mântuirea este darul graţiei lui Dumnezeu, nu răsplata meritelor omenești sau rodul unei indulgenţe; creștinul care respinge cultul zadarnic și păgân al mijlocitorilor vii sau morţi, neacreditaţi de Dumnezeu.

Dacă așa arată spiritul protestant, atunci Hristosul istoric nu ar fi fost chiar primul reformator. Profeţii evrei care L-au precedat au avut reflexe religioase protestante, așa cum atestă scrierile lor. Iată cât de fidel redă Isaia mentalitatea tipică acelora care cred că Sfânta Scriptură este numai pentru cărturari și sfinţi, eventual pentru litania preotului, dar nu pentru mâinile murdare ale ţăranului:

De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească şi-i zici: „Ia citeşte!”, el răspunde: „Nu pot, fiindcă este pecetluită!” Iar dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: „Ia citeşte!”, el răspunde: „Nu ştiu să citesc.” Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine; iar frica pe care o are de Mine este numai o învăţătură de datină omenească.”  (Isaia 29:11-13)

cele-zece-porunci-1000x681Protestantismul biblic ar putea fi definit începând cu cele Zece Porunci și cu toată Legea lui Moise, care, în esenţă, așază morala deasupra liturgicii și spiritualitatea deasupra religiei. Ritualul tipic al templului era important doar în sens pedagogic, nu era eficient în sine, ci era o tipologie a Evangheliei. Numai greșelile omenești specifice puteau fi iertate prin jertfe, în timp ce păcatele capitale (asasinat, adulter, perversiune, idolatrie, blasfemie, violarea Sabatului, profanare etc.) puteau fi iertate numai de Dumnezeu, și de regulă fără a scuti pe vinovat de pedeapsa capitală.

Legea mozaică depășea nevoile unei legislaţii teocratice, specifice statului israelit, întrucât educa individul în spiritul unor motivaţii profunde: credinţă și dragoste de Dumnezeu și de semeni. Iar aceste principii nu erau doar recomandate sau impuse, ci Dumnezeu oferea însăși capacitatea supraomenească de a le împlini. Acest accent pus pe spiritualitate și pe o relaţie directă cu Dumnezeu, mai mult decât pe conformarea exterioară faţă de o lege sau o tradiţie religioasă, este din aceeaşi flacără cu cea a Reformei.

Spiritualitatea în care Iisus a fost educat era deja profund „protestantă”. Niciun compromis cu materialismul mistic, cu politeismul deghizat sau cu magia nu era acceptabil. Yahwismul ortodox era chiar iconoclast. Șarpele de bronz al lui Moise, înălţat pe lance ca un steag, prototip al crucifixului, a fost sfărâmat de credinciosul Ezechia, strămoșul lui Iisus, deoarece poporul începuse să-l venereze.

13000117_1030777006988805_4423727029572731471_n

Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, Sa nu te inchini inaintea lor si sa nu le slujesti; Exod 20:4-5 Biblia invata sa nu ne inchinam la statui.

Nu exista niciun cult al sfinţilor profeţi, eroi etc. Moise, cel mai mare profet, nu primea nicio veneraţie: Dumnezeu îi ascunsese mormântul și îi înviase trupul. De asemenea, nu exista un cult al părintelui Avraam. Isaia știa că Avraam, ca și ceilalţi patriarhi, este mort și nu mai știe nimic. Enoh și Ilie, care fuseseră răpiţi la cer fără să vadă moartea, nu erau totuși veneraţi ca sfinţi. Moise și Ilie au fost atât de mari înaintea lui Dumnezeu, încât au fost trimiși să-L încurajeze chiar pe Iisus, dar nimănui nu i-a venit în minte să-i venereze pe ei sau locurile sfinte pe unde au pășit.

Acesta a fost mediul auster al credinţei în care a trăit Iisus. Pentru un evreu, oasele morţilor, indiferent dacă fuseseră sfinţi sau păcătoși, erau obiecte de oroare. Iisus le numea, fără distincţie, „oase de morţi… pline de necurăţie”. El nu a arătat veneraţie faţă de rămășiţe trupești și îi ironiza pe fariseii care se îngrijeau de sfinţii morţi în timp ce plănuiau moartea sfinţilor vii.

