Identificarea Icoanei / Semnului Fiarei

Apoc. 13:11-13. Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata. Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant in fata oamenilor.

Apoc. 13:14-15. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie, si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.

Apoc. 13:16-18 Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

Care este icoana fiarei, careia Dumnezeu ne avertizeaza sa nu ne inchinam? Pentru a identifica icoana fiarei, trebuie mai intai sa identificam fiara cu doua coarne care ajuta la formarea icoanei fiarei. Aceasta fiara cu doua coarne are urmatoarele semne de identificare:

1. Aceasta fiara s-a nascut in perioada in care papalitatea a primit rana de moarte, in 1798. Apoc. 13:11

2. Aceasta fiara s-a ridicat din pamant, spre deosebire de fiara dintai care s-a ridicat din mare. Daca marea reprezinta multe popoare si natiuni, atunci pamantul reprezinta o regiune mai slab populata. Astfel, aceasta natiune se va impune intr-o regiune cu putini locuitori.

3. Aceasta fiara are doua coarne ca de miel. Conform Bibliei, cornul reprezinta puterea. ,,Avea coarne… si acolo este ascunsa taria lui”  Habacuc 3:4. Prin urmare, aceasta natiune are doua puteri separate, distincte una de cealalta. De asemenea, mielul este simbolul lui Hristos; deci, putem deduce ca aceasta natiune s-a intemeiat pe principiile crestine pure si nobile.

4. Totusi, aceasta fiara vorbeste ca un balaur; o ,natiune ,,vorbeste” prin autoritatile sale legislative si judiciare. ,,Coarnele ca de miel” si ,,vocea de balaur”  indica un contrast izbitor intre declaratiile pacifiste si practicile acestei natiuni.

Care natiune corespunde acestor semne de identificare? Nu exista decat un singur raspuns: Statele Unite ale Americii.

1. SUA s-au infiintat in jurul anului 1798: O singura natiune era in formare in perioada in care papalitatea isi pierdea puterea, in anul 1798. Deci, aceasta profetie indica direct Statele Unite. SUA s-au organizat ca republica federala, pe baza adoptarii Constitutiei, in anul 1787.

2. SUA au fost create intr-o zona slab populata: SUA nu s-au dezvoltat in Lumea Veche, care era o aglomeratie de multimi super-numeroase, ci in Lumea Noua, unde traiau relativ putini locuitori.

3. In SUA exista doua puteri separate bazate pe principii crestine: SUA au o forma unica de guvernamant, unde Biserica si Statul se bucura de libertati garantate de Constitutie. Datorita acestui sistem de guvernamant, SUA sunt o adevarata republica (o imparatie fara imparat) unde functioneaza Biserica Protestanta  (Biserica fara Papa), ambele puteri fiind complet separate. De asemenea, calitatile sale similare celor ale mielului au facut din SUA un refugiu pentru persecutatii si oprimatii mai multor natiuni.

4. SUA vorbesc ca un balaur: Legea fundamentala a SUA, inscrisa in Constitutie, garanteaza libertatea de constiinta a individului. Nici un alt drept nu este mai de pret sau mai fundamental. Totusi, SUA au inceput deja si in curand vor ajunge sa repudieze complet fiecare principiu al Constitutiei. Iar ceea ce confera o si mai mare semnificatie acestei miscari este faptul ca principalul tel este generalizarea respectarii duminicii ca zi de inchinare. O astfel de actiune este direct contrara principiilor acestui sistem de guvernare, spiritului institutiilor sale libere, Declaratiei de Independenta si Constitutiei. Constitutia prevede ca ,,Congresul nu va adopta nici o lege privitoare la infiintarea unei religii sau interzicerea practicarii libere a unei religii” si ca ,,nici o proba religioasa nu va fi impusa niciodata pentru calificarea pentru orice post intr-o institutie publica din cadrul Statelor Unite.”

Incompatibilitatea unei astfel de actiuni nu este mai mare decat incompatibilitatea reprezentata in simbol. Este fiara cu doua coarne ca de miel – pura si nevinovata, potrivit marturiei – care vorbeste ca un balaur. Chiar si simpla observare la stiri a ceea ce se petrece in prezent ca si in ultima vreme confirma aceasta descriere biblica.

,,Sustin cu tarie initiativa bazata pe credinta pe care o propunem, pentru ca nu cred ca incalca linia de separatie dintre Biserica si Stat si mai cred ca va face ca America sa devina o tara mai buna.”  George W. Bush, facand o referire stangace la Clauza de Infiintare a unei Religii, citat din Conrad Goeringer, AANEWS #889 (28 februarie 2001), din publicatia Ateisti Americani. Aceasta declaratie ataca Declaratia Drepturilor din Constitutie, care interzice guvernului ,,referirea la infiintarea unei religii.”

,,Prioritatile noastre sunt credinta noastra.” George W. Bush, Greensboro, Carolina de Nord. 10 octombrie 2000, citat din Iacob Weinberg,  ,,Bush-ism complet”

Mesajul clar transmis de noua administratie este ca America lui George W. Bush este o natiune crestina si ca ne-crestinii sunt bineveniti in ,,casa SUA” atata vreme cat sunt de acord sa accepte statutul de minoritate tolerata, mai degraba decat cel de cetateni pe deplin egali.” Alan M. Dershowitz, in ,,Bush isi incepe mandatul sfidand Constitutia” , Los Angeles Times, 24 ianuarie 2001

Profetia se va implini curand  Este evident ca fiara cu doua coarne reprezinta SUA. Dar care este relatia dintre SUA si icoana fiarei? Desi SUA au fost create pe principii opuse papalitatii, in prezent observam cum SUA si Vaticanul conclucreaza mai strans pentru a-si spori influenta. Biblia ne spune ca intr-o zi, in viitorul nu prea indepartat, SUA vor pune in aplicare o lege care va impune cetatenilor sai, si apoi intregii lumi, sa se inchine fiarei, respectiv, papalitatii. ,,Ea [SUA] lucreaza cu toata autoritatea fiarei dintai [papalitatea] inaintea ei si face ca pamantul [mai intai SUA si apoi la nivel mondial] si cei care locuiesc pe el sa se inchine fiarei dintai [prin respectarea duminicii, impusa de papalitate], a carei rana de moarte [1798] fusese vindecata [1929]… Ea a zis celor care locuiesc pe pamant sa faca o icoana fiarei [imitand papalitatea atunci cand a folosit puterea civila pentru a pune in aplicare dogma religioasa] care avea o rana de sabie si traia.”  Apocalipsa 13:14,14

In curand SUA vor renunta la libertatea religioasa pentru a impune respectarea Duminicii (semnul fiarei). Aceasta inseamna ca Biserica Protestanta va controla guvernul in indeplinirea programului sau. Cand se va intampla acest lucru, SUA vor fi realizat o icoana a Bisericii Romano-Catolice, unind Biserica cu Statul. Apoi SUA vor vorbi ,,ca un balaur” si isi vor exercita ,,intreaga autoritate a fiarei dintai” Apoc. 13:11,12; si vor demonstra acelasi spirit de intoleranta si persecutie manifestat de fiara dintai, papalitatea.

Prin urmare, intrucat libertatea religioasa se va pierde, persecutia minoritatilor dizidente va fi inevitabila si va urma o repetare a intolerantei religioase din Evul Mediu. ,,I s-a dat sa dea suflare icoanei fiarei [adoptarea legii respectarii duminicii]…, ca sa faca sa fie omorati toti cei care nu se vor inchina fiarei [care respecta sambata ca zi de inchinare si nu duminica]. Si face ca toti, mici si mari, bogati si saraci, liberi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte: Si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara sa aiba semnul acesta [celor ce respecta adevaratul Sabat li se va interzice sa cumpere sau sa vanda], sau numarul numelui ei…”  Apocalipsa 13:15-17

Unii vor primi semnul ,,pe frunte” pentru ca au ales sa ,,creada o minciuna” 2 Tesaloniceni 2:11. Altii, desi convinsi ca duminica nu este adevaratul Sabat, se vor supune pentru a-si salva agoniseala si vor primi semnul ,,pe mana dreapta” , care este simbol al muncii. Pentru ca toate acestea sa fie adevarate, trebuie sa existe dovada ca papalitatea urmareste in prezent ca SUA sa instituie ca zi de inchinare duminica, si ca Protestantii din SUA, (dusmani istorici ai Romei), si-au schimbat atitudinea si isi exprima disponibilitatea de a colabora la adoptarea legilor privind respectarea duminicii. Exista o astfel de dovada? In prezent, multi Protestanti sunt favorabili papalitatii, ceea ce incurajeaza papalitatea sa incerce cu agresivitate sa impuna legislatia privind respectarea duminicii:

,,Toti americanii ar trebui sa ceara Presedintelui si Congresului sa adopte o lege federala – un amendament la Constitutie, daca va fi cazul – pentru ca (falsul) Sabat sa fie instituit ca Zi Nationala de Odihna.”  Publicatia CATHOLIC TWIN CIRCLE, 25 august 1985, Articolul ,,Duminica zi libera”

,,In acest sens predecesorul meu, Papa Leon al XIII-lea… vorbea despre repausul duminical ca despre un drept al muncitorilor pe care Statul trebuie sa-l garanteze.”  Papa Ioan Paul al II-lea, DIES DOMINI, 31 mai 1998

,,Ca urmare… crestinii vor lupta in mod firesc pentru a se asigura ca legislatia civila le respecta regimul de lucru cu tinerea duminicii ca zi sfanta. In orice caz, este o obligatie de constiinta sa le asigure repausul duminical astfel incat sa le permita sa ia parte la Euharistie, abtinandu-se de la lucrari si activitati incompatibile cu sanctificarea Zilei Domnului…” Papa Ioan Paul al II-lea, DIES DOMINI, 31 mai 1998

,,Crestinii [de pretutindeni] trebuie sa ceara recunoasterea duminicilor si zilelor de sarbatori religioase drept sarbatori legale.” Catehismul Bisericii Catolice, editia populara finala, 2000, par. 2188  Majoritatea liderilor Protestanti din SUA sunt gata sa ingroape securea disensiunilor cu catolicii:

,,Conducatorii bisericilor Protestante Americane si ai celor Ortodoxe de Rasarit care s-au intalnit cu Papa Paul al II-lea vineri au salutat prima lor discutie larg reprezentativa drept un punct de reper pe calea realizarii marii uniri… Reverendul Donald Jones, adept al Bisericii Metodiste Unite si presedinte ale facultatii de studii religioase din cadrul Universitatii Carolina de Sud, a denumit aceasta intalnire ca ,,cea mai importanta intalnire ecumenica a secolului.” Reverendul Paul A. Crow Jr. din Indianapolis, reprezentant ecumenic al Bisericii lui Hristos (Discipolii lui Hristos), a numit evenimentul ,, o noua zi a ecumenismului”, deschizand un viitor in care Dumnezeu <<ne aduna impreuna>>”  The Montogomery Advertiser, 12 septembrie 1987

Billy Graham: ,,Am constatat ca toate convingerile mele sunt, in esenta, aceleasi cu ale drept-credinciosilor Romano-Catolici” McCall, ianuarie 1978. El l-a numit de asemenea pe Papa Ioan Paul al II-lea: ,,cel mai mare lider religios al lumii moderne.”  The Saturday Evening Post, ianuarie -februarie 1980     

Paul Crouch: ,,Voi eradica cuvantul Protestant chiar si din vocabularul meu… nu mai protestez impotriva a nimic… [a sosit] timpul pentru ca atat catolicii cat si ne-catolicii sa devina unul in Spirit si unul in Domnul.” Programul ,,Praise the Lord”, Reteaua de radiodifuziune Trinity, 17 octombrie 1989

Robert Schuller: ,,A sosit timpul ca Protestantii sa mearga la pastor [papa] si sa-i spuna ,,Ce trebuie sa facem pentru a ne intoarce acasa?”  Los Angeles Herald Examiner, 19 septembrie 1987, pagina religioasa

David Wells: ,,Daca Catolicismul va deveni si mai catolic in viitor, ceea ce ma astept sa se intample sub actualul Papa, atunci diferentele teologice vor deveni mai evidente, dar aliantele noastre cu catolicii, impotriva culturii seculare, vor fi mai temeinice. In ceea ce ma priveste, sunt pregatit pentru acest compromis.” Eternity Magazine, sept. 1987  

J. L. Packer: ,,Invatatura charismatica protestanta si catolica asupra vietii crestine este identica atat ca intentii cat si ca sens. Oare acest lucru nu este semnificativ pentru viitorul crestinismului?” L. I. Packer, Crestinismul astazi, 22 iunie 1992  

 

9 Semne Majore de identificare a fiarei – Dovezi / Fapte Biblice si Istorice (III)

Apoc.13:1 – Apoi am stat pe nisipul marii. Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara cu zece coarne si sapte capete; pe coarne avea zece cununi imparatesti, si pe capete avea nume de hula.

Apoc. 13:5 – I s-a dat o gura care rostea vorbe mari si hule. Si i s-a dat putere sa lucreze patruzeci si doua de luni.

Apoc.13:6 – Ea si-a deschis gura si a inceput sa rosteasca hule impotriva lui Dumnezeu, sa-I huleasca Numele, cortul si pe cei ce locuiesc in cer.

Dan.7:25  – El va rosti vorbe de hula impotriva Celui Preainalt, va asupri pe sfintii Celui Preainalt si se va incumeta sa schimbe vremurile si legea; si sfintii vor fi dati in mainile lui timp de o vreme, doua vremuri si o jumatate de vreme.

Apoc.17:3 – Si m-a dus, in Duhul, intr-un pustiu. Si am vazut o femeie sezand pe o fiara de culoare stacojie, plina cu nume de hula, si avea sapte capete si zece coarne.

Ioan.10:33 – Iudeii I-au raspuns: Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru o hula si pentru ca Tu, care esti un om, Te faci Dumnezeu.

Luc.5:21 – Carturarii si fariseii au inceput sa carteasca si sa zica in ei insisi: Cine este Acesta, de rosteste hule? Cine poate sa ierte pacatele decat singur Dumnezeu?

