TOP 10 Cele mai necrutatoare epidemii care au devastat omenirea! (IV)

Putine cuvinte au o incarcatura atat de macabra si o istorie atat de dureroasa precum termenul “ciuma”. Oroarea si mizeria au stapanit o omenire parca blestemata, intr-o vreme in care bolile infectioase scriau istoria si faceau legea. Dusmani invizibili au decimat populatii, au pus capat familiilor, si in final, au facut intr-un timp extrem de scurt mai multe victime decat orice razboi.

Top 10 epidemii

Tifosul epidemic

Marile epidemii au mici retete de succes: aduna laolalta multi oameni care traiesc in conditii mizere si mediul pentru dezvoltarea celor mai violente si periculoase boli a fost deja creat. Dintre acestia, micutul microb Rickettsia prowazekii se remarca ostentativ, find cel care duce la aparitia uneia dintre cele mai devastatoare boli pe care omenirea a cunoscut-o: tifosul epidemic.

Avand in vedere frecventa sa in cadrul armatelor, a fost numita „febra razboiului”. In timpul razboiului de treizeci de ani din Europa (1618 – 1648), tifosul, ciuma si foamea au facut impreuna un numar aproximativ de 10 milioane de victime. In timpul primului razboi mondial, boala a cauzat milioane de decese in Rusia, Polonia si Romania.

Simptomele tifosului epidemic includ migrene, pierderea apetitului si cresterea temperaturii. Febra se instaleaza rapid si este acompaniata de frisoane si greata. Netratata, boala afecteaza circulatia sangvina care se manifesta prin cangrene locale, pneumonie si afectiuni ale rinichilor. Epuizarea provocata de temperatura ridicata poate duce in cele din urma la delir, coma si atac de cord. Tratamentele imbunatatite si conditiile sanitare moderne au incetinit considerabil raspandirea bolii, insa scurte izbucniri mai exista inca in America de Sud, Africa si Asia.

Poliomielita

Cercetatorii moderni sunt de parere ca poliomielita a provocat epidemii pentru o perioada foarte lunga de timp, paralizand si omorand sute de mii de copii. In 1952, in Statele Unite erau inregistrate 58.000 de cazuri de poliomielita. Dintre acestea, o treime s-au sfarsit prin instalarea paraliziei la copii, dintre care 3.000 au decedat.

Vinovatul pentru acesta maladie este un virus care ataca sistemul nervos uman. Se transmite prin materiile fecale, iar in mediile nesanitare circulatia virusului se face prin mancare si apa. Primele simptome se manifesta sub forma febrei, oboselii, dureri de cap, stari de voma, dureri ale membrelor si rigiditate. Pornind de aici, in unul din 200 de cazuri se instaleaza paralizia. In general, aceasta afecteaza muschii, dar nu este exclus ca afectiunea sa se raspandeasca catre muschii care faciliteaza respiratia, avand de cele mai multe ori, rezultate letale.

Poliomielita se manifesta cu precadere la copii, insa nici adultii nu sunt feriti de aceasta boala necrutatoare. Gravitatea depinde de perioada in care un subiect dezvolta pentru prima data infectia. Sistemul imunitar este mai bine pregatit pentru a lupta cu boala la o varsta timpurie. Cu cat pacientul este mai inaintat in varsta, cu atat creste riscul paraliziei sau chiar al decesului. In secolul al XVIII-lea, conditiile sanitare s-au imbunatatit considerabil in tarile dezvoltate, ceea ce a dus la imputinarea cazurilor de poliomielita la varste mici, insa a dus si la o slabire a sistemului imunitar care nu mai era pregatit pentru a se apara de infectie. Prin urmare, au crescut numarul de decese al celor care contractau virusul la o varsta mai inaintata.

In prezent, nu exista efectiv un tratament al poliomielitei, insa medicii au reusit sa dezvolte un vaccin eficient, la inceputul anilor ’50. De atunci, numarul cazurilor de poliomielita din tarile dezvoltate a scazut dramatic, insa boala nu a disparut. Campaniile de vaccinare impotriva poliomielitei ce se desfasoara la nivel global au scopul declarat de a eradica complet aceasta afectiune.

Sursa: Descopera.ro –  TOP 10 Cele mai necrutatoare epidemii care au devastat omenirea

http://www.descopera.ro/stiinta/5053672-top-10-cele-mai-necrutatoare-epidemii-care-au-devastat-omenirea

TOP 10 Cele mai necrutatoare epidemii care au devastat omenirea! (III)

Putine cuvinte au o incarcatura atat de macabra si o istorie atat de dureroasa precum termenul “ciuma”. Oroarea si mizeria au stapanit o omenire parca blestemata, intr-o vreme in care bolile infectioase scriau istoria si faceau legea. Dusmani invizibili au decimat populatii, au pus capat familiilor, si in final, au facut intr-un timp extrem de scurt mai multe victime decat orice razboi.

Top 10 epidemii

SIDA

Aparitia SIDEI in anii ’80 a dus la izbucnirea unei pandemii care a facut peste 25 de milioane de victime din 1981 pana in prezent. Conform statisticilor recente, in jur de 33,3 milioane de oameni sunt identificati ca purtatori ai virusului HIV. Dintre acestia, numai in anul 2007 au decedat 2,1 milioane. SIDA (AIDS – acquired immune deficiency syndrome) este cauzata de catre virusul uman imunodeficitar (human immunodeficiency virus – HIV).

Virusul se raspandeste prin contactul cu sangele infectat, sperma sau alte fluide corporale si ataca direct sistemul imunitar uman. Odata afectat, acesta nu mai poate face fata unor infectii banale, care nu ar constitui o problema pentru un organism sanatos. Virusul HIV devine SIDA atunci cand sistemul imunitar este sever afectat.

