Credinta in Hristos imbinata cu efortul personal

Credinta in Hristos nu inlocuieste eforturile mele personale de a purta un razboi permanent cu pacatul? Nu ajunge sa cred in Hristos si in ceea ce El a facut pentru mine, ca sa fiu mantuit? Oricine Il primeste pe Hristos ca Mantuitor personal obtine privilegiul de a insusirile sale. Totusi, cei ce se asteapta sa vada o schimbare magica in caracterul lor fara a depune un efort constant pentru invingerea pacatului, vor fi dezamagiti. Trebuie sa veghem permanent ca nu cumva vechea noastra fire sa ne domine din nou, printr-o capcana nascocita de dusman, prin care sa-i devenim din nou prizonieri. Trebuie sa ne ducem pana la capat ,,mantuirea noastra cu frica si cutremur. Caci Dumnezeu este acela care lucreaza in voi si va da, dupa buna sa placere.”  Filipeni 2:12,13.

Hristos nu ne-a dat nici o asigurare ca atingerea desavarsirii de caracter este usoara. Un caracter nobil din toate punctele de vedere nu se mosteneste. Nu ne este dat intamplator. Un caracter nobil se castiga prin efort personal, prin virtutile si puterea lui Hristos. Dumnezeu ne da talentul, puterea mintii; noi ne formam caracterul. Caracterul se formeaza prin lupta grea, neinduplecata cu sinele. Trebuie sa ducem batalie dupa batalie impotriva pornirilor mostenite. Trebuie sa ne criticam fara menajamente si sa nu lasam nici o trasatura nepotrivita sa raman necorectata. Uneori aceasta lucrare este foarte dureroasa si descurajanta pentru ca, atunci cand ne observam defectele de caracter, continuam sa ne uitam la ele, cand de fapt ar trebui sa ne uitam la Isus. Dar, oricine intra pe Portile de margaritar ale cetatii lui Dumnezeu va intra acolo ca un cuceritor si cea mai mare cucerire a sa va fi cucerirea sinelui.

Sa nu spuna nimeni eu nu pot sa-mi indrept defectele de caracter. Daca cineva ajunge la aceasta hotarare, atunci cu siguranta nu va obtine viata vesnica. Imposibilitatea este in insasi vointa fiecaruia. Adevaratele greutati apar din degradarea care exista intr-o inima nesfintita si din neacceptarea de a te supune controlului lui Dumnezeu. Supunerea fata de Domnul este de cea mai mare importanta atunci cand mergi alaturi de El.

Cele doua principale calitati ale unui credincios sunt ascultarea Legii Sale si credinta lui Hristos. Apocalipsa 14:12  Deci, nu este suficient numai ,,sa crezi” in Hristos. Daca asa ar sta lucrurile,  atunci Satana insusi ar ajunge in Rai, pentru ca sta scris ,,demonii cred si tremura” Iacov 2:19 De exemplu, ce a determinat alungarea lui Adam si a Evei din Rai? Nimic nu-i impiedica sa creada in Isus pentru ca El umbla alaturi de ei in racoarea zilei. Geneza 3:8 Ceea ce i-a costat foarte scump a fost neascultarea. Deci, vom fi mantuiti prin fapte? ,,El ne-a mantuit nu pentru faptele pe care noi le-am facut cu dreptate, ci pentru indurarea Sa” Tit 3:5. Nu respectam Legea pentru a fi mantuiti. Ascultarea poruncilor reprezinta roadele pe care Hristos spunea ca discipolii Sai le vor avea.   

Legea dovedeste ca avem nevoie de un Mantuitor. Daca privim Legea ca pe o ,,oglinda” pentru crestini, ne vom vedea mai clar defectele. Vezi Iacov 1:23-25 Acest lucru ne ajuta sa ne dam seama ca nu putem atinge desavarsirea fara Hristos. Legea singura nu poate mantui. Ea ne poate doar arata nevoia de un Mantuitor. Pentru a ilustra aceste afirmatii: daca ar fi sa cazi intr-o balta, si apoi te-ai aseza in fata oglinzii, ti-ai vedea murdaria. Dar poate oare oglinda sa te curete? Nu, nu poate. Ea poate doar sa-ti arate nevoia de a fi curatat. 