8. Biserica Romano-Catolica huleste pretinzand ca este Dumnezeu si acordand iertare de pacate: ,,Noi tinem locul lui Dumnezeu cel Atotputernic pe acest pamant” . Papa Leon al XIII-lea, intr-o scrisoare enciclica din 20 iunie 1894

,,Papa nu este numai reprezentantul lui Isus Hristos, ci el este Isus Hristos, ascuns sub un invelis de carne” . Publicatia The Catholic National, iulie 1895  ,,Dar invatatorul suprem din Biserica este Pontiful Roman… [care] cere… supunere totala a vointei si ascultare… ca Insusi Dumnezeu„.  Papa Leon al XIII-lea, Marile scrisori enciclice, pag. 193

,,Pare ca Papa Ioan Paul al II-lea conduce acum Biserica universala din locul sau de pe crucea lui Hristos” . extras fintr-un articol intitulat ,,Episcopul Aucklandului declara ca Papa conduce biserica de pe cruce” AUCKLAND, Noua Zeelanda, 20 sept. 2004, Zenit.org  ,,Intr-adevar, nu este prea mult sa spunem ca in sublimitatea indeplinirii indatoririlor lor, preotii sunt in aceeasi masura dumnezei„ . Papa Inocentiu al III-lea

Biserica Romano-Catolica si-a creat o vasta ,,piata” pe pamant pentru un tip unic de marfa, pentru care nu avea concurenta ci doar cerere nesecata. Ea pretindea ca avea dreptul de a vinde pacatosilor iertare divina, actul gratuit de iertare al lui Dumnezeu. Pana in zilele noastre, aceasta putere hulitoare isi mentine puterea de iertare a pacatelor.

,,Aceasta autoritate judiciara va include chiar si puterea de iertare a pacatelor” . Enciclopedia Catolica Vol. 12, articolul ,,Papa” , pag. 265

,,Si Insusi Dumnezeu este obligat sa respecte judecata preotului si sa nu ierte sau sa ierte, dupa cum preotii vor refuza sau acorda iertarea de pacate, cu conditia ca cel ce se pocaieste sa o merite” . Demnitatea si indatoririle preotilor, pag. 27  New York: Benziger Brothers, Editori ai Sfantului Scaun Apostolic, 1888

9. Biserica Romano-Catolica a adus si alte hule, asumandu-si actiuni care ii apartin doar lui Dumnezeu: Iata cateva exemple de pretentii si invataturi hulitoare ale Bisericii Romano-Catolice:

,,Preotul detine puterea cheilor, sau puterea de a elibera pacatosii din iad, de a-i face demni de a intra in Rai si de a-i transforma din robi ai lui Satana in copii ai lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu Insusi este obligat sa respecte judecata acestor preoti…Stapanul Suprem al Universului doar il urmeaza pe slujitorul Sau, confirmand in ceruri tot ceea ce acesta din urma decide pe pamant” .  Ligouri, ,,Indatoriri si demnitati ale preotului” , Pag. 27,28

,,Astfel, preotul poate fi numit, intr-o anumita masura, creatorul Creatorului sau, deoarece, rostind cuvintele consacrarii, el creeaza, ca si cum in sacrament s-ar afla Isus, dandu-i existenta sacramentala. si se prezinta pe sine ca jertfa oferita Tatalui Etern… Puterea preotului este puterea persoanei divine; pentru ca transsubstantierea painii cere tot atata putere ca si crearea lumii” . Sfantul Bernardine de Sienna  ,,Preotii sunt mantuitorii lumii” .  Sfantul Jerome

In ceea ce priveste actiunile hulitoare, Biserica Romano-Catolica a comis cel mai hulitor act cu putinta. A modificat insasi Legea data de Dumnezeu – Cele Zece Porunci: A indraznit sa anuleze integral ce-a de-a doua porunca, pentru ca ii condamna practicile si ritualurile. Si, inca si mai rau, a schimbat ziua de inchinare din Cea de-a Patra Porunca din Sambata in Duminica. A facut acest lucru cu toate ca Dumnezeu i-a dat aceasta porunca vesnica lui Adam atunci cand l-a creat si ne-a confirmat ,,nu-Mi voi calca legamantul si nu voi schimba ceea ce a iesit de pe buzele Mele”  Psalmii 89:34.

Cele Zece Porunci sunt singura parte din Biblie care a fost rostita de glasul lui Dumnezeu in prezenta unei adunari. Si pentru a se asigura ca Moise nu omite nici o litera, Dumnezeu le-a scris cu Propria Mana si i le-a inmanat lui Moise. ,,Acestea sunt cuvintele [Cele Zece Porunci] pe care Domnul tare..le-a rostit cu glas tare …catre toata adunarea voastra, fara sa adauge ceva. Si le-a scris pe doua table de piatra..” Deuteronomul 5:22

Isus Insusi a intarit caracterul neschimbator al celor Zece Porunci, cand a spus ,,este mai usor sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de litera din Lege” Luca 16:17. Soarele care straluceste pe cer si pamantul pe care traim stau marturie ca Legea lui Dumnezeu este eterna si nu se poate schimba. Si chiar daca ele vor pieri, preceptele divine vor dainui. Iar Hristos a mai intarit acestea inca o data: ,,Sa nu ganditi ca am venit sa desfiintez Legea sau Proorocii: Am venit nu sa desfiintez ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cat timp nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de litera din Lege, pana nu se vor implini toate” . Matei 5:17,18

Biserica Catolica nu se rusineaza de faptul ca a schimbat ziua de inchinare. De fapt, se mandreste cu aceasta actiune si o priveste ca pe un ,,semn” al autoritatii si superioritatii sale asupra altor biserici si religii. ,,Sabatul, cea mai cunoscuta zi din Lege, a fost schimbat in Ziua Domnului. Acestea si altele n-au incetat datorita invataturilor primite de la Isus (pentru ca El Insusi spune: ,,N-am venit sa desfiintez Legea, ci s-o implinesc”), ci au fost schimbate datorita autoritatii bisericii”. Arhiepiscopul de Rheggio, Predica din 18.01.1562, Mansi XXIII, pag. 526

,,Duminica este o institutie catolica iar definirea acesteia ca zi sfanta poate fi aparata doar de autoritatea catolica … In Sfanta Scriptura, de la inceput si pana la sfarsit, nu gasim nici un text care sa justifice transferul slujbei de inchinare publica saptamanala din ultima zi a saptamanii in prima zi a acesteia” .  Presa catolica, Sidney, 25.08.1900

,,Nicaieri in Biblie nu se mentioneaza ca ziua de inchinare trebuie sa fie schimbata din sambata in duminica. Adevarul este ca Biserica exista deja de mai multe secole inainte ca Biblia sa fie oferita omenirii. Biserica a facut Biblia, nu Biblia a facut Biserica” . Lucruri despre care sunt intrebati catolicii, de Martin J. Scott, ed. 1927, pag. 136

,,Noi sarbatorim duminica in locul sambetei pentru ca Biserica Catolica a transferat caracterul sfant al zilei de sambata asupra duminicii, la conciliul de la Laodiceea din anul 364 d.Hr.” Catehismul Doctrinei Catolice al lui Convert, dupa P. Geiermann, lucrarea Papei Pius al X-lea din 25.01.1910

Conform Bisericii Romano-Catolice, ,,duminica” este semnul autoritatii lor distinct si distins de autoritate.  ,,Duminica este semnul nostru de autoritate. Biserica este deasupra Bibliei si acest transfer al respectarii Sabatului este dovada acestui fapt” . Consemnari catolice, Londra, Ontario, 1 septembrie 1923

,,Respectarea duminicii de catre Protestanti este un omagiu pe care-l aduc, in ciuda convingerilor lor, autoritatii Bisericii (Catolice)” . Discutii deschise despre Protestantismul de azi, de Monseniorul Segur, pag. 213

,,Dar mintea Protestantismului nu pare sa inteleaga ca prin respectarea duminicii… ei accepta autoritatea purtatorului de cuvant al Bisericii, papa” . Vizitatorul de Duminica, Saptamana Catolica, 5 feb. 1950

,,Desigur ca Biserica Catolica pretinde ca schimbarea a fost actul sau… un semn al puterii sale ecleziastice si al autoritatii sale in probleme de religie”. Cuvantul Cardinalului Gibbons prin Cancelarul C.F. Thomas, 1 noimebrie 1895

Pe baza greutatii zdrobitoare a acestor probe putem trage concluzia foarte clara ca fiara din Apocalipsa 13 si 14 este Biserica Romano-Catolica si ca semnul (semnul fiarei) este respectarea duminicii.

De ce este atat de important acest semn? Ati semnat vreodata vreun document pentru a-l valida sau a-i confirma autenticitatea? V-ati aplicat vreodata ,,sigiliul de aprobare” a ceva anume? Este o actiune obligatorie in orice tip de guvern. Numai prin aplicarea semnaturii un document este autentificat. Declaratiile date de guverne trebuie sa poarte obligatoriu, intotdeauna, o stampila sau sigiliu oficial (a).

Care sunt caracteristicile acestor insemne sau sigilii guvernamentale? Un sigiliu sau semnatura oficiala trebuie sa includa trei caracteristici: 1. Numele persoanei oficiale  2. Functia persoanei oficiale  3. Teritoriul sau domeniul autoritatii sale. De exemplu, cand Presedintele Statelor Unite semneaza un proiect de lege pentru ca acesta sa devina lege, el trebuie sa semneze cu: George Washington (nume) Presedinte (functie) al Statelor Unite ale Americii (teritoriu). Fiecare document trebuie sa fie semnat astfel, pentru a deveni oficial si legal.

Referindu-se la Tatal Atotputernic, ne dam seama ca El are o Imparatie a Cerurilor. Iar documentul care contine Legea Imparatiei Sale este reprezentat de Cele Zece Porunci. Daca privim direct in centrul acestor porunci, vom descoperi pecetea Dumnezeului Celui Viu! ,,Caci in sase zile DOMNUL  a facut cerurile, pamantul si marea…”  Exodul 20:11

Observati cele trei caracteristici distincte: 1 Numele: DOMNUL (,,Eu sunt Domnul: acesta este Numele Meu” Isaia 42:8)

2. Functia: CREATOR (,,Domnul a facut”)

3. Teritoriul: CERUL SI PAMANTUL (,,Cerurile si pamantul” )  Desigur, pecetea Creatorului se afla in porunca Sabatului din Legea Sa. Este confirmarea autoritatii Sale de Creator al nostru. Cand tinem Sabatul noi dam expresie convingerii noastre ca El este Creatorul nostru. In ziua de Sabat avem ocazia de a-L venera pe Dumnezeu ca pe Creatorul nostru. Cand tinem ca zi sfanta ziua aleasa de Dumnezeu, noi declaram intregii lumi ca Dumnezeu este Creatorul Universului!

Diavolul, ..Lucifer” , ataca Sabatul, pentru ca vrea ca el sa fie venerat ,,ca Cel Prea Inalt”  Isaia 14:14.  Creatorul doreste sa ne inchinam Lui in ziua Sa sfanta, Sabatul, iar Satana, dorind sa fie la fel ca Creatorul, doreste sa ne inchinam lui in duminica lui. Ce alegem? ,,Sfintiti Sabatele Mele caci ele vor fi un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru”. Ezechiel 20:20

 

9 Semne Majore de identificare a fiarei – Dovezi / Fapte Biblice si Istorice (II)

Apoc. 13:5 – I s-a dat o gura care rostea vorbe mari si hule. Si i s-a dat putere sa lucreze patruzeci si doua de luni.

Apoc. 13:3 – Unul din capetele ei parea ranit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecata. Si tot pamantul se mira dupa fiara.

Apoc. 13:7 – I s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruie. Si i s-a dat stapanire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limba si peste orice neam.

Apoc. 13:18 – Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

Papa face apel la o noua ordine mondiala: ,,Cetatea Vaticanului (AP) – Papa Ioan Paul al II-lea a facut un nou apel, in predica de Anul Nou tinuta joi, la.. crearea unei noi ordini mondiale, bazate pe respect pentru demnitatea umana si egalitate intre natiuni”. Joi 1 ianuarie 2004 Comunicat de presa: 9:21 AM EST (14.21 GMT). 

,,Cea mai dominanta caracteristica a intregului sistem al AntiHristului – Noua Ordine Mondiala – este inselatoria flagranta. De fapt, autorii Noii Ordini Mondiale se mandresc cu inselatoriile lor planificate, pentru ca ei cred, cu aroganta care-i caracterizeaza, ca marea majoritate a populatiei lumii este prea stupida si lenesa pentru a sti ce este mai bine pentru ea. Numai Planificatorii Noii Ordini Mondiale stiu ce este mai bine pentru omenire si au stabilit ca-si pot atinge scopurile numai prin inselarea deliberata a maselor de saraci”. Bill Cooper, ,,Iata un cal palid”pagina 49.

4. Biserica Romano-Catolica a condus fara indurare timp de 1260 de ani avand hegemonie absoluta asupra altor natiuni. Aceasta perioada are un punct de inceput clar si se sfarseste cu o ,,rana de moarte”: Biserica Romano-catolica a primit rana de moarte in 1798 cand Papa [Pius al VII-lea] a fost luat prizonier in Franta la ordinul lui Napoleon. ,,In 1798 Generalul Berthier si-a facut intrarea in Roma, a abolit guvernarea papala si a infiintat una seculara”. Enciclopedia Britannica, Editia 1941   

Dupa ce am stabilit ca data de sfarsit a profetiei anul 1798, mergand inapoi 1260 de ani, ajungem la anul 538 d.Hr. Pentru ca papalitatea sa corespunda acestui semn de identificare, trebuie ca un eveniment important sa se fi petrecut in anul 538 d.Hr., care sa marcheze inceputul perioadei de 1260 de ani. Dovezile istorice ne dezvaluie ca in anul 533 d.Hr. imparatul roman Iustinian a recunoscut suprematia ecleziastica a papei drept ,,cap”al tuturor bisericilor din partea de est si de vest a Imperiului Roman. Totusi, abia in anul 538 d.Hr., cand papalitatea a fost eliberata efectiv de sub ultimul sau oponent arian, ostrogotii, (care in acea vreme stapaneau Italia), a putut papa sa apara in postura de figura centrala in Vest. Astfel, in anul 538 d.Hr. s-au stabilit bazele ascendentei treptate dar constante a papalitatii.

,,Vigilius… a urcat pe Scaunul Papal (538 d.Hr.) sub protectia militara a lui Belisarius”. Istoria Bisericii Crestine, vol. 3. pag 377 Pe masura ce puterea papalitatii crestea, aceasta ii subjuga nu numai pe adeptii sai, dar si pe conducatorii si regii Europei. In acest scop, papii au emis mai multe Bule Papale pentru a-si sustine autoritatea asupra regilor Europei: ,,Este datoria papalitatii sa tina sub ascultare regi si imparati”. J.H. Ignaz Dollinger, Papa si Conciliul, (Londra), pag. 35

,,Temeti-va deci de urgia si razbunarea noastra, pentru ca Isus Hristos ne-a desemnat pe noi [papii], cu propria Lui gura, drept judecatori supremi ai intregii omeniri si regii insisi se supun autoritatii noastre”. Papa Nicolae I-ul (858-867 d.Hr.) Prin Bula Papala data de Papa Grigorie al XI-lea, din anul 1372 d.Hr. si intitulata In Coena Domini, papa pronunta suprematia papala asupra intregii lumi crestine, atat seculare cat si religioase si ii excomunica pe toti cei care nu se supuneau papilor si care nu le plateau taxele. Aceasta Bula Papala a fost confirmata de papii care i-au urmat iar in anul 1568 d.Hr., Papa Pius al V-lea a facut legamant ca aceasta va ramane lege eterna. O demonstratie practica a afirmatiei de mai sus este reprezentata de tratamentul aplicat in anul 1077 d.Hr. de Papa Grigorie al VII-lea Regelui Henric al IV-lea, imparatul Germaniei. Cand comportamentul regelui a inceput sa dea impresia ca nu respecta autoritatea Papei, Papa l-a excomunicat si l-a detronat. Henric a decis sa faca pace cu papa si a trecut Alpii in miez de iarna, pentru a-si recunoaste vinovatia si a se spasi. Cand a ajuns la castelul Papei, Henric a fost lasat sa astepte permisiunea de a-l vedea pe papa in curtea exterioara, cu picioarele goale si capul descoperit, imbracat intr-o haina saracacioasa. Regele a trebuit sa posteasca trei zile si sa marturiseasca inainte ca Papa sa-i acorde iertarea. In prezent, aceasta pretentie de suprematie asupra liderilor lumii continua sa fie sustinuta de papalitate.            