Profetul Elisei – o adevărată umbră a lui Iisus, după cum și Ilie fusese o prefigurare a lui Ioan Botezătorul – făcuse multe minuni, înviase chiar un mort. Dar cea mai mare minune a făcut-o după moartea sa: un mort a înviat prin atingerea de oasele lui Elisei. Faptul ar fi putut da naștere unui cult al moaștelor – o sursă materială pentru cler sau pentru alţi întreprinzători duhovnicești. Dar un asemenea cult nu a apărut. Un alt mort nu a mai înviat prin atingere de oasele lui Elisei. Iar oasele lui Elisei, dacă ar fi avut în ele sursa de viaţă, nu l-ar fi lăsat pe profet să moară de boală.

13450235_1558447211131455_867264051317670463_n

Sa nu va faceti idoli, sa nu va ridicati nici chip cioplit, nici stalp de aducere aminte; sa nu puneti in tara voastra nicio piatra impodobita cu chipuri, ca sa va inchinati inaintea ei; Leviticul 26:1

Dacă la aceste pagini de istorie și de lege adăugăm bine cunoscuta interdicţie divină cu privire la venerarea chipurilor sacre, a aștrilor și a idolilor și dacă menţionăm Evanghelia, pe care o descrie în avans profetul Isaia ca o coroană a acestei legi sfinte, atunci iudaismul biblic, absorbit de Iisus odată cu laptele maicii Sale, era un protestantism curat.

Când declara: „Dreptul prin credinţă va trăi!”, Luther nu făcea decât să repete un vers pe care îl citase frecvent Pavel, din oracolele poetice ale „Vechiului” Testament.

 

Articol scris de Florin Laiu – Profesor de Teologie pentru Revista Semnele Timpului nr. 12/2016

Reclame

Reforma – adevărata faţă a creștinismului

noiembrie 27, 2017

Marea Reformă nu a fost o simplă schismă în interiorul creștinismului occidental, nu a 22886272_10156180221845695_4133645883255297003_n (1)fost doar o mișcare religioasă și politică, deși toate acestea sunt descrieri corecte, complementare. Reforma protestantă, cu spiritul și principiile ei specifice, a fost înainte de toate o întoarcere la adevăratele surse și valori ale creștinismului – o tentativă de restaurare.

În ciuda imperfecţiunii acestei restaurări și în ciuda problemelor pe care le ridică în general restauraţionismul, Reforma a fost înainte de toate ridicarea din praf a steagului creștinismului vechi, un curajos și clar semnal de goarnă și o întoarcere la Scriptură.

În mod natural, bisericile istorice de Apus sau de Răsărit, aflate sub umbra Romei și a Constantinopolului, resping Reforma, sub diverse motive. Reforma a fost „securea… [lui Ioan Botezătorul] înfiptă la rădăcina pomilor” Bisericii imperiale, iar un asemenea mesaj cu greu poate fi acceptat de creștinismul uscat spiritual, a cărui duhovnicie stă mai ales în exerciţii omenești de subordonare, în aventuri mistice, credinţă superstiţioasă, magie sacră și materialism pragmatic.

În cele ce urmează, vom arăta de ce Reforma este expresia autentică, lucidă și demnă de urmat a creștinismului și că principiile proclamate de reformatori, începând cu Martin Luther, nu sunt o noutate, ci sunt principiile fundamentale ale creștinismului.

Articol scris de  Florin Laiu – Profesor de Teologie pt. revista Semnele Timpului nr. 12/2016

Ce este acum de facut

noiembrie 15, 2017

Mutam acum obiectivul de la istorie (trecut) si de la criza care este chiar in fata noastra si ne concentram atentia asupra esentei problemei. Poti deveni chiar acum copilul lui Dumnezeu – chiar in minutul acesta, daca vrei. Dumnezeu deja a facut tot ce un Dumnezeu ar putea face, pana ce accepti ce a facut El. Dumnezeu te-a iubit asa de mult  „ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vecinica.“ (Ioan 3,16).

Forta care imputerniceste

Ai primit darul acesta? Tuturor care-L accepta, li se da puterea sa devina copiii lui Dumnezeu. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat puterea sa se faca copii ai lui Dumnezeu.“ (Ioan 1, 12). Apartii lui Dumnezeu. El te-a facut. Asadar, esti al Lui prin creatiune. El te-a rascumparat. Esti al Lui prin mantuire. Dar El nu te va lua cu forta; trebuie sa-I recunosti drepturile si relatia ta cu El.

