Archive for the ‘Raspandirea Evangheliei’ Category

Evanghelia Vesnica! (Apocalipsa 14:6)

Septembrie 30, 2010

Apoc. 14:6 – Si am vazut un alt inger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod.

Matei 24:14 – Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfarsitul.

Apoc. 14:12 – Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.

Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creştini vestea bună are ca scop prezentarea intervenţiei lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos. Acest termen a început să fie folosit de către Biserică după secolul I AD. După cum este folosit în Noul Testament, cuvântul se referă la diferite aspecte din descoperirea divină. În mod absolut şi esenţial mântuirea omului este prin evanghelia harului lui Dumnezeu (Romani 2.16). Aceasta este vestea bună: că Isus Hristos a murit pe cruce pentru păcatele lumii, că El a înviat dintre ce morţi pentru ca să fim îndreptăţiţi (Romani 4.25), şi că prin El toţi cei care cred sunt iertaţi (îndreptăţiţi) de toate lucrurile.

In sens literal, cuvantul „inger”,  inseamna „mesager”, de aceea Dumnezeu foloseste trei ingeri, pentru a simboliza predicarea intreitei solii a Evangheliei, in zilele de pe urma. Dumnezeu foloseste simbolismul ingerilor, pentru a sugera ideea implicarii puterii divine in transmiterea mesajului. Cei trei îngeri, sau trei mesageri ai acestui întreit mesaj reprezintă poporul credincios al lui Dumnezeu.

Evanghelia veşnică reprezinta Vestea cea bună a tuturor veşniciilor, este istoria lui Dumnezeu despre salvarea omului din starea sa păcătoasă. Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiul omului, a trăit o viaţă desăvârşită în trup omenesc decăzut, condamnând astfel păcatul în trup, astfel încât neprihănirea lui Dumnezeu să poată fi manifestată în trupuri muritoare. Aceasta este veşnica veste bună a modului in care Dumnezeu a luat un popor nedesăvârşit şi a făcut din ei sfinţi prin desăvârşirea lui Hristos.

Trei îngeri care evanghelizeaza lumea cu Evanghelia cea vesnica, veche dar întotdeauna actuala, neschimbatoare. Ea este vestea buna ca avem un Tata plin de preaiubire si îndurare, care a dat pe Singurul Sau Fiu pentru fiecare dintre noi, pentru bucuria de a ne avea cu El pe vesnicie. Ea cuprinde acel har, deplin si adânc iertator, pe care nu-l putem explica dar îl putem primi prin credinta. Ea cuprinde acea atribuire a dreptatii vesnice si desavârsite a lui Iisus în dreptul celui care crede. Ea ofera împacarea cu Dumnezeu prin meritele exclusive ale Aceluia care a fost judecat pe Calvar în locul nostru pentruca noi sa putem fi îndreptatiti la judecata lui Dumnezeu. În ea se cuprinde toata frumusetea si gratia caracterului îndurator si sfânt al lui Dumnezeu, dar si slava Legii si a dreptei judecati a lui Dumnezeu si oferirea unei ultime ocazii de har” pentru a scapa de mânia divina.

O solie mondială: Această împătrită enumerare: “oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” indică faptul că solia are o valabilitate mondială. Este mondială şi prin faptul că judecata va urma sfârşitului lucrării ei. Este mondială şi prin faptul că este simbolizată de un înger zburând prin mijlocul cerului. Este pentru toţi bărbaţii şi toate femeile, indiferent de ceea ce cred ei acum, sau de poziţia pe care o ocupă în vreo biserică sau religie.

In Apocalipsa 14:6 sunt descoperite doua adevaruri cruciale in legatura cu solia lui Dumnezeu pentru timpul sfarsitului: 

Faptul ca “Evanghelia este vesnica”, si ca ea trebuie vestita fiecarui om de pe pamânt. Întreita solie îngereasca accentueaza Evanghelia, care arata cu claritate faptul ca oamenii pot fi salvati numai daca cred si accepta pe Isus Hristos (Fapte 4:12; Marcu 10:26,27). Din moment ce nu exista decât o singura cale de salvare, este o greseala a pretinde ca mai pot fi alte alternative.