,,Sfantul Scaun [papalitatea de la Roma] nu este judecat de nimeni. Este dreptul Pontifului Roman insusi sa-i judece singur… pe cei ce detin cele mai inalte functii de conducere in stat… Impotriva unei decizii sau decret al Pontifului Roman nu se poate face nici apel nici recurs”. (Presa Paulina, 1985) pag. 951, 271

5. Biserica Romano-Catolica i-a persecutat pe crestini intr-o perioada de 1260 de ani. In aceasta perioada o istoriei (cunoscuta si sub numele de Evul Mediu), Biserica Romano-Catolica a exercitat o puternica dominatie asupra Europei si fiecarui cetatean i s-a impus sa devina romano-catolic. Tot ceea nu reprezenta o totala supunere fata de papa era pedepsit prin tortura sau moarte. Acest lucru a facut ca sistemul Romano-Catolic sa devina unul din cele mai oprimante sisteme religioase cunoscute vreodata in lume, conform lucrarii Loctiitorii lui Hristos: Fata Neagra a papalitatii, de Peter de la Rosa, pag. 180 

,,Din cauza marturisirii unei credinte contrare Bisericii Romei, istoria a inregistrat martiriul a peste o suta de milioane de oameni„. Scurte Lecturi din Biblie. pag. 16

,,Ar trebui sa clasam Inchizitia… in randul celor mai negre pete din istoria omenirii”. Will Durant, Istoria Civilizatiilor, vol. 4, pag. 78  

,,Faptul ca Biserica Romei a varsat mai mult sange nevinovat decat orice alta institutie care e existat vreodata in lume nu va fi contestat de nici un Protestant bun cunoscator al istoriei. Este imposibil ca cineva sa-si poata forma o imagine completa asupra multimii victimelor sale si este aproape sigur ca puterea imaginatiei nu poate intelege pe deplin suferintele acestora”. W.E.H. Leeky, Istoria Ascensiunii si Influentei Spiritului Ratiunii in Europa, vol. 2:32, editia 1910 In Enciclopedia Catolica, vol. 12, pag. 266, cititorul va gasi un lung articol care descrie autoritatea Bisericii Romano-Catolice in pedepsirea ,,ereticilor” a caror singura vina era ca erau crestini fideli scripturilor biblice.

6. Biserica Romano-Catolica se va vindeca de ,,rana de moarte” complet si intreaga lume va fi in admiratie: Cand Papa Pius al VI-lea a murit in captivitate in Franta in anul 1799, lumea se astepta la sfarsitul Bisericii Romano-Catolice. Si totusi, Dumnezeu ne-a spus cu circa 2000 de ani in urma ca fiara se va vindeca de rana de moarte. Iata cum descria The New York Times vindecarea fiarei, papalitatea: ,,RANA MORTALA VINDECATA: Roma, 7 iunie – Incepand din aceasta dimineata, ora 11.00, in lume a aparut un nou Stat suveran independent. La ora mentionata, Premierul Mussolini… a schimbat cu Cardinalul Gasparri, Secretarul de Stat al Papei, reprezentandu-l pe Papa Pius al XI-lea, documentele de ratificare a tratatelor semnate la Palatul Lateran in 11 februarie. Prin acest simplu act, se naste Statul suveran independent Cetatea Vaticanului”. New York, 7 iulie, 1929 Publicatia The San Francisco Chronicle anunta ,,insanatosirea” papalitatii astfel: ,,Mussolini si Gasparri (Cardinalul) semneaza Pactul istoric… si Vindeca Rana ce dateaza de multi ani”.  The San Francisco Chronicle, 7 iulie 1929 Oare lumea de astazi ,,este in admiratie” fata de papalitate, asa cum a prezis Biblia?

,,Cea mai buna cale de a-l cinsti pe Papa Ioan Paul al II-lea, cu adevarat una din marile personalitati ale lumii, este de a-i prelua invatatura cu toata seriozitatea; de a-i asculta spusele si de a pune in practica, aici in America, invatatura si spusele sale. Aceasta este provocarea pe care trebuie sa o acceptam”. Presedintele George W. Bush, 21 martie 2001  ,,Papa Ioan Paul al II-lea este unul dintre cei mai mari lideri morali si spirituali ai acestui secol”. Billy Graham in The Saturday Evening Post ian-feb 1980 ,,Il admir extraordinar de mult pe Papa Ioan XXIII-lea. Simt ca el a adus lumii o noua era”. Billy Graham, Chicago Tribune, 8 iunie 1963 ,,Papa Ioan Paul al II-lea a celebrat in spaniola o mesa in aer liber pentru peste un milion de oameni din Mexico City”.  The New York Times, 25 ianuarie 1999 

,,Miercuri seara in timp ce Sfantul Parinte pasea alaturi de Vicepresedintele Gore pe pista aeroportului… pentru a se imbarca in aeronava ,,Shepherd I” pentru a reveni la Roma, oamenii plangeau, fluturau batiste si strigau ,,Ioan Paul al II-lea, te iubim!” … A fost o vizita scurta dar foarte emotionanta si importanta a Papei la St. Louis”. 28 ianuarie 1999 (EWT News)

,,Nu este nici o indoiala ca Paul al VI-lea, impreuna cu Ioan al XXIII-lea si Ioan Paul al II-lea vor ramane in memorie ca cei trei mari Papi al Pacii, pionieri ai unei transcendente majore a Bisericii Catolice in Noua Era”. Robert Muller, fost Asistent al Secretarului General ONU  

7. Biserica Romano-Catolica poarta misteriosul numar 666: Titlul oficial al Papei este ,,Vicarius Filii Dei” care, tradus inseamna ,,Reprezentantul Fiului lui Dumnezeu pe pamant” . Pentru a confirma aceasta afirmatie, publicatia catolica Our Sunday Visitor din 18 aprilie 1915 scria: ,,Literele gravate pe Mitra Papala sunt urmatoarele: <Vicarius Filii Dei>” . Avand in vedere ca in latina anumite litere au valoare numerica, nu trebuie decat sa le adunam pentru a obtine 666.

 

9 Semne Majore de identificare a fiarei – Dovezi / Fapte Biblice si Istorice (I)

Apoc. 13:4 – Si au inceput sa se inchine balaurului, pentru ca daduse puterea lui fiarei. Si au inceput sa se inchine fiarei, zicand: Cine se poate asemana cu fiara si cine se poate lupta cu ea?

Apoc. 13:1 – Apoi am stat pe nisipul marii. Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara cu zece coarne si sapte capete; pe coarne avea zece cununi imparatesti, si pe capete avea nume de hula.

Apoc. 13:2 –  Fiara pe care am vazut-o semana cu un leopard; avea labe ca de urs si gura ca o gura de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie si o stapanire mare.

Apoc. 13:5 – I s-a dat o gura care rostea vorbe mari si hule. Si i s-a dat putere sa lucreze patruzeci si doua de luni.

Apoc. 13:3 – Unul din capetele ei parea ranit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecata. Si tot pamantul se mira dupa fiara.

Lasand Biblia sa ne descifreze sensul propriilor sale simboluri, putem sa evidentiem acum cele noua semne majore de identificare a fiarei, pentru a vedea ce putere din istorie corespunde acestor caracteristici.Acestea nu sunt singurele semne de identificare: exista mult mai multe astfel de indicii in Biblie. Cercetati Biblia pentru a gasi mai multe semne de identificare.

1. Fiara combina puterea religioasa si cea politica simultan, ,, Si au inceput sa se inchine fiarei…”Apocalipsa 13:4

2. Fiara ajunge la putere intr-o zona dens populata, ,,…am vazut ridicandu-se din mare o fiara” Apocalipsa 13:1

3. Fiara a primit puterile si autoritatea sa de la Satana, deci ne putem astepta ca lucrarile ei sa contina multe inselaciuni, ,, balaurul i-a dat [fiarei] puterea lui, scaunul lui de domnie si o stapanire mare” Apocalipsa 13:2

4. Fiara a condus fara indurare si avand hegemonie (stapanire) absoluta timp de 1260 de ani. Aceasta perioada trebuie sa aiba un un punct de inceput clar si se sfarseste cu ,,o rana de moarte”.  ,,Si i s-a dat putere sa lucreze patruzeci si doua de luni. Unul din capetele ei parea ranit de moarte. Si i s-a dat stapanire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limba si peste orice neam”.  Apocalipsa 13:5,3,7

5. Fiara a persecutat crestinii in timpul celor 1260 de ani. ,,I s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca”. Apocalipsa 13:7 

6. Fiara se va vindeca de ,,rana de moarte” complet, iar lumea se va minuna, ,,dar rana de moarte fusese vindecata. Si tot pamantul se mira dupa fiara”. Apocalipsa 13:3

7. Fiara poarta un numar misterios 666, care ii identifica locul si numele, ,,Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase”. Apocalipsa 13:18

8. Fiara huleste pretinzand ca este Dumnezeu si acordand iertare de pacate (puterea de a ierta pacatele altora).

9. Fiara mai aduce si alte hule, facand lucruri ce sunt prerogativele exclusive ale lui Dumnezeu. ,,I s-a dat o gura care rostea vorbe mari si hule”. Apocalipsa 13:5

Care putere din istorie corespunde tuturor acestor semne de identificare? Pentru cei cu sufletul curat, nu exista decat un singur raspuns: Biserica Romano-Catolica. Biserica Romano-Catolica este fiara despre care ne avertizeaza Dumnezeu, din iubire pentru noi. Scopul celor scrise nu este sa atace Romano-Catolicii, ci sa dezvaluie adevarul despre sistemul catolic. Nu trebuie sa va simtiti jigniti, ci sa il considerati un indemn de a cauta fapte si confirmare.  

Sa luam pe rand fiecare semn de identificare si sa vedem cum ne indica istoria exclusiv Biserica Romano-Catolica.

1. Biserica Romano-Catolica combina simultan puterea religioasa si politica: Ioan a vazut aceasta unire intr-o viziune profetica legata de cel de-al patrulea si ultimul imperiu mondial, si a descris-o astfel ,,o femeie sezand pe o fiara de culoare stacojie” Apocalipsa 17:3 In Biblie, femeia este simbolul bisericii, ,,dar cu inselatoria cu care se departeaza o femeie de barbatul ei, asa am fost inselat de voi, o, casa a lui Israel, zice Domnul”. ,,Pentru ca v-am logodit cu un barbat, ca sa va infatisez inaintea lui Hristos ca pe o fecioara curata” Ieremia 3:20; 2 Corinteni 11:2.

In plus este unanim recunoscut in profetie ca fiara este o natiune. Chiar in lumea actuala, natiunile au ca simboluri fiare (animale). Statele Unite au ca simbol un vultur, Rusia este asemuita cu un urs iar China are ca imagine dragonul. Cu multi ani in urma, Dumnezeu i-a dezvaluit lui Daniel toate imperiile mondiale pana la sfarsitul lumii. Intr-o viziune, Daniel a vazut ca ultima fiara era ,,diferita de toate celelalte” Daniel 7:19. Dar cum anume era diferita? Conform Apocalipsei 17:3, dupa cum am vazut mai sus, fiara (natiunea) va fi condusa de o femeie (biserica). Exista, astazi, o biserica si un stat care conlucreaza ca o putere recunoscuta pe plan mondial? Singura entitate din lume care indeplineste aceste caracteristici este Biserica Romano-Catolica. Papa Romano-Catolic este liderul religios absolut a peste un miliard de adepti din intreaga lume. ,,Pontiful Roman, ca succesor al lui Petru, este sursa perpetua si vizibila si fundamentul unitatii episcopilor si al intregii comunitati de credinciosi” . Conciliul Vatican II (1962-1965) Fiecare cleric trebuie sa se supuna Papei, chiar daca acesta ordona ceva ce este rau, pentru ca nimeni nu-l poate judeca pe Papa” . Papa Inocentiu al III-lea (1198-1216) In acelasi timp, Papa este rege peste natiunea independenta a Cetatii Vaticanului. Vaticanul este o natiune in miniatura, suverana si distincta, desi se afla in cadrul Italiei. Astfel, papalitatea este o putere unica ce combina puterea religioasa cu cea politica.

2. Biserica Romano-Catolica a ajuns la putere intr-o zona dens populata a lumii. Aceasta fraza ilustreaza perfect Biserica Romano-Catolica, avand in vedere ca ea s-a ridicat din sanul unei varietati de puteri si natiuni ale Europei.

3. Istoria Bisericii Romano-Catolice este plina de inselaciuni: Catolicii informati pot confirma pe loc ca falsul este un mod de viata pentru papi. Hans Kung, preot si teolog catolic, consultant pentru Conciliul Vatican II (1962-1965), a declarat ca, inca din secolul al cincilea, papii ,,si-au extins decisiv puterea prin falsuri evidente”. Biserica Catolica: Scurt Istoric (traducere de John Bowden), pag. 61. Unul din cele mai bune exemple in reprezinta documentul Donatia lui Constantin, datat 30 martie 315 d.Hr., care a fost falsificat de Biserica Romano-Catolica pentru a-si extinde puterile si autoritatea. Cu acest document falsificat, Papa Stefan al III-lea l-a convins, in secolul al optulea, pe Pepin, regele francilor, ca teritoriile Lombarzilor fusesera date de Constantin Bisericii Romano-Catolice. Acest lucru l-a determinat pe Pepin sa lupte contra lombarzilor si sa le uzurpe cetatile pentru papa. In 1440, acest document a fost dovedit ca fals de un asistent papal numit Lorenzo Valla, dar, papa dupa papa, nu au recunoscut si nici nu au marturisit vreodata acest fals. Pana in ziua de astazi exista o inscriptie in baptisteriul Bazilicii Sfantul Ioan de Lateran din Roma prin care se perpetueaza acest document fals.