Este posibil cu adevarat ca, prin incredere in puterea lui Hristos si lupta personala neinduplecata impotriva tuturor defectelor mele, caracterul meu sa se desavarseasca? Ingerii Ceresti ajuta pe oricine cauta aceasta desavarsire de caracter. Tuturor celor angajati in aceasta lucrare Hristos le spune: Eu ma aflu la dreapta ta pentru a te ajuta ,,caci despartiti de Mine [Isus] nu puteti face nimic” Ioan 15:5. Tineti minte aceasta. Sa fim atat de loiali incat nici o ispita sa nu ne poata intina. Sa nu-L dezamagim pe Cel care ne-a iubit atat de mult incat Si-a dat viata pentru iertarea pacatelor noastre.

Daca gresiti, cu siguranta veti obtine o biruinta daca veti vedea greselile pe care le-ati facut si daca le veti privi ca pe niste lumini de avertizare. Astfel, veti transforma infrangerea in biruinta, dezamagindu-va dusmanii si cinstind pe Mantuitorul vostru. Apoi, pe masura ce vointa voastra va conlucra cu vointa lui Dumnezeu, aceasta va deveni atotputernica.

Dregatorul sparturii in zid  Acum imi dau seama cat de important este sa inteleg cine este fiara, semnul ei si icoana ei, pentru ca desavarsirea ar fi imposibila daca m-as lasa amagit si as incalca Legea lui Dumnezeu. Ce pot face acum?  Acum am ajuns sa cunoastem faptul ca duminica este semnul papalitatii (fiarei) si ca Satana va face curand sa fie aproape imposibil pentru oameni sa cinsteasca cea de-a saptea zi sfanta a Domnului ca zi de odihna, folosindu-se de SUA pentru a impune legile privind respectarea universala a duminicii. Ar trebui sa incepem sa cinstim Sabatul (instruindu-ne atata timp cat vremurile sunt mai usoare) si sa impartasim acest adevar si altora, pentru a incerca sa castigam cat mai multe suflete.

Porunca a fost data ,,Striga in gura mare, nu te opri! Inalta-ti glasul ca o trompeta si vesteste poporului Meu nelegiuirile lui…” Nu este vorba de lumea pagana, ci de cei pe care Domnul ii numeste ,,poporul Meu”, si care trebuie sa fie mustrati pentru nelegiuirile lor. Apoi spune Domnul ,,In toate zilele ma intreaba si vor sa afle caile Mele, ca un popor care ar face dreptate si n-ar fi parasit randuiala Dumnezeului sau” Isaia 58:1,2.

Iata o categorie de oameni care se considera virtuosi si care aparent manifesta un mare interes pentru slujirea lui Dumnezeu; dar, prin aceste admonestari severe Dumnezeu ii mustra pentru incalcarea preceptelor divine. Profetul Isaia precizeaza apoi la respectarea carei legi s-a renuntat: ,,…vei fi numit Dregator de sparturi… Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului, ca sa nu-ti faci placerea ta in ziua Mea cea sfanta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-l, si daca-L vei cinsti, neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nevorbind flecarii: Atunci te vei putea desfata in Domnul”. Isaia 58:12-14.

Acest lucru ti se aplica si tie. Spartura din zidul legii lui Dumnezeu s-a facut cand Biserica Romano-Catolica a schimbat Sabatul. A sosit deci timpul ca aceasta institutie divina sa fie restaurata. Spartura din zid trebuie reparata. Am ales sa facem parte din randul celor ce vor repara spartura din zid. Vrei sa fii si tu un dregator de sparturi? Vrei sa incepi sa tii sambata ca zi sfanta, neindeletnicindu-te cu treburile tale, necautand sa-ti faci placerea ta si nerostind flecarii in orele sfinte ale Zilei Sabatului Domnului?

In curand, prin legile privind respectarea universala a dumincii, Satana va face ca ascultarea lui Dumnezeu sa fie considerata o nelegiuire. Trebuie sa fim pregatiti sa fim considerati drept nelegiuiti pentru tinerea Sabatului lui Dumnezeu ca zi sfanta, decat sa ne supunem legilor omenesti si sa fim vinovati de neascultare fata de Dumnezeu. In curand orice om de pe pamant se va confrunta cu urmatoarea dilema: cui dau ascultare, omului sau lui Dumnezeu?