Amagirile lui Satana Doua dintre cele mai eficiente amagiri ale lui Satana sunt: (1) mântuirea prin fapte si (2) mântuirea în pacat. Aceste înselaciuni sunt demascate în întreita solie îngereasca. Poate fara voia lor, multi oameni au îmbratisat una din aceste erezii, pe care încearca sa-si cladeasca mântuirea – ceea ce este absolut imposibil. De asemenea, trebuie sa accentuam faptul ca nimeni nu predica cu adevarat Evanghelia lui Isus, daca nu include si întreita solie îngereasca.

Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos

Anunțuri

Evanghelia vestita in toata lumea (Matei 24)

August 13, 2010

Apoc. 14:6,7 – Si am vazut un alt inger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod.

El zicea cu glas tare: „Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor!”

Matei 24:14 – Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfarsitul.

Mat. 28:19,20 – Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit.

Rom. 1:16,17 – mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos; fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede….deoarece in ea este descoperita o neprihanire pe care o da Dumnezeu, prin credinta si care duce la credinta, dupa cum este scris: „Cel neprihanit va trai prin credinta.”

Apoc. 14:12 – Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.

Evanghelia în toata lumea – semnul sfârşitului. Aceasta afirmatie este cheia înţelegerii naturii condiţionate a acestei profeţii. Nu razboaiele şi cutremurele semnalizeaza prabuşirea imediata şi totala a acestei civilizaţii aşezate sub controlul Diavolului, ci predicarea veştii bune ca Iisus este Domnul, ca Împaraţia Lui este aproape, ca orice pacatos şi orice naţionalitate este acceptata de Dumnezeu prin credinţa în jertfa Mântuitorului.

Dar pentru ca Împaraţia înseamna lege şi porunci, lumea o uraşte. Şi Satan face tot posibilul ca sa împiedice evanghelizarea lumii, deoarece aceasta grabeşte ziua pedepsirii lui. În primele secole, creştinismul s-a raspândit în Imperiul Roman, mai ales în partea orientala, şi în oarecare masura în câteva zone din afara lumii greco-romane. Afirmaţiile lui Pavel (Col.1:6.23) pot fi înţelese ca nişte figuri de stil care descriu progresul rapid al Evangheliei din acea generatie, dar nu ca nişte declaraţii de precizie istorica. Abia începând cu secolul XIX s-a impus în creştinatate ideea evanghelizarii tuturor continentelor şi civilizaţiilor, s-au creat societaţile biblice şi societatile misionare în acest scop. În profeţia despre distrugerea Ierusalimului, Hristos a spus: „Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul”. Profeţia aceasta se va împlini din nou.

Nelegiuirea copleşitoare din zilele acelea îşi găseşte corespondentul în această generaţie. La fel stau lucrurile şi cu profeţia privitoare la predicarea Evangheliei. Înainte de căderea Ierusalimului, Pavel, scriind inspirat de Duhul Sfânt, a declarat că Evanghelia se predicase „oricărei fiinţe de sub cer” (Col. 1,23). Tot astfel şi acum, înainte de venirea Fiului omului, Evanghelia veşnică se va predica „oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” (Apoc. 14,6.14). Dumnezeu „a rânduit o zi în care să judece lumea” (Fapte 17,31). Domnul Hristos ne spune cum vom putea recunoaşte apropierea acelei zile.

El nu ne spune că toată lumea va fi convertită, ci că „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul”. Stă în puterea noastră să grăbim venirea Domnului, vestind lumii Evanghelia. Noi nu trebuie numai să aşteptăm, dar să şi grăbim venirea zilei Domnului (2 Petru 3,12).

Daca biserica lui Hristos şi-ar fi făcut lucrarea rânduită de Domnul, lumea ar fi fost deja avertizată, iar Domnul Isus ar fi venit pe pământ cu putere şi slavă mare. Dumnezeu i-a avertizat întotdeauna pe oameni despre judecăţile care trebuiau să vină. Cei care credeau în soliile Lui pentru vremea aceea şi aplicau credinţa lor în ascultare de poruncile Lui scăpau de judecăţile care cădeau asupra celor neascultători şi necredincioşi.

Pentru că nu ştim timpul exact al venirii Lui, ni se dă sfatul să veghem. „Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea Lui” (Luca 12,37). Aceia care aşteaptă venirea Domnului nu lenevesc. Aşteptarea venirii lui Hristos are ca scop să-i facă pe oameni să se teamă de Domnul şi de judecăţile Lui asupra neascultării. Ea trebuie să le deschidă ochii faţă de păcatul cel mare al lepădării darurilor milei Sale. Aceia care veghează în vederea venirii Domnului îşi curăţă sufletele, prin ascultare de adevăr. Şi cu vegherea atentă ei combină o activitate plină de zel. Pentru că ştiu că Domnul este la uşă, zelul lor este înviorat şi colaborează cu fiinţele cereşti în lucrarea pentru salvarea sufletelor. Aceştia sunt slujitorii credincioşi şi înţelepţi, care dau celor din casa Domnului „partea lor de hrană la timpul cuvenit” (Luca 12,42). Ei vestesc adevărul care este de folos în vremea aceasta. După cum Enoh, Noe, Avraam şi Moise au vestit adevărul, fiecare pentru vremea lui, tot astfel şi slujitorii lui Hristos dau acum o avertizare deosebită pentru generaţia lor.

Lumea, plină de răzvrătire şi plăceri nelegiuite, a adormit în siguranţa firească. Oamenii consideră venirea Domnului îndepărtată. Ei râd de avertismente. Cu îngâmfare se spune: „Toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii”. „Mâine vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău!” (2 Petru 3,4; Is.56,12). Ne vom afunda şi mai mult în iubirea de plăceri. Dar Hristos zice: „Iată, Eu vin ca un hoţ” (Apoc. 16,15). Tocmai în timpul când lumea întreabă în batjocură: „Unde este făgăduinţa venirii Lui?” se împlinesc semnele. Când strigă „pace şi linişte”, vine deodată distrugerea. Când batjocoritorul, cel care leapădă adevărul, a devenit îndrăzneţ, când oamenii caută să câştige bani fără să ţină seama de principii, când cercetătorul caută cunoştinţe de tot felul, dar numai din Biblie nu, Hristos vine ca un hoţ.

Totul se agită în lume. Semnele timpului sunt de rău augur. Evenimentele gata să izbucnească îşi aruncă deja umbrele. Spiritul lui Dumnezeu Se retrage de pe pământ şi nenorociri după nenorociri vin pe apă şi pe uscat. Au loc furtuni mari, cutremure de pământ, incendii, inundaţii, crime de tot felul. Cine poate citi viitorul? Unde este siguranţa? Siguranţa nu este în nimic din cele pământeşti sau omeneşti. Oamenii se grupează rapid sub steagul pe care şi l-au ales. Cu nelinişte, aşteaptă şi urmăresc mişcările conducătorilor lor. Sunt însă şi aceia care aşteaptă, veghează şi lucrează pentru arătarea Domnului nostru. O altă clasă se aliază sub conducerea primului mare apostat. Puţini sunt aceia care cred din toată inima şi din tot sufletul că avem de evitat un iad şi că avem de câştigat un cer.

Criza se furişează asupra noastră. Soarele străluceşte pe cer, urmându-şi cursul obişnuit, şi cerurile încă mai spun slava lui Dumnezeu. Oamenii încă mai mănâncă şi beau, sădesc şi zidesc, se căsătoresc şi dau în căsătorie. Negustorii încă mai cumpără şi mai vând. Oamenii încă se mai aruncă unii asupra altora, luptându-se pentru locul cel mai de frunte. Iubitorii de plăceri încă se mai duc cu grămada la teatre, la curse de cai, la jocuri de noroc.

Deşi se manifestă cea mai mare agitaţie, ceasul de probă este aproape să se încheie şi fiecare caz este pe punctul de a fi hotărât pentru veşnicie. Satana vede că timpul lui este scurt. El şi-a pus toţi agenţii la lucru pentru ca oamenii să fie amăgiţi, înşelaţi, ocupaţi şi vrăjiţi, până când trece ziua cercetării şi uşa milei se va închide pentru totdeauna.

Ellen White, Hristos Lumina Lumii, Cap. 69, Pe Muntele Maslinilor

Prof. Florin Laiu,  Matei 24 – Reflectii istorice si exegetice