 

Ultima Sansa a Omenirii – Profetii Biblice Implinite

Marc.13:19 – Pentru ca in zilele acelea va fi un necaz asa de mare cum n-a fost de la inceputul lumii pe care a facut-o Dumnezeu pana azi, si cum nici nu va mai fi vreodata.

 Rom.2:9 – Necaz si stramtorare va veni peste orice suflet omenesc care face raul.

Isa.46:10 – Eu am vestit de la inceput ce are sa se intample si cu mult inainte ce nu este inca implinit. Eu zic: „Hotararile Mele vor ramane in picioare si Imi voi aduce la indeplinire toata voia Mea.

Apoc.1:8 – Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Cel Atotputernic.

Isa.44:7 – Cine a facut prorocii ca Mine (sa spuna si sa-Mi dovedeasca!), de cand am facut pe oameni din vremurile stravechi? Sa vesteasca viitorul si ce are sa se intample!

Dan.10:14 – Acum vin sa-ti fac cunoscut ce are sa se intample poporului tau in vremurile de apoi, caci vedenia este cu privire tot la acele vremuri indepartate.

Lumea noastra se va confrunta curand cu o criza globala care-i va prevesti sfarsitul. Acest mesaj este pentru oamenii din intreaga lume care doresc sa fie pregatiti pentru acest eveniment. Ultima Sansa a Omenirii poate suna absurd, daca nu chiar riscant, pentru ca, in mod firesc, omenirea spera, evident, la pace si prosperitate globala, nu la o criza universala care sa alunce lumea intr-o prapastie si sa-i aduca sfarsitul. Biblia este indrumatorul nostru. Ea ne descopera evenimentele legate de viitorul omenirii. De ce ar trebui sa luam Biblia atat de in serios? Deoarece ea este exacta.  Atat de exacta incat chiar profetiile facute cu mii de ani in urma s-au implinit exact in ziua prezisa, pana in cele mai mici detalii. Acest lucru ne face sa ajungem la concluzia ca in spatele Bibliei se afla un Dumnezeu atotstiutor, care nu este legat de timp, si cunoaste sfarsitul inca de la inceput.    

Creatorul nostru ne iubeste atat de mult incat ne-a pregatit un loc in ceruri. Dar, pentru ca suntem atinsi de boala pacatului si inca nu suntem pregatiti sa fim impreuna cu Dumnezeu in ceruri, Dumnezeu ne-a pregatit vindecarea de boala pacatului. Si n-am fi luat Biblia atat de in serios daca Dumnezeu insusi nu ne-ar fi demonstrat intregul Sau control si cunoasterea pe care o are asupra viitorului. Aceasta cunoastere desavarsita este revelata cel mai clar in doua carti: Daniel, din Vechiul Testament, si Apocalipsa din Noul Testament.

Profetii biblice implinite  Iata un exemplu de predictie biblica implinita

In cartea lui Daniel, capitolul 2, Dumnezeu il anunta intr-un vis pe imparatul Babilonului ca, incepand cu timpul domniei sale si pana la sfarsitul veacurilor, in lume vor exista doar patru imperii mondiale. Istoria a dovedit ca ceea ce a prevestit Domnul este ceea ce s-a petrecut in fapt. Cele patru imperii au fost Imperiul Babilonian (605-538 i.Hr.), Imperiul Medo-Persan (538-331 i.Hr.), Imperiul Grecesc (331-168 i.Hr.) si Imperiul Roman (168-476 d.Hr.).

Apoi i-a fost dezvaluit ca Imperiul Roman va fi divizat in zece teritorii si ca in timpul existentei acestor teritorii va veni sfarsitul. Istoria a dovedit exactitatea cuvantului lui Dumnezeu. Pentru ca, in anul 476 DC, Imperiul Romana fost divizat in zece natiuni din care s-a nascut Europa Actuala. Apoi, Dumnezeu a mai dezvaluit trasaturile unice ale fiecarui imperiu in parte, cum ar fi modul in care vor creste si vor decadea, ca si principalele caracteristici ale fiecarei guvernari. Vezi Daniel 7 si 8. S-au oferit detalii suficiente astfel incat un inocent student al istoriei, interesat de studiul Bibliei, nu poate decat sa accepte ca exista un Dumnezeu in Ceruri care conduce lumea.

Care este scopul profetiilor biblice?  Scopul profetiilor este sa ne avertizeze asupra crizelor viitoare. De exemplu, Dumnezeu l-a prevenit pe Noe de potopul care urma sa vina, pe Avraam si pe Lot despre distrugerea cetatilor Sodoma si Gomora, iar lui Moise i-a spus despre molima din Egipt. Iar ei toti au trebuit sa dea ascultare avertismentelor. Aceste evenimente au fost inregistrate pentru ca noi sa invatam ca tot ce a prevestit Dumnezeu s-a intamplat intocmai precum a spus. De aceea, nu ne putem permite sa ignoram nici una din profetiile Sale inca neimplinite, pentru ca ele ne slujesc drept avertisment, iar daca le ascultam, vom fi feriti de crize. Prin urmare, profetiile biblice au dublu scop – sa imprime in mintile noastre existenta lui Dumnezeu care controleaza tot ce se intampla si sa ne avertizeze asupra unor situatii grave.

Un avertisment grav si inspaimantator   Exista in Biblie un avertisment profetic care nu s-a implinit inca?

De fapt cel mai grav avertisment profetic inca nu s-a implinit. Nimic nu este astazi mai important de inteles pentru noi decat aceasta profetie, pentru ca evenimentele se desfasoara intr-o succesiune rapida, indicand implinirea sa iminenta.

Care este cel mai grav avertisment profetic pe cale de a se implini?

Apoc. 14:9-12 Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei! Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.

Acest avertisment teribil descrie doua grupuri de oameni. Primul grup este avertizat sa nu se inchine fiarei si icoanei ei, pentru ca vor primi semnul fiarei; iar cel de-al doilea grup este vazut intr-o lumina pozitiva, pentru ca asculta de poruncile lui Dumnezeu. Apoi, descrierea celei de-a doua veniri a lui Hristos. Cum putem sa ne ferim sa ne inchinam fiarei si icoanei ei si sa primim semnul ei? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie mai intai sa identificam fiara, icoana si semnul fiarei. Este mai mult decat logic ca Dumnezeu nu ne-ar avertiza asupra unor astfel de creaturi periculoase fara sa ne ajute sa le identificam intocmai. Tatal nostru iubitor nu ne-ar supune la asemenea incercari, cand este in joc chiar destinul nostru etern.  

Prima fiara cat si a doua fiara sunt identificate in Biblie prin simboluri. Trebuie sa lasam Biblia sa-si interpreteze propriile simboluri. Trebuie sa ne asteptam ca Dumnezeu sa ne dezvaluie aceste simboluri chiar in Biblie, spre folosul nostru. De aceea, tot ce trebuie sa facem este sa depunem mai multa stradanie in studiul nostru pentru a gasi interpretarea acestor semne din Biblie. Printr-o astfel de metoda, vom evita orice presupuneri sau speculatii facute de oameni. Biblia, de fapt, condamna presupunerile si speculatiile facute de oameni, pentru ca ,,nici o proorocie… nu se interpreteaza singura”, 2 Petru 1:20. Biblia defineste propriile sale simboluri. De exemplu, cartea Apocalipsei contine 404 versete. Din aceste 404 versete, 278 se gasesc aproape cuvant cu cuvant in alte carti din Biblie in care este explicat intelesul lor. De aceea, va indemnam sa faceti precum locuitorii din Bereea, mentionati in Biblie (Fapte 17:10,11) si sa supuneti orice invatatura la proba Sfintei Scripturi. Pentru ca oricine va studia Biblia cu credinta, dorind sa cunoasca adevarul, sa i se supuna, va intelege Scriptura. ,,Daca vrea cineva sa faca voia Lui, va ajunge sa cunoasca …daca invatatura este de la Dumnezeu sau daca Eu vorbesc de la Mine.” Ioan 7:17

Pentru a identifica fiara si semnul fiarei trebuie sa descifram simbolurile.  Exista multe simboluri pentru fiara: dar noi ne vom rezuma la cele necesare pentru identificarea fiarei.  Aceste simboluri sunt ,,fiara”, ,,balaurul”, ,,marea”, ,,patruzeci si doua de luni” si „hula” . Fiara: In profetia biblica, o fiara reprezinta simbolul pentru un imparat sau o imparatie. ,,Aceste fiare mari sunt patru imparati … iar fiara a patra este a patra imparatie…” Daniel 7:17,23 Prin aceasta fiara noi studiem o singura imparatie, pentru ca nu exista doar o putere politica ci si o putere religioasa, deoarece oamenii ,,au inceput sa se inchine fiarei” Apocalipsa 13:4

Balaurul: Conform spuselor Bibliei, balaurul este un alt nume pentru Satana, parintele minciunii si inselaciunii, ,,balaurul cel mare …numit Diavolul si Satan, acela care inseala intreaga lume”. Aceasta inseamna ca daca Satana a dat ,,puterea lui, scaunul lui de domnie si o mare autoritate” fiarei, ne asteptam ca fiara sa aiba aceleasi puteri inselatoare si rele ca Satana insusi. Astfel, in toate lucrarile fiarei vom gasi multe inselaciuni Apocalipsa 12:9, 13:2.

Marea: In profetia biblica, marea este simbolul unei multimi de mai multe popoare diferite. ,,…Apele…sunt popoare, multimi, neamuri si limbi” Apocalipsa  17:15. Prin urmare, aceasta imparatie sau putere unica s-a ridicat din mare, ceea ce inseamna ca s-a ivit dintr-o zona a lumii dens populata cu oameni de diverse nationalitati.

Patruzeci si doua de luni: Aceasta perioada este echivalenta cu trei ani si jumatate (42 impartit la 12 luni). Iar Biblia a fost scrisa pe baza calendarului iudaic unde fiecare an iudaic are 360 de zile (30 zile pentru fiecare luna). Deci, trei ani si jumatate si, respectiv, patruzeci si doua de luni, sunt egale cu 1260 de zile. Motivul pentru care transformam lunile in echivalentul lor in zile este ca atunci cand Dumnezeu a facut profetii in timp, de obicei considera o zi echivalentul unui an. ,,..dupa cum in patruzeci de zile…tot asa, patruzeci de ani veti purta nelegiuirile, un an de fiecare zi”. ,,Ti-am randuit o zi pentru fiecare an”.  Numeri 14:34, Ezechiel 4:6 Prin urmare cele patruzeci si doua de luni profetite implica o perioada de 1260 de ani in care fiarei i s-a dat o ,,gura care rostea lucruri mari si hule” si „i s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca: si i s-a dat autoritate peste orice semintie, peste orice popor, peste orice limba si peste orice neam”. Apocalipsa 13:5,7. Aceasta inseamna ca in aceasta perioada fiara va huli, va persecuta crestini si va avea mare autoritate.

Hula: In Biblie, hula este definita in doua moduri: Primul este atunci cand o persoana pretinde a fi Dumnezeu sau reprezentantul Sau. ,,… nu pentru orice lucrare buna aruncam noi cu pietre in tine, ci pentru hula si pentru ca tu, care esti om, te faci pe tine insuti Dumnezeu”. Ioan 10:33 Deci fiara, aceasta putere si imparatie politico-religioasa il huleste pe Dumnezeu pretinzand ca Ii tine locul lui Dumnezeu pe pamant. Al doilea mod de a comite hula este prin acordarea de iertare de pacate (pretinzand ca are puterea de a ierta pacatele altora). ,,Cum de vorbeste omul acesta astfel? Huleste! Cine poate sa ierte pacatele decat numai Dumnezeu? Marcu 2:7          

Fiara aceasta putere si imparatie politico-religioasa huleste impotriva lui Dumnezeu nu numai declarand ca Ii tine locul pe pamant, ci si pretinzand ca poate ierta de pacate. Nu e de mirare ca fiara are ,,nume de hula” si rosteste ,,hule impotriva lui Dumnezeu, pentru a huli numele Sau”; si asta pentru ca fiara pretinde a avea puteri care reprezinta prerogativele exclusive ale lui Dumnezeu. Apocalipsa 13:1,6

 

Ultima Solie a Cerului pentru o lume pierduta – Apocalipsa 14

Apoc. 14:6-7 – Si am vazut un alt inger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod. El zicea cu glas tare: Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor!

Apoc. 14:8 – Apoi a urmat un alt inger, al doilea, si a zis: A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul maniei curviei ei!

Apoc. 14:9-11 –  Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei!

Apoc:14:12 –  Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.

Îngeri simbolici: Cei trei îngeri, sau trei mesageri ai acestui întreit mesaj reprezintă poporul credincios al lui Dumnezeu.

Evanghelia veşnică: Vestea cea bună a tuturor veşniciilor este istoria lui Dumnezeu despre salvarea omului din starea sa păcătoasă. Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiul omului, a trăit o viaţă desăvârşită în trup omenesc decăzut, condamnând astfel păcatul în trup, astfel încât neprihănirea lui Dumnezeu să poată fi manifestată în trupuri muritoare. Aceasta este veşnica veste bună a modului in care Dumnezeu a luat un popor nedesăvârşit şi a făcut din ei sfinţi prin desăvârşirea lui Hristos.

O solie mondială: Această împătrită enumerare: “oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” indică faptul că solia are o valabilitate mondială. Este mondială şi prin faptul că judecata va urma sfârşitului lucrării ei. Este mondială şi prin faptul că este simbolizată de un înger zburând prin mijlocul cerului. Este pentru toţi bărbaţii şi toate femeile, indiferent de ceea ce cred ei acum, sau de poziţia pe care o ocupă în vreo biserică sau religie.

Prima solie: Solia primului înger ne oferă motivaţia pentru toate trei. Trebuie să ne temem de Dumnezeu şi să Îi dăm slavă. Locuitorii pământului nu Îl pot slăvi pe Dumnezeu în timp ce ei aduc închinare fiarei şi icoanei ei.

Judecata: Urgenţa acestor trei solii se datorează faptului că a sosit ceasul judecăţii Sale. Judecata esenţială va avea loc în timpul mileniului, atunci când “sfinţii vor judeca lumea” şi când îi vor “judeca pe îngeri”. Atunci “sfinţii au luat în stăpânire împărăţia [li s-a dat judecata, versiunea engleză, n.tr.].” Vezi 1 Cor. 6:2,3; Daniel 7:22. Sunt însă câteva texte care indică foarte clar faptul că o judecată de cercetare în ceruri va trebui să o preceadă revenirea lui Hristos. Vezi Daniel 12:1,2; Luca 20:35; Apocalipsa 20:15. Prima judecată este un fel de judecată majoră de cercetare pentru a se vedea cine va fi salvat la revenirea lui Hristos. Această decizie este un fel de acuzare împotriva tuturor celor ce trebuie să fie judecaţi şi condamnaţi în timpul judecăţii generale. Funcţia celui care investighează cazurile este aceea de a decide dacă anumite persoane vor merge la judecată după o totală investigaţie făcută asupra vieţii lor. Aceasta este lucrarea judecăţii care se desfăşoară acum în ceruri.