Dumnezeu are pe pamant o biserica care tine Sabatul (Sambata) si de asemenea are oameni credinciosi in fiecare biserica de pe acest pamant care atunci cand vor descoperi adevarul si importanta adevaratului Sabat al lui Dumnezeu se vor alatura poporului Sau, multi dintre ei vor face aceasta alegere atunci cand incercarea privind adevarata inchinare care va fi un test de viata si de moarte, va veni peste intreg pamantul si orice om va trebui sa aleaga cui se va inchina lui Dumnezeu inchinandu-se in Sabatul Sau (Sambata) sau omului pazind un Sabat fals (Duminica). Aici se va da marea lupta privind inchinarea. Tu cui te vei inchina? Din care categorie vei face parte? Alegerea iti apartine.

Mai multe despre acest subiect explicat mai pe larg puteti gasi in cartea Marea Lupta sau Tragedia Veacurilor scrisa de Ellen White, carte pe care o gasiti pe blogul meu.

Victoria asupra pacatului prin Hristos

Col. 1:15-16 – El este chipul Dumnezeului celui nevazut, Cel intai nascut din toata zidirea. Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute: fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru El.

Evr.1:3 –  El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui si care tine toate lucrurile cu cuvantul puterii Lui, a facut curatarea pacatelor si a sezut la dreapta Maririi in locurile preainalte,

1Pet.1:20 – El a fost cunoscut mai inainte de intemeierea lumii si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru voi.

Apoc.5:12 – Ei ziceau cu glas tare: Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda!

Cercetati mai adanc identitatea acestei persoane din exterior; este oare cu adevarat posibil sa obtinem victoria asupra pacatului cat traim pe acest pamant? Exista o singura persoana care poate indeplini cu succes aceasta misiune. Aceasta persoana nu este nimeni alta decat Fiul lui Dumnezeu. De ce Fiul lui Dumnezeu era singura persoana capabila sa indeplineasca aceasta misiune? Pentru ca Fiul este Creatorul tuturor lucrurilor, ,,El este chipul Dumnezeului Celui nevazut..pentru ca prin El au fost create toate lucrurile.” Iar Fiul are toate calitatile si puterile lui Dumnezeu, pentru ca El este ,,reprezentarea exacta a Fiintei Lui.”

Hristos are viata in Sine, ceea ce este mai mult decat viata tuturor oamenilor care se vor naste vreodata si care vor avea nevoie de moartea Sa izbavitoare, demonstrand in acelasi timp mila si iubirea Sa. In Fiul, ,,Bunatatea si credinciosia se intalnesc, dreptatea si pacea se saruta.” Si, fiind egal cu Dumnezeu, Fiul este cu adevarat singura persoana care ii poate dezvalui omului insusirile minunate ale lui Dumnezeu si il poate impaca pe om cu Dumnezeu. Coloseni 1:15,16; Evrei 1:3; Psalmii 85:10.

Totusi, pentru ca acestea sa se intample si pentru ca dreptatea lui Dumnezeu sa se implineasca, Fiul a trebuit sa ia asupra Sa firea umana cazuta, care este inclinata spre rau. ,,Caci negresit, nu in ajutorul ingerilor vine El, ci in ajutorul semintei lui Avraam.” Numai printr-o astfel de masura ar fi corect pentru Fiu sa ne fie exemplu desavarsit. ,,si v-a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui. El n-a facut pacat.” Evrei 2:16; 1 Petru 2:21,22.

Dintr-o parte, prin divinitatea Sa, il atinge pe Dumnezeu si din partea cealalta, prin umanitatea Sa, atinge omul. Astfel nimeni altcineva decat Fiul n-ar fi putut da acest dar pretios al impacarii. ,,Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El [Fiul] a fost deopotriva partas la ele” ,,…Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui.”