Cercetatorii medicali sunt de parere ca virusul provine de la anumite specii de maimute, insa a suferit o mutatie atunci cand a fost transmis la om, undeva la jumatatea secolului XX. In timpul anilor 70, Africa se lupta cu saracia, razboaiele si somajul in zonele urbane. In acest context, prostitutia si abuzul de droguri au aparut ca o portita de evadare pentru unii, insa aceste obiceiuri nocive nu au facut decat sa ajute la raspandirea acestui virus periculos, pana la cucerirea intregii planete.

In prezent, nu exista un tratament impotriva bolii, insa exista medicamentatie capabila sa tina in frau declansarea bolii in cazul purtatorilor si medicamente pentru combaterea simptomelor alternative care se traduc prin infectii si boli. In lipsa unui tratament care sa puna capat flagelului, au fost desfasurate nenumarate campanii de informare a populatiilor asupra modului in care se transmite SIDA.

Febra galbena

Odata cu descoperirea si cucerirea noilor teritorii, au inceput si marile schimburi. De la cele demografice sau comerciale pana la schimburile de …microbi. S-a dovedit ca oamenii sunt dotati cu sisteme imunitare inteligente, adaptate la propriul mediu. Astfel incat, oamenii inzestrati sa reziste unor boli serioase intr-o parte, odata stramutati puteau fi ucisi de o bacterie banala. Este si cazul comertului cu sclavi africani adusi in America, care nu au venit cu mana goala, ci cu un intreg „bagaj” bacteriologic.

Printre bolile care au „navigat” din Africa in America se numara si febra galbena. Manifestarea bolii a fost atat de severa incat a decimat colonii si orase intregi. Cand imparatul Napoleon a trimis o armata de 33.000 de soldati in America de Nord, 29.000 dintre acestia au fost rapusi de febra galbena. Napoleon a fost atat de socat de pierderile suferite, incat a decis ca nu merita sa isi asume un risc atat de mare pentru acest teritoriu, prin urmare Franta a vandut teritoriul Statelor Unite.

Febra galbena, ca si malaria, se transmite prin intermediul muscaturilor de tantari. Simptomele tipice includ febra, frisoane, dureri de cap, dureri musculare si stari de voma. Intensitatea acestora poate varia de la mediu pana la a cauza decesul. Infectiile severe pot duce la sangerari, stare de soc, cedarea rinichilor si ficatului. Degradarea ficatului este cea care cauzeaza ingalbenirea pielii, de unde numele afectiunii. In ciuda tratamentului si masurilor luate, epidemia persista inca in America de Sud si Africa.

Sursa: Descopera.ro –  TOP 10 Cele mai necrutatoare epidemii care au devastat omenirea

http://www.descopera.ro/stiinta/5053672-top-10-cele-mai-necrutatoare-epidemii-care-au-devastat-omenirea

TOP 10 Cele mai necrutatoare epidemii care au devastat omenirea! (II)

Putine cuvinte au o incarcatura atat de macabra si o istorie atat de dureroasa precum termenul “ciuma”. Oroarea si mizeria au stapanit o omenire parca blestemata, intr-o vreme in care bolile infectioase scriau istoria si faceau legea. Dusmani invizibili au decimat populatii, au pus capat familiilor, si in final, au facut intr-un timp extrem de scurt mai multe victime decat orice razboi.

Top 10 epidemii

Moartea Neagra

Care pline cu cadavre, familii intregi aflate pe patul de moarte, inchise in propria casa, regi si tarani pusi pe acelasi loc in fata mortii implacabile… Atunci cand vine vorba despre epidemii, putine inspira mai multa groaza decat Moartea Neagra. Considerata a fi prima pandemie adevarata, moartea neagra a ucis jumatate din populatia Europei din anul 1348, ajungand pana in China si India. „Marea moarte” a urmat caile razboiului si caile comerciale, decimand orase intregi si alterand permanent structurile politice, comerciale sau sociale.

Pentru multa vreme s-a crezut ca moartea neagra este o plaga epidemica, care se manifesta intr-o forma bubonica prin intermediul sobolanilor purtatori de paraziti, si intr-o forma pneumonica, pe calea aerului. Studiile recente par sa conteste acest lucru. Unii cercetatori sustin ca infricosatoarea moarte neagra nu era altceva decat manifestarea unui virus hemoragic, similar cu ebola, care se manifesta prin pierderi masive de sange. In prezent, cercetarile asupra ramasitelor umane posibilelor victime ale „ciumei” continua in speranta ca vor fi descoperite dovezi genetice care sa sustina aceste noi teorii.

Insa daca a fost vorba despre ciuma, atunci Moartea Neagra este inca printre noi. Cauzata de bacteria Yersinia pestis, boala poate constitui in continuare o amenintare in zonele foarte sarace, infestate de soareci si de sobolani. Medicina moderna poate trata cu usurinta aceasta afectiune in primele stadii, anulandu-i potentialul mortal. Simptomele includ glande inflamate, febra, tuse, respiratie anevoioasa si, in majoritatea cazurilor, eliminarea sangelui pe cale orala.

Tuberculoza

Tuberculoza este una dintre cele mai „longevive” boli pe care oamenii au trebuit sa le infrunte. Ea nu s-a manifestat intr-un episod singular sau sub forma unei epidemii. Radacinile tuberculozei sunt atat de bine infipte in istoria sanitara a omenirii, incat marturii ale ravagiilor pe care le-a provocat se afla atat in stravechi documente scrise, cat si in ADN-ul mumiilor egiptene. Cauzata de catre bacteria Mycobacterium tuberculosis, boala devine extrem de periculoasa, deoarece se transmite pe calea aerului. Tintele bacteriei sunt plamanii, iar boala se manifesta prin dureri in piept, slabiciune, pierdere in greutate, febra, transpiratie nocturna si tuse cu sange. In anumite cazuri, bacteria poate afecta creierul si rinichii.