Sabatul: Faptul că se face referire la Sabat în cuvintele “şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerurile şi pământul” este dincolo de orice discuţie. Într-o vreme în care lumea se închină fiarei şi icoanei ei, rămăşiţa credincioasă a lui Dumnezeu trebuie să proclame închinarea adusă Creatorului. Într-o vreme în care poporul este pedepsit pentru faptul că nu se închină fiarei şi ioanei ei, credincioşii lui Dumnezeu trebuie să rămână puternici şi stăruitori în Domnul şi să declare adevărul Sabatului, chiar dacă apărătorii zilei celei sfinte vor fi puţini.

Pentru că Sabatul este atât memorialul creaţiunii, dar şi semnul sfinţirii, al mântuirii, al recreaţiunii, păzirea Sabatului este o parte importantă a Evangheliei veşnice din toate şi pentru toate timpurile.

Solia celui de-al doilea înger: Babilonul a fost prima cetate construită după potop, şi a devenit centrul idolatriei şi al corupţiei morale. Aici şi-a stabilit Satana centrul religiei sale contrafăcute prin care a sperat să conducă întreaga lume. Temelia acestei religii este mântuirea prin fapte, prin efortul omenesc.

Babilonul a fost de fapt construit ca un afront la adresa lui Dumnezeu curând după potop. A fost făcută o încercare de construire a unui turn puternic. Cetatea care a crescut în jurul turnului s-a numit apoi “Babilon” însemnând “poarta lui Dumnezeu”. Însă din pricina judecăţii lui Dumnezeu împotriva sa, totul a devenit o confuzie de limbi, iar cetatea şi turnul au devenit cunoscute sub numele de Babel, adică “confuzie”, “încurcătură”. Vezi Gen. 8:8-10.

Scriitorul inspirat identifică contrafacerea satanică a ultimelor zile cu “Babilonul cel mare”. Vezi Apocalipsa 17:5. Babilonul spiritual este un sistem confuz care amestecă laolaltă adevărul cu minciuna. Este o combinaţie de credinţe atât creştine, cât şi păgâne. Se prezintă pe sine ca fiind religia, ca fiind poarta prin care se ajunge la Dumnezeu. Însă Inspiraţia îl defineşte clar ca ceva decăzut moral, spiritual şi doctrinal.

Vom descoperi că “TAINĂ, BABILONUL CEL MARE, MAMA CURVELOR ŞI SPURCĂCIUNILOR PĂMÂNTULUI” este Papalitatea. Apocalipsa 17:5. Din moment ce ea este “Mama”, înseamnă că trebuie să aibă şi nişte fiice. De aceea solia celui de-al doilea înger trebuie să se refere la mai mult decât Biserica Romană, din moment ce ea a căzut cu multe secole înainte de proclamarea soliei celui de-al doilea înger. Trebuie deci să îşi găsească împlinirea în depărtarea protestantismului de la curăţia adevărului. Aceia care au fost o parte a marii mişcări advente din secolul XIX au văzut împlinirea acestei profeţii atunci când diferitele biserici protestante au respins lumina soliei referitoare la ceasul judecăţii, la Sabatul zilei a şaptea, al Domnului, la lucrarea mijlocitoare a lui Isus în sanctuarul ceresc, la înţelegerea biblică a naturii omului, la cerinţele reale ale legii lui Dumnezeu, la solia neprihănirii prin credinţă. Parţial sau pe de-a întregul, bisericile protestante au respins adevărurile fundamentale de mai sus aşa cum se desprind ele din Biblie.

În mod tragic Babilonul spiritual va determina ca toate naţiunile s bea din vinul curviei sale. Curvia este o expresie a relaţiei ilicite între două părţi care nu ar trebui să fie împreună. Unirea dintre biserică şi stat este o astfel de relaţie ilicită. Şi nu doar că dovedeşte lipsa credinţei în Dumnezeu, dar mai duce şi la persecutarea celor credincioşi şi neprihăniţi.

Minciuna care va uni biserica cu statul va fi legea (naţională) duminicală. Poporul o va bea/asimila, o va accepta în speranţa că va aduce pacea, însă ceea ce va aduce va fi mânie.

Avertizarea faţă de apostazie: Solia primului înger cheamă pe locuitorii pământului la o închinare adusă Creatorului şi la acordarea slavei cuvenite Lui. Cel de-al treilea înger identifică obiectul închinării creaturii, sau idolatriei, şi ne dezvăluie teribilele consecinţe ale unei astfel de închinări. În Rom. 1:25 idolatria este definită ca schimbând adevărul lui Dumnezeu pentru o minciună, închinarea şi slujirea fiind aduse mai degrabă creaturii decât Creatorului. În timp ce acest avertisment este mondial, se aplică fiecărui om individual spunând “Dacă se închină cineva fiarei…” (14:9)

Responsabilitatea noastră faţă de Dumnezeu este personală, şi nici o lege naţională sau internaţională nu ne poate face să nu mai fim nişte agenţi morali liberi cu dreptul şi datoria de a alege pentru noi înşine. Nu putem scăpa de responsabilitatea de a decide cui vom aduce închinarea şi slujirea noastră, nu ne putem scuza pe baza popularităţii şi universalităţii acestui fals sistem de închinare.

Cei ce vor duce solia: Cuvântul “răbdare” indică faptul că cei care vor proclama întreita solie vor trece printr-o perioadă de persecuţie care le va pune la încercare răbdarea, păzirea poruncilor şi credinţa în Isus. Însă exact credinţa în Isus îi va face să treacă prin toate şi să fie martori puternici împotriva apostaziei copleşitoare. Credinţa lor în Isus este atât de puternică pentru că legea lui Dumnezeu a fost scrisă în inima şi mintea lor. Ei au primit cu adevărat credinţa lui Isus, care reprezintă toate cuvintele lui Isus.

Morţi fericiţi: Sfinţii din toate veacurile vor avea fericirea de a fi înviaţi la a doua venire a lui Hristos. Vezi 1 Tes. 4:16,17. Acest fapt este reprezentat în “prima înviere”. Apocalipsa 20:4-6. Însă aici pare a fi un accent special pus asupra celor care vor muri în timpul proclamării întreitei solii îngereşti, Apocalipsa 14:6-12. Accentul cade asupra celor care vor muri de la acest moment mai departe.

Această înviere este descrisă în Daniel 12:2, acolo unde câţiva neprihăniţi şi câţiva nelegiuiţi vor fi înviaţi împreună pentru a fi martori ai revenirii lui Isus. Ştim că cei nelegiuiţi la care se face referire aici sunt persoanele care au avut responsabilitatea străpungerii/răstignirii lui Isus. Vezi Apocalipsa 1:7. Aici sunt incluşi oameni ca marele preot Caiafa, căruia Isus i-a spus că va vedea pe Fiul lui Dumnezeu venind pe norii slavei cerului. Contextul descris în Daniel 12:2 este acela în care unii sfinţi vor fi în viaţă la sfârşitul timpului. Contextul din Apocalipsa 14:13 face din ei parte a rămăşiţei care va proclama întreita solie îngerească, dar care vor deveni martori în acest proces. Inspiraţia le promite o înviere specială care le va permite să devină martori ai revenirii lui Isus chiar înainte de prima înviere a sfinţilor. Această binecuvântare este înregistrată în Scriptură pentru a aduce mângâiere celor ce vor trebui să facă faţă morţii în criza finală care ne stă în faţă.

Secerătorul împărătesc: Hristos este numit “Semănătorul”, dar şi “Domnul secerişului” Mat. 13:37; 9:38. Isus a spus că “secerişul este sfârşitul lumii; iar secerătorii sunt îngerii” Mat. 13:39. EL a spus că neghina va fi adunată şi “arsă în foc”. Secerişul este vremea în care va avea loc separarea şi răsplătirea.

Sunt două faze ale secerişului. Prima este adunarea grânelor în legături, iar a doua este separarea grâului de neghină, astfel încât grâul să fie adunat, iar neghina să fie arsă. Textul nostru se concentrează asupra fazei finale a secerişului Evangheliei. Adunarea grâului are loc cu puţin timp înainte de încheierea timpului de probă prin predicarea Evangheliei veşnice şi a Ploii Târzii. Solia celor trei îngeri este această solie care adună grâul. Postura fizică şezând a lui Isus din versetul 15 ne indică faptul că această separare care are loc este judecata de cercetare.

Creşterea neprihăniţilor: Atunci când Hristos Îşi adună poporul Său, secerişul este “copt”. Grânele au atins punctul lor maxim de coacere şi dezvoltare. Sfinţii au ajuns la maturitate. Ploaia Timpurie şi Ploaia Târzie au căzut din belşug şi şi-au împlinit misiunea de a aduce grânele spirituale la desăvârşire. Coacerea desăvârşită cere acţiune. Vremea secerişului nu depinde atât de mult de o dată fixă, cât de un scop precis, adică de coacerea grânelor. “Şi când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerişul.” Mar. 4:29.

Cea mai mare nevoie a noastră este acum ca puterea reînviorătoare a Ploilor Timpurie şi Târzie să aducă grânele spirituale la desăvârşire. Marele Secerător nu va aduna caractere coapte pe jumătate sau parţial dezvoltate. Toate trebuie să fie beneficiarele neprihănirii atribuite şi împărtăşite a caracterului lui Hristos.

Un alt seceriş: Respingerea întreitei solii sub puterea Ploii Târzii aduce la maturitate secerişul păcatului şi răzvrătirii. Păcatul îşi atinge punctul de maxim în cei nelegiuiţi în acelaşi moment în care Dumnezeirea se dezvoltă în desăvârşirea sfinţilor.

Solia lui Dumnezeu aşa cum este simbolizată de către cei trei îngeri îi adună pe cei neprihăniţi în grupe, în legături pentru hambarele cerului. Solia lui Satana prin intermediul fiarei şi proorocul mincinos îi adună pe cei nelegiuiţi în legături pentru iazul de foc. Cei care acceptă întreita solie sunt adunaţi de Hristos, iar cei care acceptă solia fiarei şi a proorocului mincinos sunt adunaţi de anti-christ.

Îngerul de la altar: Îngerul de la altar avea putere asupra focului, simbol al judecăţii. Hristos este acela care dă porunca pentru secerarea şi adunarea celor nelegiuiţi “şi aruncaţi în mare teasc al mâniei lui Dumnezeu.”

Teascul mâniei: Ştim că strugurii erau puşi în teasc, iar sucul ieşea prin presarea strugurilor sub picioarele oamenilor care îi zdrobeau. Simbolul este potrivit din moment ce sucul strugurilor este asemănător cu sângele. “Mânia lui Dumnezeu” face referire cel mai sigur la cele şapte plăgi finale care vor distruge pe toţi cei nelegiuiţi, aceştia numărându-se probabil cu miliardele. Teascul mâniei lui Dumnezeu este călcat “afară din cetate” indicând faptul că Dumnezeu şi poporul Său va avea biruinţă asupra nelegiuiţilor. Istoria se va repeta într-un sens literal atunci când Satana şi cei nelegiuiţi vor încerca să cucerească Noul Ierusalim după mileniu. Focul se va coborî din ceruri şi îi va distruge. Vezi Apocalipsa 20:7-9.

Zăbalele cailor: Orice comentator s-a văzut provocat de referinţa celor 1600 de stadii. Ideea că sângele ar putea curge atât de mult la sfârşitul timpului nu este foarte greu de imaginat. Din moment ce majoritatea celor mai bine de şase miliarde de oameni din populaţia planetei vor primi semnul fiarei, înseamnă că va curge într-adevăr mult sânge. Însă este o referire la sânge, şi anume că va ajunge până la zăbalele cailor pe o distanţă de 1600 de stadii. O stadie este egală cam cu 0,17 dintr-un km, astfel că 1600 de stadii ar fi undeva la 280-300km.

Comparând Scriptura cu Scriptura găsim alte pasaje care comentează într-un limbaj asemănător acelaşi eveniment. În cartea lui Isaia citim: “Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mândru în plinătatea puterii Lui? Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea, şi am putere să izbăvesc. Dar pentru ce Îţi sunt hainele roşii, şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc? Eu singur am călcat în teasc şi nici un om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea, şi i-am zdrobit în mânia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele, şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. Căci în inima Mea era o zi de răzbunare; şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei.” Isaia 63:1-4.

În acest pasaj avem (1) un teasc, (2) cei nelegiuiţi, (3) Isus, (4) călcarea în picioare şi (5) sânge pe veşmintele lui Hristos. În Apocalipsa 19 ni se spune că Hristos este “îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este Cuvântul lui Dumnezeu.” 19:13. Este evident că va fi o ucidere universală a celor nelegiuiţi în timpul celor şapte plăgi, Bătălia de la Armaghedon, şi a doua venire a lui Isus. Dar ce are de-a face cifra de 1600 de stadii sau aproape 300km cu Isaia 63:1-4 şi Apocalipsa 14:20; 19:13?

Este interesant de notat că distanţa dintre Boţra [Isa. 63:1] şi Meghido [rădăcina cuvântului Armaghedon] este de aproape 300km. Inspiraţia nu se concentrează în special asupra uciderii, însă atunci când aceasta are loc—este vorba de Bătălia universală de la Armaghedon.

Sursa: Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos

Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – O criza economica si religioasa

Apoc. 13:14-15. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie, si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.

Apoc. 13:16-18 Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

O criză teribilă

O teribilă criză religioasă în lume este descrisă în Apocalipsa 13. În timp ce unii se vor închina “Celui ce a făcut cerurile şi pământul, marea şi izvoarele apelor”, alţii se vor închina “fiarei şi icoanei ei”.

Va veni curând timpul în care “să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei… Şi a făcut ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei… Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” Apocalipsa 13:15,17–18.

Ce criză! Aceia care nu se vor închina fiarei vor trebui să facă faţă unor sancţiuni economice şi unui decret de condamnare la moarte venite din partea puterilor pământeşti. Şi totuşi, cine se va închina fiarei va trebui să facă faţă “mâniei lui Dumnezeu”.

Cine se va închina fiarei? Biblia prezice că “toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume nu a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii.” Apocalipsa 13:8. Dacă te închini fiarei îţi pierzi viaţa veşnică. De fapt toţi aceia care se vor închina fiarei vor suferi loviturile celor şapte plăgi finale. Biblia spune că prima plagă cade peste “pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei, şi care se închinau icoanei ei.” Apocalipsa 16:2.