Daca te predai lui Dumnezeu, atunci esti al Lui. Vezi Romani 6, 16. In momentul in care ti-ai predate viata ghidarii Sale, El preia conducerea. Atunci incepe umblarea continua cu Dumnezeu. Condus de El, esti copilul Lui. „Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii al lui Dumnezeu“(Romani 8, 14).

Stii ca pacatul este calcarea legii lui Dumnezeu? „Oricine face pacat, calca si legea; caci pacatul este calcarea legii“(1 Ioan 3,4; vezi sI Romani 5, 13 si 7, 7).

Stii ca ziua a saptea este Sabatul Domnului ? „In ziua a saptea, Dumnezeu si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse; si in ziua a saptea Sa odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse.“ (Genesa 2, 2.3; vezi si Exodul 20,8-11).

Nasterea din nou

Stabilim o legatura cu un prieten pamantesc printr-o privire sau printr-o atingere. Cu Domnul Isus ne unim in gandire. Crezi in cuvantul lui Dumnezeu, din toata inima. Vezi Romani 10,10. „Astfel, credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Dumnezeu“(Romani 10, 17). Atunci, credinta Domnului Isus vine prin studiul Cuvantului lui Dumnezeu. Vezi Apoc. 14, 12. Trebuie sa cautam sa ne aratam ca suntem confirmatI de Dumnezeu si sa acceptam adevarul prezent. Vezi 2 Timotei 2, 15. Atunci, Cuvantul acesta da nastere (in inima noastra) la o viata noua, care este „nasterea din nou“. Vezi 1 Petru 1, 23. Atunci trebuie sa continuam sa bem laptele Cuvantului si sa „crestem“. Vezi 1 Petru 2, 2. Nu astepta vreun sentiment deosebit. Crede-L pe Dumnezeu pe cuvant, nu te uita la sentimentele tale.

Curatit acum

Dragostea noastra fata de Dumnezeu este exprimata printr-o ascultare din iubire fata de poruncile Lui. „Si prin aceasta stim ca il cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Cine zice: ‚Il cunosc‘, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este in el. Dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem in El.“ (1Ioan 2, 3-5). Roaga-te lui Dumnezeu pentru tot ce doresti si multumeste-I. Apoi primesti si-tI apartine. Vezi Marcu 11, 24. Trebuie desigur sa ceri dupa vointa Sa. Vezi 1 Ioan 5, 14. 15.

Dumnezeu spune: „Te voi curati. Iti voi da o inima noua. Voi pune Duhul Meu in tine” (Ezechiel 36, 25-27). Roaga-L sa faca aceasta. Multumeste-I ca a facut, pentru ca asa a promis El. Marturiseste-I pacatele. Roaga-L sa te ierte. Multumeste-I ca a facut-o. 1 Ioan 1, 9; Matei 7, 7. 11; Filipeni 4, 6.19. Biblia este plina de fagaduinte – toate iti apartin, dupa planul acesta simplu.

Umbla cu Domnul Hristos

Doreste Dumnezeu, draga cititor, sa fii copilul Lui? Raspunsul este „da“. Da, da, da! Intrebarea care urmeaza este: Doresti, draga cititorule, sa fii copilul lui Dumnezeu? Daca raspunsul tau este „da“, atunci tu esti, prin autoritatea Cuvantului lui Dumnezeu, copilul Sau. Pune mana in mana Lui si ramai cu El. „Tu il vei tine pe acela in pace perfecta, a carui minte este statornica in Tine; caci se increde in Tine. Incredeti-va in Domnul pe vecie; caci in Domnul Dumnezeu este putere vesnica“ (Isaia 26, 3.4, dupa King James Bible).

Marea Lupta (Tragedia veacurilor)

Cititi si studiati cartea Tragedia Veacurilor (Marea Lupta).  Cele mai multe pasaje ale  acestei publicatii au  fost  extrase  din aceasta carte. Cercetati temele care arata  multe  aspecte necunoscute  ale  luptei  dintre bine si rau. Aceasta lucrare explica  evenimentele  majore din timpul erei crestine, care conduc  la punctul culminant iminent  al istoriei. O documentare istorica  si biblica completa. Milioane de exemplare vandute in toata lumea.

Puteti studia si descarca aceasta carte aici

https://m.egwwritings.org/ro/book/2711.5#0

http://www.earlysda.com/books/romanian-1858-great-controversy.pdf

https://m.egwwritings.org/ro/book/2711.5#0

http://ellenwhite.ro/download/tragedia-veacurilor/