Incepand cu anii 1600, epidemia de tuberculoza, cunoscuta sub denumirea de Marea Ciuma Alba, a devastat populatia europeana timp de aproximativ 200 de ani, ucigand fiecare al saptelea purtator. Mai tarziu, tuberculoza a devenit o problema constanta in cadrul coloniilor din America. Chiar si spre sfarsitul secolului XIX, 10% din totalul deceselor erau cauzate de tuberculoza.

In 1944, medicii au dezvoltat un antibiotic impotriva microbului, denumit streptomicina. Rezultatele nu au intarziat sa apara si dupa mii de ani de suferinta, umanitatea a obtinut victoria asupra bolii pe care grecii o numeau Phthisis, boala epuizarii. Victoria nu este insa finala. In ciuda descoperirii leacului, tuberculoza continua sa infecteze 8 milioane de oameni, dintre care 2 milioane ii cad victime anual.

Holera

Locuitorii Indiei sunt veterani in ceea ce priveste lupta cu holera, insa abia in secolul XIX restul lumii a avut ocazia sa vada cu ce monstru se lupta populatia indiana. In aceasta perioada, cand comertul si turismul au cunoscut o inflorire fara precedent, virusul a avut ocazia unica de a calatori fara pasaport peste granite, catre China, Japonia, Africa de Nord, Estul Mijlociu si Europa. Din secolul XIX pana in prezent au avut loc sase epidemii de holera care au rapus milioane de vieti omenesti.

Holera este cauzata de catre o bacterie intestinala denumita Vibrio cholerae. De regula, manifestarea bolii nu este foarte violenta. Doar cinci procente dintre cei care contracteaza boala manifesta simptome severe de voma, diaree si crampe musculare la nivelul picioarelor, stari care duc catre o deshidratare rapida ce se incheie cu intrarea intr-o stare de soc. Majoritatea sistemelor imunitare sunt in stare sa faca fata infectiei cu holera, insa numai daca pacientii raman hidratati indeajuns de mult pentru a infrange boala. Bacteria se poate transmite prin contact fizic apropiat, insa forma uzuala de transmitere a bacteriei este prin intermediul hranei si al apei.

Comerciantii au fost cei care au adus holera in majoritatea oarselor europene in timpul revolutiei industriale de la inceputul anilor 1800. Initial, s-a crezut ca aerul poluat este cauza acestei boli, insa cand sistemele sanitare si de canalizare s-au imbunatatit, s-a observat aproape instant o scadere insemnata a numarului de imbolnaviri. In decadele urmatoare, holera a devenit o amintire, un tribut pe care omenirea l-a platit in schimbul civilizatiei si modernizarii. Cu toate acestea, in anul 1961 un nou tip de holera isi facea aparitia in Indonezia, pentru a se raspandi in cele din urma in intreaga lume. Tacuta pandemie continua si in prezent. In 1991, 300.000 de oameni s-au imbolnavit de holera, iar dintre acestia 4 000 au decedat in urma contractarii bacteriei.

Sursa: Descopera.ro –  TOP 10 Cele mai necrutatoare epidemii care au devastat omenirea

http://www.descopera.ro/stiinta/5053672-top-10-cele-mai-necrutatoare-epidemii-care-au-devastat-omenirea

TOP 10 Cele mai necrutatoare epidemii care au devastat omenirea! (I)

Putine cuvinte au o incarcatura atat de macabra si o istorie atat de dureroasa precum termenul “ciuma”. Oroarea si mizeria au stapanit o omenire parca blestemata, intr-o vreme in care bolile infectioase scriau istoria si faceau legea. Dusmani invizibili au decimat populatii, au pus capat familiilor, si in final, au facut intr-un timp extrem de scurt mai multe victime decat orice razboi.

Nesfarsitul razboi cu virusurile 

Oamenii primitivi nu erau feriti de boli. Ei duceau o batalie zilnica impotriva microbilor si bacteriilor care le invadau apa, hrana si mediul. Cu toate acestea, in acele vremuri indepartate o izbucnire epidemica nu avea repercusiuni decat la nivel local, manifestandu-se in focare marunte care se ofileau rapid. Din fericire pentru stramosii nostri, ei nu au fost nevoiti sa infrunte nimic asemanator cu ceea ce urma sa vina in timpurile ce i-au urmat. Abia cand oamenii au inceput sa se stranga laolalta in comunitati rurale si apoi urbane, formand populatii numeroase, raspandirea bolilor contagioase au atins proportii epidemice.

O epidemie se declanseaza atunci cand boala afecteaza un numar foarte mare de oameni care formeaza o populatie dintr-o zona geografica restransa. Atunci cand numarul persoanelor afectate creste proportional cu marirea ariei de actiune, vorbim despre o pandemie. Umanitatea a devenit mai expusa atacurilor microbiene odata cu domesticirea animalelor, care sunt, la randul lor, purtatoare de virusi transmisibili. Pe masura ce oamenii isi mareau teritoriile, contactul cu microbi pe care altfel nu ar fi avut sansa sa ii intalneasca, a devenit o realitate necrutatoare. Prin depozitarea hranei au fost atrase in spatiul uman si alte specii de rozatoare purtatoare de boli.