Numărul fiarei

Numărul indică numele omului—indică un anumit nume al omului, iar numărul său este 666. Acest om este evident capul fiarei al cărui titlu oficial este descriptiv pentru pretenţiile şi caracterul ei. Limbajul indică faptul că numărul numelui să este calculabil. Este totodată şi o poruncă aici pentru cei care au identificat cu acurateţe fiara. De fapt Dumnezeu intenţionează ca poporul Său să calculeze numărul fiarei.

Era un obicei antic între greci şi romani acela de a calcula numele numelor lor prin adăugarea unor valori numerice fiecărei litere în parte. Acest lucru se aplica şi zeilor păgâni. Numărul fiarei este identificat de numele fiarei, care este un număr de om, şi ale cărui litere adunate însumează cifra de 666. Din moment ce fiara în discuţie este Papalitatea, aşa cum s-a dezvăluit timp de 1260 de ani, este numai logic faptul că numele nu se poate aplica unei singure persoane (unui papă anume). Numărul trebuie să se aplice mai degrabă poziţiei pe care omul o ocupă ca lider. De aceea este titlul oficial pe care îl are conducătorul acestei fiarei. Acest titlu va fi şi unul blasfemiator, hulitor, căci “avea nume de hulă”, iar pesoana descrisă “şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele.” (13:5, 6) Titlul papei este cât se poate de clar “Vicarul Fiului lui Dumnezeu”.

,,Papa este de o aşa mare demnitate şi atât de înălţat încât el nu este un simplu om, ci ca şi cum ar fi Dumnezeu, şi vicarul lui Dumnezeu.” Ecclesiastical Dictionary, Ferraris.

“Hristos a încredinţat oficiul Său pontifului suprem; … însă toată puterea din cer şi de pe pământ a fost dată lui Hristos; … de aceea pontiful suprem, care este vicarul Său, va avea această putere.” Roman Canon Law, 1556 edition, Extravagantes Communes, col. 29, b. 1, ch. 1.

“Papa este vicarul lui Hristos, succesorul Sf. Petru, şi capul vizibil al bisericii.” Ioan Joseph McVey, Manual of Christian Doctrine, 123.

“Titlul Papa, folosit cândva cu un mult mai mare spectru de aplicaţii, este în prezent folosit numai pentru a-l denumi pe episcopul de Roma, care, în virtutea poziţiei sale de succesor al Sf. Petru, este pastorul suprem al întregii biserici, vicarul lui Hristos pe pământ.” The Catholic Encyclopedia, article “Pope”. Din moment ce avem de-a face cu o putere romană a cărei limbă oficială este latina, numărul va fi calculat din literele cu valoare numerică a limbii latine.

Titlul oficial al papei este VICARIUS FILII DEI, însemnând vicarul sau vicegerentul Fiului lui Dumnezeu. Acest titlu a apărut cam în secolul VIII într-un document cunoscut sub numele de Donaţia lui Constantin. Deşi s-a dovedit că această lucrare era un fals al Bisericii Catolice—scris cu şapte secole mai târziu—Biserica Romană l-a folosit pentru a-l întări pe papa ca Vicarul Fiului lui Dumnezeu.

Publicaţii mai recente au susţinut această titulatură. Our Sunday Visitor, o populară revistă catolică, scria la 15 noiembrie 1914 următoarele: “Care sunt literele despre care se spune că se află pe coroana papei, şi ce semnifică, dacă au vreun sens?”

Litrele înscrise în mitra papei sunt acestea: Vicarius Filii Dei, care în latină redă Vicarul Fiului lui Dumnezeu. Catolicii susţin că biserica, ca o societate viziblă, trebuie să aibă un cap vizibil. Hristos, înainte de înălţarea Sa la ceruri l- numit pe Sf. Petru să fie reprezentantul Său. La moartea lui Petru omul care i-a succedat pe locul episcopului de la Roma a fost recunoscut drept cap al Bisericii. De aceea episcopului de Roma, ca şi cap al Bisericii, i-a fost dat titlul de “Vicarul lui Hristos.”

Cercetătorii Bibliei ştiu că Petru nu a avut în realitate nimic de-a face cu Roma. Cele două epistole ale sale sunt scrie “către aleşii care trăiesc ca străini împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia.” 1 Pet. 1:1. Lucrarea lui Petru s-a desfăşurat în Asia Mică, nu la Roma. Mai mult decât atât, Petru nu a devenit niciodată episcop, ci şi-a continuat lucrarea ca apostol—întemeind biserici în Asia Mică. Cu toate acestea Biserica Romană i-a dat papei titlul oficial de Vicarul Fiului lui Dumnezeu—Vicarius Filii Dei.

Literele alfabetului din limbile antice aveau valori numerice. Literele cu care suntem cel mai bine familiarizaţi sunt cele din latină. Spre exemplu: I = 1, V = 5, X = 10, L = 50, C = 100.

În latină numele şi titlul papei—“ Vicarul Fiului lui Dumnezeu”, însumează 666:

V I C A R I U S F I L I I D E I

5 1 100 0 0 1 5 0 0 1 50 1 1 500 0 1 = 666

Numărul şase este de asemenea numărul pentru Babilon şi Babilonul spiritual. Împăratul babilonian, Belşaţar, se închina la şase [categorii de] dumnezei. Vezi Daniel 5:23. Chipul de aur făcut de împăratul Nebucadneţar avea şaizeci de coţi înălţime şi şase lăţime. Vezi Daniel 3:1. Închinarea care urma să i se aducă chipului trebuia să vină după sunetul dat de şase instrumente muzicale. Vezi v.5. Chipul era rezultatul şi reprezintă imaginea unirii bisericii cu statul, de la care rezultă inevitabil persecuţia. S-a hotărât ca “oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina [chipului de aur], va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” v.11.

În Apocalipsa 17:5 ne este prezentat Babilonul spiritual. Babilonul spiritual este numit “MAMA CURVELOR”. O curvă reprezintă în profeţia Bibliei o biserică falsă şi apostaziată. Vezi Isaia 1:21; Ieremia 3:1–9. Ea este mama creştinătăţii apostaziate. Această “femeie” desfrânată este menţionată de şase ori în Apocalipsa 17. Vezi Apocalipsa 17:3–4,6–7,9,18. Sunt şase lucruri asociate cu îmbrăcămintea ei. Vezi Apocalipsa 17:4. Despre ea se spune de şase ori că “nu va mai fi”. Vezi Apocalipsa 18:21–23. Ea face ca lumea să bea din vinul curviei ei [falsele doctrine] de şase ori. Vezi Apocalipsa 17:2,4; 18:3 (de două ori), 9: 19:2. Interpretarea primară şi cea mai corectă a numărului 666 este aceea că el este titlul oficial al papei—Vicarius Filii Dei—care este liderul oficial al fiarei—Papalitatea.

Într-un sens secundar aici avem de trei ori şase. Numărul trei reprezintă Treimea divină—Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Numărul 666 reprezintă încercarea omului de a se face pe sine Dumnezeu şi de a primi închinare. Aşa cum ne avertiza apostolul Pavel: “Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci [a doua venire a lui Hristos] nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării; potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte ‘Dumnezeu’, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu dându-se drept Dumnezeu.” 2 Tes. 2:3–4.

“Omul fărădelegii” este Papalitatea. Este oare Papalitatea Babilonul spiritual al cărui număr este şase?—Da. De ce este acest lucru atât de important de ştiut? Ioan ne-a avertizat: “Dacă se închină cineva fiarei [Papalitatea] şi icoanei ei [unirea bisericii cu statul], şi primeşte semnul ei [legi duminicale impuse] pe frunte [prin supunere faţă de Roma ascultând conştient de învăţăturile ei false], sau pe mână [astfel încât să poată cumpăra sau vinde], va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu.” Apocalipsa 14:9–10.

Sursa: Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos

 

Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara, Icoana Fiarei si Semnul Fiarei

Apoc. 13:11-13. Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata. Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant in fata oamenilor.

Apoc. 13:14-15. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie, si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.

Apoc. 13:16-18 Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

Profeţia prezice că Statele Unite vor face ca întreaga lume să se închine Papalităţii prin acţiuni politice şi înşelăciune. Biblia spune: “[A doua fiară] săvârşea semne mai până acolo că făcea să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zi locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei [dintâi], care avea rană de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:13-14.

America protestantă va înşela lumea punând-o să facă “o icoană fiarei [dintâi]”, Papalitatea, prin intermediul miracolelor şi legislaţiei. A doua fiară va fi în stare să facă să “se coboare foc din cer”. Cu alte cuvinte Satana va fi în spatele unei mişcări religioase naţionale apostaziate din America ce-şi va exercita influenţa nu numai asupra politicii americane, ci şi asupra întregii lumi.

Apostolul Pavel ne-a avertizat spunând: “Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.” 1 Tim. 4:1. Vor fi făcute minuni pentru a-i rătăci pe oameni de la calea adevărului. Vezi 2 Tes. 2:8-10. Toate aceste minuni înşelătoare vor fi făcute pentru a rătăci lumea în închinarea adusă primei fiare şi în realizarea uni icoane primei fiare.

“Icoana fiarei” este o icoană, o asemănare a Papalităţii. Ea va fi o imagine în oglindă a supremaţiei papale din perioada Evului Întunecat, atunci când biserica domina atât chestiunile civile, dar şi pe cele religioase. În timpul Evului Întunecat Biserica de la Roma a devenit coruptă depărtându-se de simplitatea şi puritatea Evangheliei, prin acceptarea în practicile sale şi înălţând credinţe şi obiceiuri din religiile păgâne. Făcând astfel ea a pierdut Duhul şi puterea lui Dumnezeu.

Pentru a câştiga controlul asupra conştiinţei oamenilor, ea a căutat sprijinul puterii seculare. Rezultatul a fost Papalitatea, o biserică ce a controlat statul angajându-l mai departe în promovarea propriilor ei interese.

În aceste ultime zile, când bisericile de frunte din Statele Unite, unindu-se asupra unor anumite puncte de doctrină, vor face presiuni asupra legiuitorilor de a impune credinţele lor şi de a susţine instituţiile lor, atunci America protestantă va fi făcut o icoană sau o asemănare Papalităţii, iar ameninţările pedepselor civile asupra disidenţilor vor rezulta inevitabil.

Pedeapsa pentru refuzul de a aduce închinare fiarei

Care este pedeapsa pentru cei care nu se vor închina fiarei şi icoanei ei? Biblia spune: “I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească [legislativ], şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte. Şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” Apocalipsa 13:15-17.

Ce criză religioasă! Cei care nu se vor închina fiarei sau icoanei ei, sau care nu vor primi semnul fiarei, nu vor putea cumpăra sau vinde, şi în cele din urmă vor trebui să facă faţă unui decret de condamnare la moarte. “Icoana fiarei”, unirea bisericii cu statul, conduce la naşterea unei legislaţii religioase şi la o persecuţie religioasă.

Semnul fiarei

Ce se înţelege prin “semnul fiarei”? În primul rând “semnul fiarei” este semnul primei fiare, Papalitatea. Este deci un semn al stăpânirii papale. În al doilea rând “semnul fiarei” are de-a face cu “închinarea fiarei”. De aceea acest semn al stăpânirii papale are de-a face cu închinarea. În al treilea rând “semnul fiarei” are de-a face cu “icoana fiarei”, unirea dintre biserică şi stat. Ca atare primirea “semnului fiarei” începe atunci când statul va trece prin legislativ o serie de legi religioase care să oblige oamenii să se închine într-un anumit mod.

Ce declară Papalitatea a fi semnul puterii ei eclesiastice?

“Duminica este semnul stăpânirii noastre. … Biserica este deasupra Bibliei, şi această transferare este dovada acelui fapt.” The Catholic Record, September 1, 1923.

“Bineînţeles, Biserica Catolică pretinde că schimbarea [de la Sabat la Duminică] a fost lucrarea ei. Nu ar fi putut fi astfel, căci nimeni din acele zile nu ar fi visat să facă ceva în chestiuni spirituale şi religioase fără ea, şi lucrarea este semnul puterii ei eclesiastice şi al stăpânirii în chestiunile religioase.” The Catholic Mirror, September 23, 1893.

Are de-a face semnul stăpânirii papale cu închinarea? Da, într-adevăr! Are de-a face acest semn cu unirea bisericii cu statul? Cu siguranţă! O lege duminicală naţională în America va lovi exact împotriva libertăţii religiei. Va lovi de asemenea împotriva poruncii Sabatului găsită în Legea lui Dumnezeu. Vezi Exod. 20:8-11.

Ziua aproape uitată

Atunci când lumea noastră a ieşit din mâinile Creatorului era cu totul deosebită. Se puteau vedea dealuri şi câmpii, văi şi munţi. Peisajele erau împodobite cu flori care umpleau văzduhul cu parfumul lor plăcut, copacii maiestuoşi care se ridicau deasupra pământului erau cu mult mai mari şi mai splendizi decât cei de astăzi; împărăţia vegetaţiei era pur şi simplu magnific în varietatea ei de forme, culori şi mărimi.

Mai era apoi o împărăţie a regnului animal care cuprindea vietăţi de la furnică la elefant, de la leu la miel, de la peştele care înoată în apa mării la pasărea care umple văzduhul cu cântec. Toate aceste lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut au fost desăvârşite—o expresie a gândurilor şi planurilor lui Dumnezeu.

Ca un memorial al lucrării Sale creative, Dumnezeu a întemeiat Sabatul zilei a şaptea. Biblia spune: “Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse, şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.” Gen. 2:1-3.

Chiar din grădina Edenului Dumnezeu a prevăzut nevoia lui Adam şi a Evei de a lăsa deoparte propriile lor interese şi planuri într-o anumită zi a săptămânii, astfel încât ei să poată contempla mai pe deplin lucrarea Sa creată. Atât de importanta este păzirea Sabatului zilei a şaptea încât Dumnezeu a făcut din acest aspect o parte a celor Zece Porunci. “Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” Exod. 20:8-11.

De la vremea creaţiunii până la Hristos, oamenii lui Dumnezeu au păzit cu bucurie a patra poruncă privitoare la ziua de Sâmbătă, Sabatul zilei a şaptea. Hristos Însuşi “prin care au fost făcute toat lucrurile” (Col. 1:16), cu siguranţă că nu a uitat de Sabat. Biblia spune: “A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi după obiceiul Său în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească.” Luca 4:16. Ucenicii au continuat “obiceiul” şi exemplul lui Isus în păzirea Sabatului zilei a şaptea ca sfânt. Vezi Fapte 13:42-44.

Timp de secole majoritatea bisericilor creştine au păzit Sabatul zilei a şaptea. Abia în secolul IV găsim Biserica din Roma înlocuind Sabatul zilei a şaptea cu închinarea de Duminică. Aşa după cum notează un catehism catolic: “Noi păzim Duminica în locul Sâmbetei pentru că Biserica Catolică în Conciliul de la Laodicea (anul 364) a transferat solemnitatea de la Sabat la Duminică.” Peter Geirmann, The Convert’s Catechism, 50.