Hristos a luat asupra Sa firea noastra umana cu toate slabiciunile ei, si totusi El a dus o viata fara pacat. Tocmai aceasta viata de biruinta asupra pacatului este cea pe care Hristos vrea sa ne dea puterea sa o traim. Evrei 2:14; 2 Corinteni 5:19; Romani 5:10. Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Lui este mai presus decat unde poate ajunge cea mai inalta gandire umana. ,,Voi fiti, dar, desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit.” ,,…dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra.”  ,,Ca sa fiti fara prihana si curati, copii ai lui Dumnezeu, fara vina, in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in lume,”  ,,Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” Matei 5:48; 1Petru 1:15; Filipeni 2:15; Evrei 12:14.

Nimeni nu trebuie sa esueze in dobandirea desavarsirii caracterului crestin. Prin sacrificiul lui Hristos, s-au creat rezerve ca fiecare credincios sa primeasca cu prisosinta tot ceea ce are nevoie pentru a a atinge acest tel mult ravnit. Dumnezeu ne cere sa atingem acest nivel de desavarsire si ne aseaza inainte exemplul caracterului lui Hristos. In umanitatea Sa, desavarsita printr-o viata de impotrivire constanta la rau, Hristos a aratat ca, prin colaborare cu Divinitatea, oamenii pot atinge desavarsirea de caracter chiar in aceasta viata. Aceasta este asigurarea data noua de Dumnezeu ca si noi putem obtine biruinta. Noi ii multumim lui Dumnezeu care ,,ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos” 1 Corinteni 15:57.

Cum a putut Hristos sa traiasca o viata fara de pacat in aceasta lume pacatoasa? Nici o alta viata nu a fost atat de incarcata de suferinte si responsabilitati ca cea a lui Hristos; si totusi cat de des s-a aflat El in rugaciune! Cat de constanta era comuniunea Sa cu Dumnezeu! Iarasi si iarasi, istoria vietii Sale pamantesti este plina de marturii ca acestea: ,,Pe cand era inca intuneric de tot, Isus S-a sculat, a iesit si S-a dus intr-un loc pustiu. Si Se ruga acolo.”  ,,Iar El Se ducea in locuri pustii, si Se ruga.”   ,,In zilele acelea, Isus S-a dus pe munte sa Se roage si a petrecut toata noaptea in rugaciune catre Dumnezeu” Marcu 1:35; Luca 5:16; 6:12.

Comuniunea neintrerupta cu Tatal Sau era absolut necesara pentru Hristos. Deci, aceasta comuniune trebuie sa fie si cu noi astazi. Ca unul care se afla printre noi si impartasea nevoile si slabiciunile noastre, Isus era total dependent de Dumnezeu, si in locul tainic al rugaciunii El cauta putere divina, pentru ca sa poata merge mai departe, intarit pentru indatoriri si incercari. Intr-o lume a pacatului, Hristos a indurat incercarile si chinul sufletesc. In comuniune cu Dumnezeu, El s-a putut despovara de mahnirea si suferintele care Il macinau. Aici El gasea mangaiere si bucurie. Ca om, El s-a rugat fierbinte la tronul lui Dumnezeu pana cand umanitatea Sa a fost incarcata cu un curent ceresc care a unit umanitatea Sa cu divinitatea.

Prin comuniune continua, El a primit puterea de a trai o viata fara de pacat. Experienta Sa poate fi si a noastra. In fata tuturor se afla posibilitatea minunata de a fi aidoma lui Hristos, supus tuturor principiilor Legii lui Dumnezeu. Dar nu vom putea face aceste lucruri singuri. Aceasta sfintenie poate fi atinsa numai daca ne instruim continuu pentru a ne supune influentelor spre infranare ale Duhului Sfant. Puterea de a infaptui, data de Hristos, ne va ajuta sa perseveram in a invinge orice greseala.

Trebuie sa ne rugam permanent lui Hristos, asa cum s-a aflat El in permanenta comuniune cu Dumnezeu, pentru ca El sa ne ajute sa ne invingem propriile slabiciuni. Acest proces de purificare de propriile noastre slabiciuni este un proces continuu. Zi de zi trebuie sa conlucram cu Dumnezeu si sa depunem eforturi perseverente pentru a ne cultiva deprinderile corecte. Hristos ne va da cu bucurie puterea si binecuvantarea de care avem nevoie in lupta noastra impotriva raului care ne inconjoara.

Impacarea cu Dumnezeu

Rom. 6:23 – 23. Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.