Per total, progresul sustinut al rasei umane a adus cu sine si mari neajunsuri. Insa lucrurile nu se sfarsesc aici. Oamenii au inceput sa creeze baraje si lacuri artificiale in apropierea comunitatilor. Apa statuta, un mediu prielnic pentru microbi, a atras si o tantarii, care s-au transformat repede in transmitatori perseverenti de maladii.

Pe masura ce revolutia tehnologica si industriala a permis calatoriile rapide de la un capat la altul al lumii, epopeea microbilor a intrat intr-o noua era. In mod ironic, tocmai curiozitatea si inteligenta umana care au generat noi si noi stadii de evolutie au fost si cele care au pregatit terenul pentru cel mai temut si invizibil dusman: microbul. Omenirea nu trece singura prin procesul evolutiei, microbii o urmeaza pretutindeni.

Top 10 epidemii 

Variola

Inainte ca exploratorii europeni, cuceritorii si colonizatorii sa invadeze Lumea Noua, la inceputul anilor 1500, Americile gazduiau o populatie estimata la 100 de milioane de nativi indieni. In timpul secolelor ce au urmat, bolile epidemice au miscorat drastic numarul acestora, reducandu-l la un numar cuprins intre 5 si 10 milioane. Incasii sau aztecii au construit orase impunatoare, insa nu au avut la dispozitie indeajuns de mult timp pentru a locui pe o perioada indelungata in comunitati, astfel incat sistemul lor imunitar nu era la fel de pregatit atacurilor bacteriologice precum cel al europenilor. In America, nici domesticirea animalelor salbatice nu a avut loc la o scara asemanatoare cu cea europeana.

Atunci cand europenii au acostat, pe langa prapadul material pe care l-au savarsit, au adus cu ei un blestem mult mai mare: moartea invizibila. Populatiile bastinase au fost victime usoare in fara microbilor care au calatorit peste ape prin intermediul gazdelor umane europene, care isi dezvoltasera deja imunitatea in cazul unor paraziti. Bastinasii americani nu aveau insa asa ceva, fiind adaptati la propriile conditii de mediu. Printre cele mai groaznice maladii dezlantuite in Lumea Noua s-a numarat si variola.

Virusul variolei a inceput sa afecteze oamenii cu mii de ani in urma, iar cea mai comuna forma a acestuia se traducea in mortalitate in proportie de 30%. Simptomele variolei sunt febra ridicata, mancarimi si eruptii la nivelul corpului. Boala se raspandeste prin contactul direct cu persoana infectata sau pe calea aerului, in cazul unui spatiu inchis si ingust.

In ciuda descoperirii vaccinului, in 1796, epidemiile de variola au continuat sa ameninte populatia globului. In 1967, virusul a ucis doua milioane de oameni si a afectat mai multe milioane in intreaga lume. In acelasi an, Organizatia de Sanatate Mondiala a pornit o campanie de eradicare a virusului, prin vaccinarea maselor. In consecinta, 1977 a fost ultimul an in care au mai fost semnalizate cazuri de variola. Eliminat din lumea naturala, virusul exista, in prezent, numai in laborator.

Gripa din 1918

In 1918, intregul mapamond isi concentra atentia asupra finalului Primului Razboi Mondial. Pana la sfarsitul anului, numarul de vieti pierdute in razboi ajungea la 37 de milioane. Soldatii supravietuitori nu isi doreau decat sa ajunga mai repede in mijlocul familiilor lor. Insa fericirea revederii avea sa fie de scurta durata. O noua maladie isi face simtita prezenta. Unii i-au zis gripa spaniola, in vreme ce altii au intiparit-o in memorie drept „Gripa din 1918”. Oricare i-ar fi denumirea, rezultatele pot fi traduse intr-un singur mod: 20 de milioane de victime in numai cateva luni. Timp de un an, gripa si-a urmat cursul, transformandu-se intr-o unealta mondiala a mortii. La nivel global, numarul victimelor s-a ridicat la o cifra astronomica: intre 50 si 100 de milioane de oameni. Din cauza numarului mare de persoane decedate si a ariei intinse afectate, multi considera gripa din 1918 ca fiind cea mai mare pandemie din istoria omenirii.

Chiar daca vorbim despre gripa, o afectiune tratabila in prezent, virusul care a provocat ravagiile in acel an era diferit. Era vorba de virusul aviar H1N1. Cercetatorii suspectau ca boala s-a transferat de la pasari la oameni in vestul mijlociu american. A fost denumita ulterior gripa spaniola dupa ce boala a facut in Spania nu mai putin de 8 milioane de victime. La nivel global, sistemul imunitar uman nu era pregatit pentru a face fata acestei amenintari. Miscarile masive de trupe de la sfarsitul primului razboi mondial au permis virusului sa se raspandesca pana la atingerea unor proportii pandemice.

Desi aceasta forma a bolii era cu mult mai periculoasa decat o gripa obisnuita, simptomele erau asemanatoare: febra, greata, dureri si diaree. Unii pacienti prezentau si pete negre pe obraji. Pe masura ce plamanii se umpleau cu lichid, victimele se confruntau cu riscul de a ramane fara oxigen. In decursul unui an, virusul a suferit o mutatie, transformandu-se intr-o forma mai putin periculoasa. Multi dintre oamenii de astazi au dezvoltat o anumita imunitate, o mostenire de la cei care au supravietuit virusului.

Malaria

Malaria nu reprezinta chiar o noutate in lumea bolilor epidemice. Mentiuni ale impactului devastator pe care l-a avut asupra omenirii dateaza de mai bine de 4.000 de ani, iar meritul apartine invatatilor greci care au lasat marturii scrise despre aceasta maladie. Istorii in care tantarul este indicat ca fiind responsabil de cauzarea si raspandirea acestei boli rasar des in textele medicale indiene si chinezesti. Inca de pe atunci, oamenii invatati au facut conexiuni importante intre malarie si apele statute in care se inmulteau tantarii.

Malaria este cauzata de patru specii de microbi Plasmodium, prezenti la alte doua specii: tantari si oameni. Atunci cand tantarii infectati se hranesc cu sange uman, acestia transmit microbii. Odata aflati in sange, acestia cresc in interiorul celulelor rosii, distrugandu-le pe parcursul procesului. Simptomele includ febra, frisoane, transpiratie excesiva, dureri musculare si de cap. Manifestarile bolii pot fi medii sau pot conduce catre deces.

In 1906, Statele Unite ale Americii a angajat peste 26.000 de muncitori pentru a construi Canalul Panama. Dintre acestia, mai mult de 21.000 au fost spitalizati in urma contactarii malariei. Soldatii au fost printre cei mai afectati de aceasta boala. In timpul razboiului civil american, peste 1.316.000 de barbati au contactat virusul, dintre care 10.000 au murit. In timpul primului razboi mondial, malaria a imobilizat fortele britanice, franceze si germane timp de trei ani. Aproape 60.000 de soldati au murit de malarie in Africa si Sudul Pacificului in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Chiar daca au fost depuse eforturi extraordinare de eradicare a acestei boli, malaria continua sa puna probleme mai ales in regiunea sub-sahariana africana, care a fost exclusa din cadrul ariilor stropite cu insecticide. Anual, intre 350 si 500 de milioane de cazuri au loc in aceasta regiune. Dintre acestea, un milion se sfarsesc prin deces.

Sursa: Descopera.ro –  TOP 10 Cele mai necrutatoare epidemii care au devastat omenirea

http://www.descopera.ro/stiinta/5053672-top-10-cele-mai-necrutatoare-epidemii-care-au-devastat-omenirea

Moartea Neagra!

 

In cativa ani, cel putin un sfert din populatia Europei a disparut de pe suprafata pamantului. Multi dintre cei care au trait pe vremea cand Moartea Neagra a bantuit Europa, au crezut ca a venit sfarsitul lumii.

 

Niciodata in istoria sa Europa n-a mai fost atat de aproape de pieire ca in timpul Marii Ciume. In numai trei ani, intre 1348 si 1351, epidemia a omorat 25 de milioane de oameni. Celebrul autor Giovani Boccacio scria ca moartea venea atat de napraznic incat „cineva putea sa ia pranzul cu prietenii, iar seara „sa cineze cu stramosii sai in paradis.” Oamenii erau convinsi ca sfarsitul lumii bate la usa.. Cei atinsi de boala decedau in chinuri groaznice, complet desfigurati.

 

Ciuma ajunge in Europa

Primele semnalari despre aparitia ciumei in Europa dateaza din 1347. In octombrie in acel an s-au intors 12 corabii italiene pe Marea Neagra, debarcand in portul sicilian Messina. Echipajul si calatorii au ajuns slabiti, unii dintre ei fiind morti, altii pe moarte. Martorii oculari nu-si puteau explica motivul. Pana in zilele noastre misterul a fost dezlegat. Pe vase, pe langa oameni, mai erau si sobolani. Cand vapoarele au ajuns la destinatie, sobolanii „calatori” s-au imprastiat printre sobolanii de pe uscat, s-au infestat cu puricii purtatori de bacteriile raspunzatoare de boala, dupa care s-au intors pe vapoare. Cand sobolanii au inceput sa moara din cauza bolii, puricii au cautat alta sursa de sange, in cazul acesta – oamenii.

Apoi s-a imbolnavit si echipajul vaporului. Pe corabiile ajunse la Messina au mai existat probabil sobolani infectati, care au imprastiat boala dupa ce au parasit vasul. Orasele murdare si aglomerate de port din Europa au asigurat un mediu de viata extraordinar pentru sobolani si purici. Dupa moartea sobolanilor puricii s-au mutat pe oameni. Astfel, puricii infectati cu bacteria cauzatoare de ciuma prin intermediul sobolanilor, au cauzat moartea a milioane de oameni.

 Morminte comune

In cateva saptamani, luni, au murit atat de multi, incat oamenii au fost nevoiti sa sape uriase gropi comune, dar si acestea s-au umplut curand, multe victime ramanand in locul in care si-au gasit moartea. Se pare ca ciuma a aparut pentru prima oara in anii 1330, in Asia Centrala. A facut ravagii prin China de Est si India, s-a extins spre vest, prin Orientul Apropiat si Africa de Nord. ajungand in Europa. Cateva regiuni, ca de exemplu Scandinavia, au ramas fara populatie. Norvegienii din Groenlanda au disparut fara urma. Bogati, saraci, batrani, tineri, au murit deopotriva. Preotii au fost cei mai expusi, fiindca s-au ocupat mai mult de bolnavi.

Molima misterioasa 

 

Fiindca nu se cunostea cauza reala a bolii, nu se putea trata. Nimeni nu stia cum se transmite sau se poate vindeca ciuma, asa ca oamenii apelau la tot felul de leacuri. Pentru ca multi credeau ca molima se raspandeste prin aer – din cauza mirosului ingrozitor emanat de muribunzi – locuitorii satelor si oraselor foloseau parfumuri pentru a se proteja de miasmele otravitoare.Nici una dintre aceste metode nu s-a bucurat de succes. In tot acest timp, medicii incercau sa opreasca boala, fara succes insa. Multi au apelat la religie, considerand ca Dumnezeu vrea sa pedepseasca lumea pacatoasa cu aceasta boala. 

Un alt remediu utilizat peste tot era sunetul. Clopotele bisericilor rasunau permanent in incercarea de a izgoni molima. De asemenea, la mare pret erau talismanele, vrajile, farmecele si descantecele cumparate de la vrajitoare sau din farmacii.

Fiare cu chip de om 

Groaza inspirata de molima a dat nastere unor scene greu de imaginat. Temandu-se sa nu se molipseasca, oamenii se evitau unii pe altii. Rudele nu isi mai faceau vizite, iar vecinii se ignorau. Acolo unde ciuma lovea din plin, oamenii deveneau fiare. Fratele sanatos isi abandona sora bolnava; la fel se intampla intre unchi si nepoti sau chiar intre soti. Lipsa de omenie mergea pana acolo incat parintii refuzau sa-si vada sau sa-si ingrijeasca copii, ca si cum nu ar fi fost ai lor. O multime de bolnavi ramaneau fara ingrijire doar la mila prietenilor devotati, insa acestia din urma erau foarte putini.

Cei sanatosi apelau la diverse metode pentru a ramane in viata. Unii se alaturau marsului celor care se loveau in public cu bastoane de piele prevazute cu cuie, altii se incuiau, sau fugeau cat mai departe.

Crezand ca o viata fara excese si evitarea tuturor lucrurilor de prisos ii vor feri de epidemie, acestia consumau cu moderatie mancaruri si vinuri si ascultau muzica, fara sa pomeneasca un cuvant despre boala sau moarte. Existau insa si oameni care procedau invers.

Convinsi ca singura solutie de scapare este sfidarea bolii, ei petreceau zi si noapte in taverne, veselindu-se si dedandu-se la orgii. Vazand apropierea mortii, mii isi gaseau consolare in diverse placeri.

Sfarsitul Evului Mediu  

Moartea Neagra a avut efecte profunde asupra Europei Medievale. Ciuma a marcat nu numai sfarsitul unei ere, ci si inceputul alteia noi – Renasterea. Efectele epidemiei au fost resimtite profund in cultura si spiritualitate. In 1351 s-a terminat primul mare asalt al „Mortii Negre.” Istoricul medieval Froissart a considerat ca aproximativ o treime din populatia globului a murit din aceasta cauza. Cele mai noi cercetari au confirmat aceste aproximari. „Moartea Neagra” s-a retras, dar numai pentru o vreme.

In 1361, in 1369, apoi cu regularitate, a reaparut pana la sfarsitul secolului XV. Mai tarziu, a reaparut din ce in ce mai rar; in Anglia ultima epidemie a fost in 1665; atunci au murit aproximativ 100 de mii de oameni. Ciuma nu a disparut nici pana astazi. La sfarsitul secolului XIX a reaparut in Asia si doar in India a facut 6 milioane de victime; tot aici, nu demult – in 1995 a cauzat pierderea multor vieti omenesti.

Catolicismul, marele invins

Impactul ciumei a fost resimtit cel mai puternic de Biserica Catolica. Chiar daca se credea ca ciuma a fost trimisa de Dumnezeu pentru a pedepsi pacatele comise de omenire, multi simteau ca biserica i-a abandonat.

Cum o buna parte din clerici si-au abandonat indatoririle si au fugit, Biserica Catolica si-a pierdut prestigiul si autoritatea spirituala asupra credinciosilor. Acestia cereau alinare si remedii pentru suferintele trupului si sufletului, insa preotii si episcopii nu erau in stare sa le ofere raspunsuri.

Ca urmare, credinciosii au incercat sa gaseasca pe cont propriu solutii pentru a face fata debusolarii generale. Astfel a aparut Miscarea Flagelantilor. Membrii ei isi aplicau pedepse fizice severe pentru a ispasi pacatele oamenilor si pentru a pune capat molimei. Dupa trecerea ciumei, taranii, maniosi si frustrati, s-au intors impotriva bisericii. Germenii revoltei au fost culesi un secol mai tarziu, cand Biserica Catolica a fost zguduita de Reforma.

Istorie Universala – Moartea Neagra

 

 

Cum a schimbat ciuma cursul istoriei!

Ciuma a fost in trecut unul dintre cei mai mari dusmani ai omenirii, pandemiile ducand la modificari drastice in structura socio-economica si culturala a multor tari, scriind astfel un alt curs al istoriei decat cel firesc. The List Universe a compilat o lista a celor mai violente pandemii de ciuma care au lovit omenirea de-a lungul vremii, dupa cum urmeaza:

Ciuma de la Moscova (1771)

In Moscova, ciuma si-a facut aparitia in 1770, iar pana in 1771 ea avea sa devina de necontrolat. Pentru a stopa raspandirea epidemiei, autoritatile au luat masuri dintre cele mai drastice si neprietenoase cu locuitorii orasului.

Astfel, bolnavii erau bagati in carantina cu forta, iar proprietatile acestora erau arse fara a primi vreo compensatie dupa. Baile publice au fost inchise, generand valuri de frustrari si ura fata de edilii orasului. Economia Moscovei a avut de suferit foarte mult de pe urma epidemiei, multe dintre fabrici, piete, magazine si cladiri administrative fiind inchise. Ca urmari logice, saracia si foametea au pus stapanire pe oras.

Dupa numeroase revolte ale populatiei exasperate de situatie, pe 26 septembrie a fost trimisa la Moscova o comisie guvernamentala, condusa de Grigory Orlov, care in scurt timp a adoptat cateva masuri de stopare a ciumei si de restartare a economiei locale.

Marea Ciuma de la Marsilia (1720-1722)

Marea Ciuma de la Marsilia a fost una dintre cele mai semnificative focare de ciuma bubonica din Europa secolului XVIII. Epidemia a ajuns in Marsilia, Franta, in 1720 si a facut peste 100.000 de victime in oras si in imediata apropiere a acestuia. Cu toate acestea insa, orasul si-a revenit relativ repede din starea de criza prin care a trecut. Marsilia si-a reluat activitatea economica in doar cativa ani, iar nivelul de crestere a populatiei si-a reluat cursul dinaintea lui 1720.

Printre masurile de siguranta pe care le-au adoptat autoritatile in timpul ciumei se numara pedeapsa cu moartea pentru orice act de comunicare intre Marsilia si restul regiunii Provence. Pentru a intari separarea Marsiliei de celelalte orase s-a construit un perete, pe care l-au denumit sugestiv Mur de la Peste, sau Zidul Ciumei.

Ciuma Antonina (165 – 180 D.H.)

Ciuma Antonina (cunoscuta si ca Ciuma lui Galen, dupa numele celui care a descris-o) a fost o pandemie de varsat de vant sau pojar, adusa in Imperiul Roman de soldatii intorsi Orientul Apropiat. Epidemia a omorat doi mari imparati romani Lucius Verus, decedat in 169, si urmasul sau la tron, Marcus Aurelius Antoninus, decedat in 180.

Potrivit istoricului Dio Cassius, boala a reizbucnit noua ani mai tarziu si a cauzat peste 2000 de morti. Mai precis, un sfert dintre cei care au fost infectati au decedat. Ciuma Antonina a decimat armata romana si a avut efecte sociale si politice drastice, resimtite mai ales in literatura si arta.

Ciuma din Atena (430-427 I.H.)

Ciuma din Atena a fost o epidemie devastatoare, care a lovit orasul in timpul celui de-al doilea an al Razboiului Peloponisiac (430 I.H.), iar potrivit unor istorici boala a fost principala cauza care a dus la infrangerea grecilor. Se crede ca a patruns in oras prin Piraeus, portul in care veneau bunurile de consum zilnic. Ciuma a revenit in oras de doua ori in 429 I.H. si in iarna lui 427 I.H.

Marea Ciuma din Milano (1629-1631)

Intre 1629 si 1631, nordul Italiei a stat sub semnul ciumei bubonice. Boala a facut aproximativ 280.000 de victime. Trupele germane si franceze au adus cu ele ciuma in orasul Mantova, in 1629, de unde soldatii venetieni au contractat-o si au dus-o in nordul si centrul tarii. Milano a inregistrat 60.000 de morti, dintr-un total de 130.000 de locuitori.

Ciuma Americana (Secolul al XVI-lea)

Primul contact la scara mare intre europeni si nativii americani a dus la contaminarea Americii cu varsat de vant si pojar. Bolile s-au extins rapid printre bastinasi, ducand la o scadere drastica a populatiei si colapsul culturilor locale. Pandemiile au decimat si civilizatiile astece si incase din America de Sud. Scaderea populatiei si moartea a numerosi lideri militari si sociali au dus la subjugarea Americii de catre europeni. Contactul intre cele doua continente insa, nu a avut rezultate negative numai pentru America, ci si pentru Europa, intrucat europenii au adus acasa sifilis, boala care a facut ravagii.

Marea Ciuma de la Londra (1665 -1666)

Marea Ciuma (1665-1666) a omorat intr-un an aproximativ 100.000 de persoane in Londra, o cincime din populatia orasului de atunci. Boala a fost inregistrata oficial ca fiind ciuma bubonica si se crede ca ar fi fost transmisa prin intermediul puricilor.
Epidemia a fost numita in secolele urmatoare Marea Ciuma” deoarece a fost unul dintre ultimele focare de ciuma din Anglia.

Cea de-a treia pandemie (1855-1950)

Cea de-a treia pandemie” este numele dat unei pandemii de ciuma, care a inceput in provincia Yunnan, din China anului 1855, dar care s-a intins pe tot continentul, facand 12 milioane de victime, in India si China. Conform organizatiei World Health, pandemia a fost activa pana in 1959, cand mortile au scazut la 200 per an.

Ciuma lui Iustinian (541 -542)

Ciuma lui Iustinian a fost o pandemie care a afectat Imperiul Bizantin, incluzand capitala sa,
Constantinopol, intre anii 541 si 542 D.H.. Se crede ca a fost o pandemie de ciuma bubonica, boala care a stat la baza sau a contribuit la Moartea Neagra (citeste mai jos despre Moartea Neagra) din secolul al XIV-lea.

Impactul sau asupra mediului socio-cultural poate fi comparat cu cel din vremea Mortii Negre. Boala avea sa se intoarca pana in anul 750 D.H. odata cu fiecare generatie, schimband astfel cursul istoriei europene. Ciuma a fost denumita Ciuma lui Iustinian”, dupa numele marelui conducator al Imperiului Roman de Rasarit, Justinian I, care la randul lui a suferit de aceasta boala.  Cercetatorii moderni cred ca ciuma ar fi omorat 5000 de persoane pe zi in Constantinopol, in zilele de varf ale bolii. In cele din urma, 40% dintre locuitorii orasului au fost rapusi de pandemie.

Moartea Neagra (1347 – 1351)

Moartea Neagra (cunoscuta si ca Ciuma Neagra sau Ciuma Bubonica) a fost una dintre cele mai mortale pandemii din istoria omenirii, si pana de curand se credea ca a fost cauzata de o bacterie numita Yersinia pestis (Ciuma), insa studii recente arata ca pandemia ar trebui atribuita altor boli.

Unii istorici cred ca pandemia si-a fixat radacinile in China sau in Asia Centrala, in 1320 sau 1330, iar in urmatorii ani prin intermediul comerciantilor si a soldatilor s-a raspandit si in sudul Rusiei. De aici, ciuma si-a urmat cursul, atingand vestul Europei si Africa de Nord in timpul anilor 1340. Numarul total de morti la nivel mondial este estimat a fi intre 25 si 50 de milioane. Se crede ca ciuma s-a reintors odata cu fiecare generatie, sub forme diferite, pana in 1700. In aceasta perioada, peste 100 de epidemii de ciuma au afectat Europa.

http://www.metalhead.ro

Ciuma si poporul Israel!

Matei 24:7 – Si, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume.

Luca 21:11 – Pe alocuri vor fi mari cutremure de pamant, foamete si ciuma;

Apocalipsa 6:8 – M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă …

Ieremia 28:8 – Proorocii care au fost înaintea mea şi înaintea ta, din vremurile străvechi, au prorocit război, foamete şi ciumă împotriva unor ţări puternice şi unor împărăţii mari.

Ieremia 29:17 – Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, voi trimite între ei sabie, foamete şi ciumă şi-i voi face ca nişte smochine grozave care, de rele ce sunt, nu se pot mânca.”

In peste 51 de versete din Biblie este amintita aceasta boala – ciuma.  In subiectul anterior am vorbit despre boli si motivele pentru care ele vin peste oameni. 

Poporului Isreal din vechime Dumnezeu le promisese ca nu vor fi loviti de bolile cu care ii lovise pe Egipteni atata timp cat ei ei faceau binele, ascultau de poruncile lui Dumnezeu si implineau Legea Sa.  Promisiunea de a fi feriti de boli era conditionata de ascultare. 

Descoperim in Biblie multe relatari despre diferite imprejurari in care Israel, poporul ales de Dumnezeu ca sa fie o lumina pentru celelalte popoare, s-a indepartat de Dumnezeu dedandu-se la idolatrie si pacatuind impotriva lui Dumnezeu.  Iata motivele pentru care Dumnezeu a trimis aceasta boala peste ei. Datorita pacatului, Dumnezeu a ingaduit sa vina aceasta boala peste ei.  Prin ingaduirea acestei epidemii Dumnezeu a vrut ca Isreal sa se intoarca de la calea lor rea la ascultarea de El.

1 Cronici 21:14 – Domnul a trimis ciuma în Israel, şi au căzut şaptezeci de mii de oameni din Israel.

Ieremia 29:18 – Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pământului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni, …

Ezechiel 33:22 – Îl voi judeca prin ciumă …

Amos 4:10 – Am trimis în voi ciuma, ca în Egipt; … Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul.

Epidemiile au facut mai multe ravagii decat razboaiele. Ele continua sa ucida si in ziua de azi. Gripa, Sida, febra Dengue, paludismul… Iata care sunt epidemiile de care omul s-a temut dintotdeauna, si de care inca n-am scapat!

Ciuma a ajuns pe continentul european in anii 1350, facand doar aici 25 de milioane de victime, si 50 de milioane in intreaga lume. In afara catastrofei umanitare, pandemia de ciuma a adus cu ea si alte inconveniente: mana de lucru s-a imputinat, terenurile au ramas nelucrate, rasismul a luat amploare (evreii erau acuzati ca diseminau in mod voluntar boala, fiind alungati din casele lor).

Ciuma bubonica (numita astfel din cauza bubelor care se formau la nivelul piscaturilor) este o boala purtata de sobolani si transmisa la om prin piscatura de purice si de capuse. Ea se datoreaza unei bacterii numite Yersinia Pestis. Ciuma exista si sub forma pulmonara, insa este mult mai rara.

Moartea Neagra  – Marea Ciuma din Europa

Care pline cu cadavre, familii intregi aflate pe patul de moarte, inchise in propria casa, regi si tarani pusi pe acelasi loc in fata mortii implacabile… Atunci cand vine vorba despre epidemii, putine inspira mai multa groaza decat Moartea Neagra. Considerata a fi prima pandemie adevarata, moartea neagra a ucis jumatate din populatia Europei din anul 1348, ajungand pana in China si India. „Marea moarte” a urmat caile razboiului si caile comerciale, decimand orase intregi si alterand permanent structurile politice, comerciale sau sociale.

Pentru multa vreme s-a crezut ca moartea neagra este o plaga epidemica, care se manifesta intr-o forma bubonica prin intermediul sobolanilor purtatori de paraziti, si intr-o forma pneumonica, pe calea aerului. Studiile recente par sa conteste acest lucru. Unii cercetatori sustin ca infricosatoarea moarte neagra nu era altceva decat manifestarea unui virus hemoragic, similar cu ebola, care se manifesta prin pierderi masive de sange. In prezent, cercetarile asupra ramasitelor umane posibilelor victime ale „ciumei” continua in speranta ca vor fi descoperite dovezi genetice care sa sustina aceste noi teorii.

Insa daca a fost vorba despre ciuma, atunci Moartea Neagra este inca printre noi. Cauzata de bacteria Yersinia pestis, boala poate constitui in continuare o amenintare in zonele foarte sarace, infestate de soareci si de sobolani. Medicina moderna poate trata cu usurinta aceasta afectiune in primele stadii, anulandu-i potentialul mortal. Simptomele includ glande inflamate, febra, tuse, respiratie anevoioasa si, in majoritatea cazurilor, eliminarea sangelui pe cale orala.
http://www.descopera.ro/stiinta/5053672-top-10-cele-mai-necrutatoare-epidemii-care-au-devastat-omenirea

Ciuma in prezent

Ciuma este departe de a fi eradicata. In Europa nu mai face victime, insa in Africa si Asia, ea ucide in mod regulat. In Statele Unite sunt raportate cateva cazuri izolate in fiecare an.