Biserica din Roma a învăţat cu claritate că transferarea de la Sabat la Duminică nu este bazată pe Biblie, afirmând: “Duminica este o instituţie catolică şi pretenţiile sale pentru păzirea ei poate fi apărată numai cu principiile catolice. … De la începutul la sfârşitul Scripturii nu se găseşte nici măcar un pasaj biblic care să garanteze transferul închinării publice săptămânale de la ultima la prima azi a săptămânii.” Catholic Press, Sydney, Australia, August, 1900.

Pentru a facilita convertirea păgânilor din Imperiul Roman la catolicism, Biserica din Roma a instituit ritualuri păgâne ca închinarea la soare, arderea de tămâie, icoane, sărbători, şi multe altele. Aşa cum notează istoria: “Biserica [din Roma] a făcut din Duminică o zi sfântă… în mare parte pentru că era sărbătoarea săptămânală a soarelui; pentru că era o politică creştină aceea de a prelua sărbătorile păgâne apreciate de oameni prin tradiţie, şi să le dea o semnificaţie creştină.” Arthur Weigall, The Paganism in Our Hristosianity, 1928, 145.

Când Biserica din Roma a înlocuit păzirea Duminicii, majoritatea celorlalte grupări creştine au continuat să păzească Sabatul zilei a şaptea. Chiar şi în secolul XI problema Sabatului a continuat să fie “subiectul unor aprige dispute între greci şi latini.” Neale, A History of the Holy Eastern Church, vol. 1, 731.

Însă astăzi Sabatul zilei a şaptea este ziua aproape uitată, chiar dacă în mai mult de o sută de limbi ale globului “Sâmbăta” este denumită “Sabat.” Spre exemplu: spaniolă/“Sabado”; rusă/“Subbata”; bulgară/“Shubbuta”; arabă/“As-Sabt”.

Totuşi există o veste bună! Peste tot în lume milioane de creştini din diferitele denominaţiuni creştine refac “spărtura” apărută în Legea lui Dumnezeu prin păzirea Sabatului zilei a şaptea. Vezi Isaia 58:12-14. Ei au ajuns să-şi dea seama că voia lui Dumnezeu pentru noi este aceea de a păzi toate poruncile Sale, inclusiv cea de-a patra referitoare la Sabatul zilei a şaptea. Vezi Evr. 10:16; Ioan 14:15; 1 Ioan 5:2,3.

Ultima chemare a Evangheliei către lume, descrisă simbolic de cei trei îngeri care zboară în mijlocul cerului, aduce laolaltă predicarea Evangheliei veşnice, sosirea ceasului judecăţii, închinarea adusă lui Dumnezeu ca fiind Creatorul nostru [prin păzirea Sabatului] şi avertizarea cu privire la închinarea adusă fiarei şi icoanei ei. Vezi Apocalipsa 14:6-12.

Această întreită solie care va ajunge la toţi oamenii înainte de a doua venire a lui Hristos ne învaţă să ne închinăm “Celui ce a făcut cerurile şi pământul, marea şi izvoarele apelor.” Apocalipsa 14:7. Descrie de asemenea biserica lui Dumnezeu a ultimelor zile sunt cei ce “păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Apocalipsa 14:12. Porunca ce ne învaţă despre închinarea adusă lui Dumnezeu ca şi Creatorul nostru este a patra poruncă, referitoare la Sabatul zilei a şaptea.

În mod tragic “închinarea adusă fiarei” este în directă opoziţie cu “închinarea adusă Celui ce a făcut cerurile şi pământul, marea şi izvoarele apelor.” Sfinţenia Duminicii, semnul stăpânirii papale, este în directă opoziţie cu Sabatul zilei a şaptea, semnul lui Dumnezeu. Problema de aici este mai mult decât o simplă chestiune privitoare la o zi diferită de închinare, în realitate este o problemă referitoare la stăpânire. De cine vom asculta?

Evident aceasta este o chestiune foarte importantă pentru Dumnezeu pentru că pedeapsa pentru închinarea adusă fiarei este condamnarea veşnică. Biblia spune: “Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe mână sau pe frunte, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu.” Apocalipsa 14:9,10.

De notat acest foarte important aspect; nimeni nu a primit încă “semnul fiarei”. Nimeni nu va suferi mânia lui Dumnezeu atâta vreme cât nu a primit suficientă lumină pentru a putea lua o decizie informată referitoare la Sabatul Domnului şi Duminica papală. Unii nu au auzit niciodată de cerinţele celei de-a patra porunci. Şi totuşi, majoritatea poporului lui Dumnezeu se află în bisericile care păzesc ziua de Duminică. Însă în aceste ultime zile Dumnezeu cheamă pentru o reformaţiune finală. Apelul de a păzi ziua aproape uitată va fi aspectul central în reforma bisericilor catolică şi protestante, pentru că a fost porunca cea mai călcată în picioare în timpul erei creştine.

Sursa: Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos

 

Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara

Apoc. 13:11-13. Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata. Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant in fata oamenilor.

Apoc. 13:14-15. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie, si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.

Apoc. 13:16-18 Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

17. Ce a mai văzut Ioan? Ioan a văzut o altă fiară. Vezi Apocalipsa 13:11.

18. De unde a ieşit această fiară? A doua fiară s-a ridicat din pământ. Vezi Apocalipsa 13:11. Din moment ce marea reprezintă lumea veche cu mulţimile ei aglomerate, înseamnă că pământul reprezintă lumea nouă cu puţinii ei locuitori.

19. Care sunt cele două semne de identificare ale celei de-a doua fiare? Are două coarne ca de miel, dar vorbeşte ca un balaur. Vezi Apocalipsa 13:11. Fiecare altă naţiune a fost descrisă ca o fiară feroce, din pricina intoleranţei atât în plan civil, dar şi religios. Totuşi această naţiune asemeni unui miel ocupă lumea nouă, oferind libertate civilă şi religioasă. De aceea are două coarne ca de miel.

20. Cum urma să vorbească această fiară? Va vorbi ca un balaur. Vezi Apocalipsa 13:11. Spre sfârşit această naţiune va repudia marile ei principii ce garantau libertatea civilă şi religioasă. Va călca în picioare libertatea de conştiinţă înaintând legi împotriva Legii lui Dumnezeu. Nu uitaţi, această naţiune va arăta ca, sau se va da drept miel, dar va vorbi ca un “balaur.” Un “miel” în Biblie Îl reprezintă pe Hristos ca fiind “Mielul lui Dumnezeu”. Această naţiune este una care se mărturiseşte a fi “creştină”, dar care se va dovedi a vorbi ca un “balaur”.

21. Câtă putere va fi în stare să exercite această a doua fiară? Tot atâta câta a avut Papalitatea în timpul Evului Întunecat. Vezi Apocalipsa 13:12.

Această a doua fiară este evident Statele Unite. Să analizăm următoarele aspecte: A fost un stat fondat în lumea nouă, zonă puţin populată. S-a ridicat într-o vreme în care prima fiară mergeaîn robie în anul 1798. Constituţia sa se bazează pe libertatea civilă şi religioasă. America este cea mai puternică naţiune care a existat vreodată în istoria lumii. Este foarte aproape la acest moment de a impune o legislaţie religioasă, lepădându-se astfel de gloria ei anterioară. Este o naţiune care se mărturiseşte a fi un “creştină”.

22. Ce va face oamenilor? Ea va face ca tot pământul să se închine primei fiare şi icoanei ei, sau să primească semnul ei. Aceste acţiuni venite din partea Statelor Unite vor face ca rana de moarte a Papalităţii să fie pe deplin vindecată. Vezi Apocalipsa 13:12, 14–17.

Închinarea adusă fiarei

Biblia spune: “Ea [Statele Unite] lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei, şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi [Papalitatea], a cărei rană de moarte fusese vindecată [atunci când va reveni cu putere politică].” Apocalipsa 13:12.

A doua fiară “ făcea ca pământul … să se închine fiarei dintâi [Papalitatea]”. Legiuitorii din Statele Unite vor fi forţaţi să treacă prin vot o legislaţie religioasă. Această legislaţie va avea de-a face cu închinarea adusă primei fiare, Papalitatea. Dar cine oare din America bate palma cu Biserica din Roma pentru a face presiuni asupra legiuitorilor spre a trece prin vot o legislaţie religioasă?

Ralph Reed, fost director executiv al Coaliţiei Creştine spunea: “Viitorul politicilor americane rezidă în creşterea puterii evanghelicilor şi a aliaţilor lor romano-catolici. Dacă aceste două grupări, evanghelicii având votul alternativ în Sud, iar catolicii pe cel din Nord, pot coopera în anumite chestiuni şi pot sprijini candidaţi cu aceleaşi platforme, atunci ei pot determina rezultatul pentru aproape oricare alt set de alegeri ale naţiunii.” Ralph Reed, Politically Incorrect, 16.

Fostul ambasador american la Vatican, Melady, a afirmat: “Şi cred că, aşa cum evanghelicii au devenit votul de bază al partidului republican, catolicii sunt astăzi votul alternativ în politica americană. Orice candidat care câştigă votul catolic va fi în stare să guverneze America… Votul catolic conţine cheia viitorului Americii. Şi cred că dacă ei se pot uni, dacă catolicii se pot uni cu creştinii evanghelici, protestanţi, care împărtăşesc viziunile lor asupra sanctităţii vieţii omeneşti nevinovate, asupra nevoii libertăţii religioase, a liberului arbitru pentru şcoală şi valori de bun simţ, cred că dacă catolicii şi evanghelicii se pot uni atunci nu mai este nimeni care să candideze pentru vreun oraş sau stat în America şi care să nu poată fi ales, şi nu mai este nici o lege care să nu poată fi trecută atât prin Congres dar şi prin vreo cameră legislativă undeva în America. Aici este forţa motrice în electoratul de astăzi.” Quoted in G. Edward Reid, Duminica’s Coming!, 71.

Coaliţia între mulţi protestanţi evanghelici şi Biserica din Roma câştigă putere în cercurile politice americane. Dar oare va fi America în stare să “facă” astfel încât întreaga lume să se închine primei fiare, Papalitatea? Cât de puternice sunt în realitate atât Statele Unite, dar şi Papalitatea?

După căderea Uniunii Sovietice, Jim Hoagland a scris în Washington Post: “America va determina acum toate evenimentele globale majore.” Quoted in Clifford Goldstein, Day of the Dragon, 25.

Preşedintele George Bush a afirmat: “Este o idee măreaţă: o nouă ordine mondială, unde diverse naţiuni sunt strânse laolaltă pentru un scop comun. … Numai Statele Unite au atât reputaţia morală, dar şi mijloacele de a o susţine.” George Bush, State of the Union address, quoted in Los Angeles Times, February 18, 1991.

Un articol în revista Time numea Statele Unite ca fiind “singura superputere a lumii, fără nici un prospect ca undeva în viitorul apropiat vreo altă putere să rivalizeze cu Statele Unite.” Time, July 29, 1991, 13.

Fostul ambasador american la Vatican, Melady, a afirmat: “Cred că SUA, ca singura superputere a lumii, şi Sfântul Scaun, ca singura stăpânire mondială morală-politică, vor avea roluri importante de jucat în viitor. Acţiunile lor vor avea impact asupra vieţilor oamenilor din toate părţile globului.” Melady, quoted in G. Edward Reid, Duminica’s Coming!, 31.

Malachi Martin a scris: “Papa Ioan Paul II … insistă asupra faptului că oamenii nu au nici o speranţă demnă de încredere cu privire la crearea unui sistem geopolitic atâta vreme cât nu este bazat pe creştinismul romano-catolic.” Malachi Martin, The Keys of This Blood, 492.

Cele două superputeri ale lumii de astăzi sunt Statele Unite şi Vaticanul. Conform profeţiei aceste două superputeri vor ajunge la o stăpânire mondială chiar cu puţin timp înainte de a doua venire a lui Isus Hristos. Statele Unite este într-adevăr cea mai puternică naţiune din istoria lumii, cu o economie puternică şi diversificată, cu o forţă militară superioară.

Vaticanul este instituţia cea mai multirasială şi mai multiculturală din lume, pretinzând avea în custodie aproape a cincime din populaţia globului. Papa este cea mai populară figură internaţională care controlează o infrastructură mondială de şcoli, universităţi, biserici, spitale, biblioteci, ziare, reviste, case de editură, staţii de radio şi televiziune. Are o forţă lucrătoare de jumătate de milion de preoţi care supervizează mai bine de 200.000 de parohii. Banca Vaticanului, “cu echipa sa de consilieri internaţionali care au administrat un portofoliu extensiv al acţiunilor şi investiţiilor Sfântului Scaun în aproape fiecare sector al activităţii comerciale şi individuale”, face din Papalitate o forţă economică majoră în geopolitica de astăzi.” Malachi Martin, The Keys of This Blood, 111.

Sursa: Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos

Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – Prima Fiara

Apoc. 13:1 Apoi am stat pe nisipul marii. Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara cu zece coarne si sapte capete; pe coarne avea zece cununi imparatesti, si pe capete avea nume de hula. Fiara pe care am vazut-o semana cu un leopard; avea labe ca de urs si gura ca o gura de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie si o stapanire mare. Unul din capetele ei parea ranit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecata. Si tot pamantul se mira dupa fiara.

Apoc.13:4-8. Si au inceput sa se inchine balaurului, pentru ca daduse puterea lui fiarei. Si au inceput sa se inchine fiarei, zicand: „Cine se poate asemana cu fiara si cine se poate lupta cu ea?” I s-a dat o gura care rostea vorbe mari si hule. Si i s-a dat putere sa lucreze patruzeci si doua de luni. Ea si-a deschis gura si a inceput sa rosteasca hule impotriva lui Dumnezeu, sa-I huleasca Numele, cortul si pe cei ce locuiesc in cer. I s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruie. Si i s-a dat stapanire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limba si peste orice neam.  Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume n-a fost scris, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului care a fost junghiat.

Scopul principal al capitolului 12 este acela de a ne aduce în capitolul 13 acolo unde are loc descrierea marelui conflict final. Prima putere identificată în profeţie este descrisă ca o fiară alcătuită dintr-un leu, un urs şi un leopard. În această profeţie vedem că întreaga lume se va închina acestei fiare. Iar aici este cheia problemei: oamenii vor alege să se închine creaturii mai degrabă decât Creatorului—vor alege să se închine omului în locul lui Dumnezeu. Controversa evidentă în vremurile de pe urmă este în domeniul închinării. Capitolele 13 şi 14 ne vor descoperi cu claritate problemele finale care sunt gata de a ieşi în scenă. Însă, nu uitaţi, aceia care se vor închina fiarei şi icoanei ei sunt pierduţi.

1. De unde a văzut Ioan ridicându-se prima fiară? Ioan a văzut prima fiară ridicându-se din mare. Vezi Apocalipsa 13:1.

2. Ce reprezintă apele în profeţia Bibliei? Mările reprezintă părţile foarte populate ale pământului. Spre exemplu: “… apele pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.” Apocalipsa 17:15.