Fapt. 3:19 – Pocaiti-va, dar, si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremurile de inviorare.

1 Cor. 15:31 – In fiecare zi eu sunt in primejdie de moarte; atat este de adevarat lucrul acesta, fratilor, cat este de adevarat ca am de ce sa ma laud cu voi in Hristos Isus, Domnul nostru.

Iac. 4:8 – Apropiati-va de Dumnezeu, si El Se va apropia de voi. Curatati-va mainile, pacatosilor; curatati-va inima, oameni cu inima impartita!

Ce este ,,impacarea cu Dumnezeu”si de ce este necesara? Cand Dumnezeu i-a creat pe Adam si Eva, ei erau desavarsiti in fire si inclinare si traiau in ascultare de Legea lui Dumnezeu. Pentru ca ei sa-l asculte in mod firesc, El le-a intiparit in inima Cele Zece Porunci. El le-a dezvaluit de asemenea ca incalcarea Legii Sale va fi pedepsita cu moartea. Rom. 6:23 Toate guvernele impun legi clare si pedepse bine definite pentru incalcarea acestor legi. Imaginati-va situatia omenirii daca pedepsele ar fi abolite. Oare am putea trai in siguranta intr-un loc unde cei ce calca legea n-ar fi pedepsiti?

Atunci cand Dumnezeu le-a dezvaluit lui Adam si Evei Legea Sa si a intiparit-o in inima lor astfel incat sa-L asculte in mod firesc, El nu le-a luat libertatea de alegere. Dumnezeu ar fi putut crea omul fara a-i da puterea de a incalca Legea Sa; dar in acest caz omul n-ar fi fost un factor moral liber, ci mai degraba un robot. Fara libertatea de alegere, ascultarea sa n-ar fi fost de bunavoie , ci silita.

Din pacate, Adam si Eva au ales de bunavoie sa nu-L asculte pe Dumnezeu si astfel pacatul a asezat o bariera intre om si Dumnezeu. Si a trebuit ca ei sa sufere pedeapsa cu moartea pentru incalcarea Legii lui Dumnezeu. A trebuit ca ei sa moara. Mai mult decat atat, inclinarea lor curata spre ascultarea lui Dumnezeu s-a intinat dupa ce au ales sa nu se supuna Legii Sale. Inimile lor au fost cuprinse acum de o inclinare opusa, puternica, spre neascultare.

Pus in fata nelegiuirii infaptuite de de Adam si Eva, ce putea sa faca Dumnezeul nostru Cel iubitor? Sa-i lase pe amandoi sa moara pentru incalcarea Legii Sale? Oare parintii pamanteni iubitori isi parasesc copiii atunci cand ei aleg neascultarea? Sau, mai rau, ar fi trebuit ca Dumnezeu sa nu-i pedepseasca pentru aceasta nelegiuire, pentru a li se adapta lor? Ar putea un guvern, pamantean sau ceresc, sa dureze si sa prospere fara pedepse bine definite? Cu siguranta nu.

Pe scurt, daca Adam si Eva ar fi trebuit sa plateasca ei insisi pentru nelegiuirea lor, aceasta ar fi dus la sfarsitul rasei umane. Ori, daca Dumnezeu ar fi trebuit sa creeze alti Adam si Eva complet noi, n-ar fi avut garantia ca acestia n-ar fi ales ca predecesorii lor, neascultarea, si astfel intregul proces s-ar fi repetat inca o data. Se pare ca trebuia inventata o solutie externa (in afara taramului pacatosilor). Acest plan ceresc a fost pregatit de Dumnezeu cu mult inainte ca el sa fie necesar in fapt. Biblia ne spune ca el reprezinta ,,taina tinuta ascunsa din veacuri si din generatii, dar aratata acum sfintilor Sai” Coloseni 1:26 Planul lui Dumnezeu continea solutia readucerii rasei umane in armonie cu El, fara a-I submina Legea sau autoritatea, pentru ca Dumnezeu iubeste pe pacatos la fel de mult cat uraste pacatul.

Aceasta solutie insemna ca altcineva, un suflet nevinovat, trebuie sa sufere pedeapsa cu moartea; deci, moartea sa va fi pentru pacatosi. Prin moartea sa, pacatosul adus la credinta se va impaca din nou cu Dumnezeu, ca si cum n-ar fi pacatuit niciodata si astfel dreptatea lui Dumnezeu si iubirea Sa pentru omenire nu ar mai fi in contradictie. Fara plata pedepsei nu va exista niciodata impacarea intre om si Dumnezeu. Iar impacarea este necesara pentru ca noi sa fim in armonie cu Dumnezeu si sa traim in veci alaturi de El in Ceruri.

In plus, aceasta persoana din exterior care trebuia sa moara pentru pacatosi trebuia sa arate oamenilor cum trebuie sa traiasca pe pamant fara sa pacatuiasca, astfel incat sa existe o permanenta impacare cu Dumnezeu. Care este rostul impacarii – numai pentru a cadea din nou in pacat si a avea nevoie de o noua impacare? Evident ca planul lui Dumnezeu continea o cale de a da omului puterea sa traiasca in biruinta asupra pacatului! Astfel ca, desi dupa incalcarea Legii lui Dumnezeu Adam a fost alungat din Rai, prin ascultarea Legii Tatalui Ceresc si prin credinta in sangele izbavitor al acestei persoane din exterior, Raiul poate fi recastigat.

Daca vrem sa ne impacam cu Dumnezeu si sa invingem pacatul in aceasta viata trebuie sa ne amintim doua lucruri importante: Mai intai, un suflet mandru lupta sa-si afle mantuirea; dar, atat dreptul tau de a ajunge in Ceruri cat si masura in care esti potrivit pentru primirea impacarii se afla in neprihanirea acestei persoane din exterior. In al doilea rand, Dumnezeu nu poate face nimic pentru impacarea ta, pana ce tu, convins de slabiciunea ta si despovarat de intreaga auto-multumire, te supui controlului lui Dumnezeu.

Totusi, daca esti constient de vinovatia pacatelor tale si nu esti multumit de tine, primul pas pe care trebuie sa-l faca toti cei ce se intorc la Dumnezeu este pocainta. ,,Pocaiti-va si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele” Fapte 3:19. Adesea ne mahnim ca faptele noastre rele au urmari neplacute asupra noastra; dar aceasta nu inseamna pocainta. Adevarata pocainta inseamna mai mult decat parerea de rau pentru pacatele savarsite. Inseamna a intoarce hotarat spatele raului. Nici o pocainta nu este sincera daca nu aduce transformarea. Si totusi, se poate omul pocai singur? Nu mai mult decat se poate ierta sau izbavi de pacate singur. Pocainta este darul lui Dumnezeu in aceeasi masura ca si iertarea si nu poate fi traita decat atunci cand e daruita unui suflet.

Cand sufletul se pocaieste deplin, lasandu-se in voia Duhului lui Dumnezeu, pacatosul incepe sa desluseasca sacralitatea Legii Sfinte a lui Dumnezeu. Atunci va aparea dorinta mistuitoare de a duce o viata curata si sfanta, pentru a te afla in pace continua cu Dumnezeu. Si pe masura ce ne straduim in fiecare zi sa ne apropiem de Dumnezeu, ,,El se va apropia de voi” si firile noastre vor oglindi din ce in ce mai mult firea Sa, pe masura ce ,,murim in fiecare zi” pentru vechile noastre cai pacatoase. Iacov 4:8; 1 Corinteni 15:31.

Cum sa ne ferim de semnul fiarei

Apoc. 14:9-11 – Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei!

Apoc. 14:12 – Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.

Apoc. 7:2-3 – Si am vazut un alt inger, care se suia dinspre rasaritul soarelui si care avea pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas tare la cei patru ingeri, carora le fusese dat sa vatame pamantul si marea, zicand: Nu vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!

Cum putem sa evitam sa primim semnul fiarei? Aceasta este cea mai importanta intrebare. Dumnezeu, in infinita Sa iubire, ne-a avertizat sa nu ne inchinam fiarei si, deci, sa nu primim semnul ei. Cei ce primesc semnul fiarei ,,vor bea din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat [fara mila] in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si pucioasa…cel ce se inchina fiarei [cinstesc papalitatea prin respectarea duminicii] si icoanei ei [SUA legalizand respectarea duminicii], si oricine primeste semnul numelui ei”  Apocalipsa 14:10,11  

Acestea sunt cuvinte foarte grave rostite de Dumnezeu. Mania Sa este pe masura pacatului. Prin respectarea duminicii ca zi de inchinare, initiata de Satana prin intermediul Papalitatii, va pregatiti sa primiti semnul fiarei. Satana vrea sa insele pe cat mai multi, pentru ca acestia sa respecte aceasta falsa zi de inchinare. Pentru a-si desavarsi inselatoria, el a ales duminica, ziua invierii lui Hristos, stiind ca multi oameni vor crede ca respectarea duminicii ca zi de inchinare este mai potrivita decat respectarea sambetei, pentru ca ea cinsteste invierea lui Hristos. Dar singura cale de a evita primirea semnului fiarei este sa refuzati sarbatorirea unei zile care nu a fost aleasa de Dumnezeu. Singura zi hotarata de Dumnezeu ca zi sfanta este sambata, Sabatul, si daca o veti respecta veti primi ,,pecetea Dumnezeului celui viu”, Apoc.7:2.

Daca vreti sa cinstiti moartea si invierea lui Hristos, Biblia afirma distinct ca faceti acest lucru prin botez (cufundarea totala in apa). Vezi Romani 6:3-5. Prin cufundarea in apa (ingropare), recunoasteti moartea Sa. Iar prin iesirea din apa (inaltarea) recunoasteti invierea Sa.

Dar ce s-a intamplat cu miliardele de crestini din trecut care au sarbatorit duminica in locul sambetei – au primit, fara sa stie, semnul fiarei? Si ce se intampla cu crestinii de astazi care cred in mod sincer ca duminica este Sabatul din Biblie?

Majoritatea crestinilor din generatiile trecute respectau duminica crezand ca tin Sabatul din Biblie; iar astazi sunt adevarati crestini in fiecare Biserica, inclusiv in Biserica Romano-Catolica, ce cred ca duminica este Ziua Domnului. Nici unul nu este raspunzator pentru aceste greseli, avand in vedere ca inca nu au primit lumina. Pentru ca Dumnezeu ,,inchide ochii” la timpurile de nestiinta. Vezi Fapte 17:30. Noi vom fi judecati numai pentru lumina pe care am primit-o. Dar cand va fi adoptata legea privind respectarea universala a duminicii, lucrurile se vor limpezi pentru toti si atunci oricine va incalca porunca lui Dumnezeu, pentru a se supune unui ordin venit de la o autoritate nu mai inalta decat cea a Romei, va primi semnul fiarei. In curand, fiecare persoana va avea de trecut aceasta proba a eternei mize: sa respecte poruncile lui Dumnezeu, sau pe cele ale papalitatii. Unde ne vom situa?

Nu exista situatie de neutralitate  De ce sa ne facem griji, de ce sa nu lasam ca acest lucru sa fie rezolvat de oamenii bisericii? Avertismentul grav al lui Dumnezeu din Apocalipsa 14 nu lasa loc indiferentei. Isus a spus: ,,Cine nu este cu Mine este impotriva Mea” Luca 11:23. Dumnezeu socoteste toti oamenii ca fiind categoric pentru adevar sau impotriva adevarului. Acest avertisment nu tine cont de persoana, categorie, stare sau religie. Ci este adresat intregii umanitati. Nu este neaparat necesar sa alegem de bunavoie imparatia intunericului, pentru ca sa ajungem sub domnia sa. Ajunge sa neglijam sa ne aliem cu imparatia luminii. Nimic din ceea ce priveste bunastarea eterna a sufletului nu trebuie privit cu indiferenta. Dumnezeu detesta indiferenta in aspecte ce tin de religie.

Ce trebuie sa facem? Avand in vedere ca neutralitatea nu este acceptata de Dumnezeu si stiind ca pentru a evita sa primim semnul fiarei trebuie sa respectam sambata ca zi de inchinare chiar daca duminica este impusa de lege sub pericolul pedepsei cu moartea:

Care trebuie sa fie primul pas pe care trebuie sa il facem, in practica, dupa ce am acceptat cele de mai sus? Dumnezeu este foarte nerabdator sa intre intr-o relatie serioasa cu noi. De fapt, El vrea ca noi sa fim fiii sau fiicele Sale. Ganditi-va ce privilegiu poate fi sa ne numim fiul sau fiica Imparatului Imparatilor si Domnului Domnilor. Acum ni se ofera aceasta adevarata ocazie, El ne asteapta cu nerabdare sa ne acorde aceasta inalta cinstire. Totusi, iata care este cuvantul Sau pentru noi: ,,Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi: caci ce legatura este intre dreptate si faradelege? Sau ce partasie are lumina cu intunericul? Ce intelegere poate sa fie intre Hristos si Belial? Sau ce parte are cel credincios cu cel necredincios? Ce intelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem templul Dumnezeului Celui Viu, dupa cum a zis Dumnezeu: ,,Voi locui si voi umbla in mijlocul lor. Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu.” De aceea: ,,Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei”, zice Domnul, ,,nu va atingeti de ce este necurat si va voi primi” ,,Eu va voi fi Tata si voi Imi veti fi fii si fiice”, zice Domnul Cel Atotputernic. Deci, fiindca avem astfel de fagaduinte, iubitilor, sa ne curatim de orice intinaciune a carnii si a duhului, ducand pana la capat sfintirea in frica de Dumnezeu. 2Cor. 6:14-18; 7:1

Acest pasaj important din Biblie contine urmatoarele principii: 1. Dumnezeu nu permite nici un amestec intre adevar si greseala (chiar daca proportia de adevar este de 99%). Numai Satana amesteca adevarul cu greseala, pentru a-si desavarsi inselaciunea. Astfel, orice sistem religios care contine greseli (cum ar fi ca duminica este Ziua Domnului) laolalta cu adevarul, nu vine de la Dumnezeu. Pentru ca, ,,ce partasie are lumina cu intunericul?” ,,Dumnezeu este lumina si in El nu este intuneric” 2 Corinteni 6:14; 1 Ioan 1:5. Adevarul este 100% adevar sau nu este adevar. Nu exista loc pentru invataturi sau traditii omenesti.

2. Datoria oricarui om care aspira la armonie cu cu Dumnezeu este sa nu fie membru al nici unei biserici sau sistem religios constituit pe fundamentul Satanei: amestecul intre adevar si greseala. Aceasta separatie reprezinta primul pas practic pe care putem sa il facem pentru a deveni copii ai lui Dumnezeu si a ne bucura in Domnul ca Tatal Nostru iubitor. Atunci cand ne vom separa, vom putea deveni fii si fiice ale lui Dumnezeu. Pentru ca am demonstrat intelegerea ca exista doar doua sisteme religioase in lume: religia lui Dumnezeu si religia Satanei, si astfel am ales de bunavoie sa taiem orice legatura cu ce ne poate uni cu un sistem religios intemeiat de Satana.

3. Stiind ca atunci cand parasim sistemul religios al Satanei vom pierde prieteni, familie, influenta, loc de munca, etc… Dumnezeu ne linisteste: ,,EU SUNT Cel Atotputernic.” Aceasta inseamna ca El te va rasplati mai mult decat speri pentru tot ceea ce ai pierdut. Isus ti-a promis: ,,Nu este nimeni care sa fi lasat casa, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau sotie, sau copii, sau holde, pentru Mine si pentru Evanghelie, si sa nu primeasca acum, in veacul acesta, de o suta de ori mai mult: case, frati, surori, mame, copii si holde, impreuna cu progoniri, iar in veacul viitor viata vesnica” Marc. 10:29,30

4. Dupa ce vom iesi din sistemul religios al Satanei, Domnul ne va conduce cu ajutorul Duhului Sfant pentru a ne curata si a ne feri de pacate, astfel incat comunicarea intre Dumnezeu si om sa fie deschisa. Totusi, Dumnezeu vrea ca noi sa ne supunem Lui si sa-L slujim nu din obligatie, ci de buna voie. Iubirea de Dumnezeu, ca semn de recunostinta pentru ceea ce El a facut pentru ca aceasta impacare sa fie posibila este chiar fundamentul religiei. A te angaja sa-L slujesti pe Dumnezeu doar in speranta unui castig sau din teama de pedeapsa nu este de nici un folos.