3. De unde a văzut Daniel ridicându-se cele patru fiare? “Şi patru fiare mari au ieşit din mari, deosebite una de alta.” Daniel 7:3. Aceste patru fiare au reprezentat împărăţiile din Babilon, Medo-Persia, Grecia şi Roma. Aceste împărăţii au ocupat partea populată a lumii vechi împreună cu mulţimile ei aglomerate. De aceea această primă fiară se va ridica de undeva din Euro-Asia.

4. Care trei fiare au compus părţile caracteristice ale acestei prime fiare? “Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard, avea labe ca de urs şi o gură ca de leu.” Apocalipsa 13:2

5. Unde mai găsim aceste trei fiare descrise? În Daniel capitolul şapte aceste trei fiare reprezentau Grecia, Medo-Persia şi Babilon. De notat că aceste trei fiare din Apocalipsa 13 sunt date în ordinea inversă decât cea din Daniel şapte. De ce?—Pentru că Daniel privea înainte în viitor (Babilon, Medo-Persia şi Grecia), şi Ioan privea înapoi în timp (Grecia, Medo-Persia şi Babilon).

6. Chiar dacă aceste trei împărăţii au fost învinse militar, oare urmau să trăiască? “Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit.” Daniel 7:12. Vieţile lor au fost prelungite de prima fiară asimilându-le credinţele şi obiceiurile păgâne. Fiara va adopta aceste perverse practici pentru a-şi atrage după sine adepţii.

7. Câte capete are această fiară? Prima fiară are şapte capete. Vezi Apocalipsa 13:1. Capetele reprezintă împăraţi sau împărăţii în profeţia Bibliei. Spre exemplu: “Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia. Şi sunt şi şapte împăraţi.” Apocalipsa 17:9–10. Prima fiară nu reprezintă şapte împărăţii, ci ea este între şapte împărăţii. Aceste şapte capete reprezintă şapte puteri politice consecutive începând cu împărăţia Babilonului. Acestea sunt Babilon, Medo-Persia, Grecia, Roma, Papalitatea, Statele Unite şi Organizaţia Naţiunilor Unite.

Totuşi, care dintre cele şapte capete este descris aici? Biblia spune: “Unul din capetele ei părea rănit de moarte.” (13:3). De notat că numai unul dintre capete este rănit. „Dar rana de moarte fusese vindecată şi tot pământul se mira după fiară (Papalitatea).” (13:3). În versetul 12 citim că lumea se va închina primei fiare (Papalitatea), “a cărei rană de moarte fusese vindecată.” Este evident că Papalitatea a primit rana de moarte în anul 1798. Este de asemenea evident că rana de moarte urma să se vindece, iar Papalitatea se va ridica din nou ca putere politică.

8. Ce nume sunt scrise pe capetele fiarei? Nume de hulă sunt înscrise pe capetele acestei fiare. Vezi Apocalipsa 13:1. Papalitatea este puterea numită ”cornul cel mic” care este descrisă ca vorbind hule. Vezi Daniel 7:25.

9. Câte coarne şi cununi avea această fiară pe cap? Prima fiară avea zece coarne şi şapte cununi. Vezi Apocalipsa 13:1. În Daniel capitolul 2 chipul avea zece degete la picioare, reprezentând cele zece împărţiri ale Romei. In Daniel capitolul şapte cea de-a patra fiară avea zece coarne. Aceste zece coarne de asemenea reprezentau cele zece împărţiri ale Romei. De aceea ne putem aştepta ca prima fiară să se ridice din Roma.

10. Cine a dat fiarei puterea sa, scaunul de domnie, şi o mare stăpânire? Balaurul a dat fiarei puterea sa. Vezi Apocalipsa 13:2.

11. Cine este balaurul? “Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana… a fost aruncat.” Apocalipsa 12:9. Satana a înşelat această putere pentru a face război împotriva bisericii adevărate a lui Dumnezeu. Tronul pe care l-a refuzat Hristos atunci când Satana L-a ispitit pe Isus în pustie a fost acceptat de prima fiară, Papalitatea.

“Cu multe secole în urmă, atunci când Roma, prin neglijarea împăraţilor apuseni a fost lăsată la mila hoardelor barbare, romanii s-au întors către un singur chip pentru ajutor şi protecţie, şi i-au cerut să conducă peste ei; şi astfel, … a început domnia temporală a papilor. Şi păşind cu umilinţă pe tronul cezarului, vicarul lui Hristos a luat sceptrul în faţa căruia trebuiau să se închine împăraţii şi domnitorii Europei timp de multe secole.” American Catholic Quarterly Review, April 1911.

“Biserica, cu umbra stăpânirii antice în urma sa, a fost singurul simbol rămas din Roma imperială; şi episcopul ei, papa, a fost singurul resort al cetăţii de la care se putea aştepta conducere şi protecţie. … Imperiul Roman în Europa urma să fie înlocuit de un imperiu spiritual—care a devenit şi temporal—al cărui domn stăpânitor era episcopul de la Roma.” Scherman, The Birth of France, 164.

“Din ruinele Romei politice a răsărit marele imperiu moral într-o ‘formă gigantică’ al Bisericii Romane.” A.C. Flick, The Rise of the Medieval Biserica, 1909, page 150. “Sub Imperiul Roman papii nu aveau puteri temporale. Însă atunci când Imperiul Roman s-a dezintegrat şi locul său a fost luat de un număr de împărăţii sălbatice şi barbare, Biserica Romano- Catolică a devenit nu numai independentă de state în chestiunile [problemele, afacerile, n.tr.] religioase, ci a şi dominat asemănător chestiunile seculare. … Bine organizata, unificata şi centralizata biserică, avându-l pe papa ca şi cap, a fost nu numai independentă în chestiunile eclesiastice, ci a controlat şi chestiunile civile.” Carl Conrad Eckhardt, The Papacy and World Affairs, The University of Chicago Press, 1937, 1.

12. Ce fel de cuvinte ieşeau din gura fiarei? Rostea vorbe mari şi hule împotriva lui Dumnezeu. Vezi Apocalipsa 13:5–6. Cornul cel mic din Daniel capitolul şapte rostea de asemenea vorbe mari şi hule împotriva Dumnezeu. Vezi Daniel 7:25.

“Toate numele care în Scripturi sunt aplicate lui Hristos, prin virtutea faptului prin care este stabilit că El este deasupra bisericii, aceleaşi nume sunt aplicate papei.” Robert Bellarmine, On the Authority of the Councils, 1628 edition, chap. 17, 1, 266.

“Noi deţinem pe pământ locul Atotputernicului Dumnezeu.” Papa Leo XIII, Encyclical Letter of June 20, 1894.

Căci nu omul, ci Dumnezeu desparte pe acelea pe care pontiful roman (care exercită funcţiuni nu ale unui simplu om, ci ale adevăratului Dumnezeu), cântărind necesitatea sau beneficiul bisericilor le dizolvă, nu prin puterea omenească, ci mai degrabă divină stăpânire.” Decretals of Gregory IX, book 1, title 7, chapter 3, in Corpus Juris Canonici, 1555 edition, vol. 2, col. 203.

“Papa este supremul judecător al legii ţinutului…El este viceregent al lui Hristos, şi nu este doar preot pe veci, ci şi Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor.” La Civilta Cattolica, March 1871.

Papa Bonifaciu VIII î anul 1294 a spus în bula sa sărbătorită Unam Sanctum, “Papa este de o aşa demnitate şi excelenţă încât el nu este un simplu om, ci ca Dumnezeu, şi vicar al lui Dumnezeu. Papa singur este numit prea sfânt, … monarh divin şi suprem împărat, şi împărat al împăraţilor. … Papa este de o aşa mare demnitate şi putere, încât el constituie unul şi acelaşi tribunal cu Hristos, astfel că orice face papa pare să vină din gura lui Dumnezeu. … Papa este ca Dumnezeu pe pământ.”

“Papa nu este o putere între oameni care să fie venerată ca oricare alta. Ci el este o putere cu totul divină. El este susţinătorul şi învăţătorul legii Domnului în întregul univers; el este supremul lider al naţiunilor, pentru a le călăuzi pe drumul salvării veşnice; el este tatăl comun şi păzitorul universal al întregii specii umane în numele lui Dumnezeu. Specia umană a fost desăvârşită în calităţile sale naturale de către o revelaţie divină şi de întruparea Cuvântului, şi a fost ridicată la un ordin supranatural, singurul în care poate să-şi găsească bunăstarea temporală şi eternă. Comorile revelaţiei, comorile harului supranatural pe pământ, au fost depozitate de Dumnezeu în mâinile unui singur om, care este singurul ordonator şi administrator al lor.

Lucrarea dătătoare de viaţă a întrupării divine, lucrarea înţelepciunii, dragostei, milei, este fără încetare continuată prin acţiunea neîncetată a unui singur om, ordinat la asta prin providenţă. Acest om este papa. Faptul este evident implicat prin desemnarea în sine, vicarul lui Hristos. Căci dacă el deţine locul lui Hristos pe pământ, asta înseamnă că el continuă lucrarea lui Hristos în lume, şi este faţă de noi ceea ce Hristos ar fi dacă ar fi aici jos, El Însuşi vizibil conducând Biserica.” Reverend William Arthur, The Pope, the Kings, and the People, vol. 1, 211.

13. Cum i-a tratat această fiară pe sfinţii lui Dumnezeu? Prima fiară a făcut război cu sfinţii şi i-a persecutat. Vezi Apocalipsa 13:7. Cornul cel mic din Daniel 7 i-a persecutat de asemenea pe sfinţii lui Dumnezeu. Vezi Daniel 7:21.

Faptul că Biserica Romei a vărsat mai mult sânge nevinovat decât orice altă instituţie care a existat vreodată în omenire nu va fi pus la îndoială de nici un protestant care are cunoştinţă completă a istoriei.” William E. H. Lecky, History of the Rise and Influence of the Spirit of Rationalism in Europe, vol. 2, 35.

“Ştii că este interesul Sfântului Scaun şi al coroanei tale, deci fă o datorie din exterminarea husiţilor. Nu uita că aceste persoane necredincioase îndrăznesc să proclame principiile egalităţii; ei susţin că toţi creştinii sunt fraţi, şi că Dumnezeu nu a dat nici unui om privilegiat dreptul de a conduce naţiunile; ei susţin că Hristos a venit pe pământ pentru a aboli sclavia; ei cheamă poporul la libertate, adică la exterminarea împăraţilor şi a preoţilor! Cât mai este încă timp întoarceţi-vă forţele împotriva Boemiei; ardeţi, masacraţi, pustiiţi peste tot, căci nimic nu poate fi mai agreabil pentru Dumnezeu, sau mai folositor pentru cauza împăraţilor decât exterminarea husiţilor.” L. M. de Cormenin, The Public and Private History of the Popes of Rome, vol. 2, 116–117.

14. Cât timp a domnit prima fiară? Prima fiară a domnit timp de 42 de luni profetice. Cornul cel mic din Daniel 7 a domnit timp de 1260 de zile profetice. Au condus o aceeaşi perioadă de timp.

“Recunoaşterea Sfântului Scaun ca cea mai înaltă stăpânire eclesiastică a rămas piatra unghiulară a politicii sale [a lui Justinian] în relaţia cu apusul.” G. Kruger, “Justinian I, Emperor of the East,” in The New Shaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge, vol. 6, 286.

“Până în secolul al şaselea toţi papii sunt declaraţi sfinţi în martirologii. Vigilius (537-555) este primul dintr-o serie de papi ce nu mai poartă această titulatură, care de acum încolo este oferită rarisim. De la acest moment papii au fost tot mai mult implicaţi în afacerile lumeşti, fără să mai aparţină cu totul Bisericii; ei devin oameni de stat, şi apoi conducători de stat.” Charles Bemont and G. Monod, Medieval Europe from 395 to 1270, 120–121. (Este pe larg recunoscut faptul că domnia lui Vigilius a început în anul 538, anul în care atât de multă putere i-a fost dată Papalităţii de către Justinian. Predecesorul său, papa Silverius, nu a murit până în iunie 538).

Cele zece naţiuni ale Europei au fost formate în anul 476. Papalitatea şi-a început domnia ei în anul 538, împlinind profeţia că ea va apărea după formarea acestor state. Vezi Daniel 7:24. Ca atare ea s-a ridicat în anul 538, astfel domnia ei temporală terminându-se istoric la anul 1798. Să vedem ce s-a întâmplat în acel an:

“Atunci când în anul 1797 papa Pius VI a căzut grav bolnav, Napoleon a dat ordine ca în cazul morţii sale să nu mai fie ales nici un alt succesor în loc, succesiunea Papalităţii fiind astfel întreruptă. Însă papa şi-a revenit. Pacea fost curând încălcată: Berthier a intrat în Roma pe 10 februarie 1798 şi a proclamat (Roma ca fiind) republică. Vârstnicul pontif a refuzat să violeze jurământul său prin recunoaşterea ei, şi astfel a fost dus din temniţă în temniţă în Franţa. Lovit de oboseală şi dureri el a murit la 17 august 1799, în cetatea Valence din Franţa, la vârsta de 82 de ani. Nu este de mirare că jumătate din Europa a crezut că veto-ul lui Napoleon va fi respectat, şi că cu papa a murit Papalitatea.” Joseph Rickaby, The Modern Papacy Papalitatea este fără îndoială prima fiară din Apocalipsa 13. Este aceeaşi putere cu cornul cel mic din Daniel 7, care este evident Papalitatea.

15. Ce urma să se întâmple cu prima fiară? Ea urma să primească o rană de moarte. Vezi Apocalipsa 13:3. În anul 1798, generalul lui Napoleon, Berthier, l-a arestat pe papa. Ca atare jumătate din Europa a crezut că de acum Papalitatea era moartă.

16. Totuşi, ce urma să se întmple cu rana de moarte? Urma să fie vindecată. Vezi Apocalipsa 13:3. Nu trebuie uitat faptul că aceste “fiare” reprezintă puteri politice. Vezi Daniel 7:17. Ea a început ca o biserică—nu ca o putere politică. Ea a devenit o fiară-putere politică în anul 538. A încetat să mai fie o fiară-putere politică în anul 1798, atunci când a primit rana de moarte. Din anul 1798, ea a devenit din nou doar o biserică. Totuşi în anul 1929 şi-a recăpătat stăpânirea peste 108.7 acri ai Vaticanului semnând Tratatul Lateran. S-ar putea interpreta acest gest ca o vindecare a rănii, care îi va permite să devină din nou o fiară-putere politică. Însă, ceea ce vindecă cu adevărat rana astfel încât Papalitatea să-şi recapete supremaţia pierdută este a doua fiară din Apocalipsa 13.

Sursa: Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos