Archive for Noiembrie 2011

Beti… Pentru Slava lui Dumnezeu”

Noiembrie 14, 2011

1 Corinteni 10:31Deci fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva: sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu.

Pana aici, am studiat ca Scripturile nu ne ingaduie sa mancam orice, pentru ca sa fim curati, atat din punct de vedere spiritual, cat si din punct de vedere fizic.

Daca un cercetator al Scripturii trebuie sa tina cont de ce mananca pentru a nu se intina si a nu fi pedepsit de Creator (Isaia 66,17 –  Cei ce se sfintesc si se curata in gradini, mergand unul cate unul in mijlocul celor ce mananca si carne de porc, si soareci, si alte lucruri uracioase, toti aceia vor pieri – zice Domnul), sa studiem cu atentie daca trebuie sa tinem cont si de ceea ce bem.  Iata, de asemenea, un subiect mult controversat. Se pune intrebarea: De ce Isus a facut vin la nunta din Cana si de ce l-au invinuit fariseii?

Luc. 7:33-34 –  In adevar, a venit Ioan Botezatorul, nici mancand paine, nici band vin, si ziceti: Are drac. A venit Fiul omului, mancand si band, si ziceti: Iata un om mancacios si bautor de vin, un prieten al vamesilor si al pacatosilor. Ar fi fost el invinuit daca ar fi baut must? De ce apostolul Pavel il sfatuieste pe tanarul Timotei sa bea vin?

1Tim: 5:23Sa nu mai bei numai apa, ci sa iei si cate putin vin, din pricina stomacului tau si din pricina deselor tale imbolnaviri. ,,Un pahar sau doua se pot bea”, se spune, ,,sa nu bei insa asa ca sa te imbeti. Si medicii recomanda putin alcool, pentru ca este necesar organismului pentru a primi energie si vitalitate!”

Toti cei care iubim Scripturile stim ca Duhul lui Hristos a vorbit prin gura si prin condeiul scriitorilor Vechiului si Noului Testament, asa cum declara chiar ele. Daca le studiem cu atenti, vom constata, dupa cum vom vedea, ca ele n-au ingaduit niciodata alcoolul, supranumit si bautura imbatatoare sau ametitoare sau bautura tare, cu atat mai mult pentru noi, care ne gasim in dispensatiunea Noului Testament si ne pregatim pentru revenirea Fiului lui Dumnezeu.  

In vechime toti aceia care doreau sa se inchine Domnului, adica sa aiba o legatura deosebita cu Dumnezeu, timp de o zi, o saptamana, o luna sau mai mult, trebuiau sa duca o viata de nazireu in tot acest timp, asa cum sta scris:

Numeri 6:1-5Domnul a vorbit lui Moise si a zis: Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: Cand un barbat sau o femeie se va desparti de ceilalti, facand o juruinta de nazireat, ca sa se inchine Domnului, (vers. 1.2) sa se fereasca de vin si de bautura imbatatoare; sa nu bea nici otet facut din vin, nici otet facut din vreo bautura imbatatoare; sa nu bea nicio bautura stoarsa din struguri si sa nu manance struguri proaspeti, nici uscati. In tot timpul nazireatului lui, sa nu manance nimic care vine din vita, de la samburi pana la pielita strugurelui (vers. 3.4). In tot timpul nazireatului, briciul sa nu treaca peste capul lui; pana la implinirea zilelor pentru care s-a inchinat Domnului, va fi sfant; sa-si lase parul sa creasca in voie (vers. 5).

Este bine cunoscut faptul ca, in multe locuri din Orientul Mijlociu, apa nu este prea buna de baut. De aceea, samariteanca a venit departe (Ioan 4,7), la fantana lui iacov, care avea apa buna, si acolo s-a intalnit cu Isus. De ce apa nu este asa de buna acolo? Scriptura arata ca in anul 1656 de la creatiune a fost potopul si ca majoritatea oamenilor de pe glob se aflau atunci in acea parte a lumii. Din marele numar de oameni si de animale distruse de apele potopului, se obtine o mare cantitate de titei, motiv pentru care se gasesc putin izvoare cu apa buna de baut. Din aceasta cauza, in toate timpurile, chiar si astazi, oamenii de acolo au fost nevoiti sa bea sucuri de fructe si, in mod deosebit must sau zeama de struguri. Un astfel de exemplu il gasim in Geneza 40,11, unde se arata ca paharnicul storcea strugurii direct in paharul lui Faraon.

Dar, asa cum reiese din Scripturi, oamenii din acele vremuri, pentru a-si potoli setea, nu storceau strugurii numai pentru o singura ocazie, ci mult mai mult, spre a avea pentru mai multe zile: si, pentru ca la ei a fost si este foarte calc, mustul fermenta si devenea asa-numitul must trezit sau tulburel, care ii ametea sau ii imbata daca beau mai mult. Aceasta se pare ca a fost cazul lui Noe, pentru ca unii traducatori ca Segond, in franceza, Leander, in germana si altii, in Geneza 9,21 scriu ca Noe a baut vin si s-a ametit.

Constatam insa ca unii traducatori, cum este si Cornilescu, ,,vinul must”, care in limba greaca este ,,tiros”, sau tradus cu ,,vin”; iar ,,vinul fermentat”, care in greaca este ,,yain”si ,,oinos”, l-au tradus cu expresiile: ,,bautura ametitoare, tare sau imbatatoare”(vezi Numeri 6,3; Judec. 13,4; Luca 1,15). Una din dovezile ca se folosea acest must alterat este si textul din Fapte 2,13, cand in Ziua Cincizecimii, ucenicii fiind adunati in camera de sus, Duhul Sfant s-a coborat peste ei si, vorbind in limbi, evreii i-au invinuit: Dar altii isi bateau joc si ziceau,,Sunt plini de must”, adica sunt ametiti sau imbatati. Ori, stim ca oricat de mult must nealterat ar bea cineva nu se imbata, ci, daca face abuz, se deranjeaza la stomac.   

Pentru acest motiv ,,nazireilor”nu le era ingaduit sa manance nici struguri, pentru a nu fi ispititi sa-i stoarca si sa bea must deja alterat, caci si acesta ,,ia mintile omului”, asa cum vom studia in Osea 4,11. Acum intelegem de ce aceia care din pruncie erau inchinati Domnului aveau obligatia sa pastreze cu sfintenie aceasta porunca a Domnului. Redam mai jos cateva exemple:

Jud. 13:4-5Acum ia bine seama sa nu bei nici vin, nici bautura tare si sa nu mananci nimic necurat. Caci vei ramane insarcinata si vei naste un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, pentru ca acest copil va fi inchinat lui Dumnezeu din pantecele mamei lui; si el va incepe sa izbaveasca pe Israel din mana filistenilor. Acesta a fost Samson.

Textul arata ca pana si mama, care era aleasa de Dumnezeu ca sa nasca un copil inchinat Domnului, n-avea voie sa bea vin, nici bautura tare, cu atat mai mult copilul.

Luc. 1:15Caci va fi mare inaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici bautura ametitoare si se va umple de Duhul Sfant inca din pantecele maicii sale. Acesta a fost Ioan Botezatorul.

1Tim: 5:23Sa nu mai bei numai apa, ci sa iei si cate putin vin, din pricina stomacului tau si din pricina deselor tale imbolnaviri. Multi folosesc acest text, in mod deosebit, ca sa justifice un pahar sau doua de vin alcoolic. Iata ce spune Scriptura despre Timotei: Imi aduc aminte de credinta ta neprefacuta, care s-a salasluit intai in bunica ta Lois si in mama ta, Eunice, si sunt incredintat ca si in tine. De aceea iti aduc aminte sa inflacarezi darul lui Dumnezeu care este in tine prin punerea mainilor mele. (2Tim. 1:5-6)

 2Tim. 3:15Din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Isus. Din cele trei texte, tragem justa concluzie ca Timotei a fost inchinat Domnului din pruncie si pus deoparte pentru slujba lui Dumnezeu, prin punerea mainilor asupra lui de catre Pavel. Pentru acest motiv, cu siguranta el ducea viata de nazireu (vezi Numeri 6,1-5). Ar putea declara cineva ca aceasta este o concluzie eronata. Dar, pentru sustinerea acestei afirmatii sigure, sa reimprospatam sfatul dat de Pavel lui Timotei: ,,Sa nu mai bei numai apa…”(vers. 23). Din aceste versete, reiese foarte clar ca Timotei, fiind din pruncie inchinat Domnului, nu bea nici un fel de suc de fructe si nici chiar de struguri, ci numai apa, si, in plus, constatatm ca n-a fost sfatuit sa bea putin bautura ametitoare.

Prov. 23:20Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se imbuiba cu carne.

Prov. 23:29-33 –  Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftarile? Ale cui sunt neintelegerile? Ale cui sunt plangerile? Ale cui sunt ranirile fara pricina? Ai cui sunt ochii rosii? (vers. 29) Ale celor ce intarzie la vin si se duc sa goleasca paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin cand curge rosu si face margaritare in pahar; el aluneca usor, dar pe urma ca un sarpe musca si inteapa ca un basilic. Ochii ti se vor uita dupa femeile altora, si inima iti va vorbi prostii. (vers. 30-33)

Osea 4:11 –  Curvia, vinul si mustul iau mintile omului. Desi inaintea lui Dumnezeu toate pacatele sunt la fel, totusi Duhul lui Dumnezeu prezinta pacatul curviei in Scripturi, ca fiind cel mai grav dintre toate celelalte, pentru ca el face cel mai mare dezastru printre oameni si adesea si printre urmasii lui Hristos (vezi Proverbe 6,32.33; 1 Corinteni 6,18.19). Deci, potrivit textului din Osea, Scriptura aseaza pe aceeasi treapta bautura alcoolica cu desfranarea. De aceea  nici sa nu ne uitam la bautura alcoolica si nici chiar la mustul alterat.

Isa. 5:11Vai de cei ce dis-de-dimineata alearga dupa bauturi ametitoare si sed pana tarziu noaptea, si se infierbanta de vin!

Hab. 2:15Vai de cel ce da aproapelui sau sa bea, vai de tine care ii torni bautura spumoasa si-l ametesti ca sa-i vezi goliciunea! Dupa cum vedem, Scripturile ne atrag atentia sa nu bem noi si nici sa nu dam altuia sa bea.

Lev. 10:8-10Domnul a vorbit lui Aaron si a zis: Tu si fiii tai impreuna cu tine sa nu beti vin, nici bautura ametitoare, cand veti intra in Cortul intalnirii, ca sa nu muriti: aceasta va fi o lege vesnica printre urmasii vostri, ca sa puteti deosebi ce este sfant de ce nu este sfant, ce este necurat de ce este curat.

In vechime, in cortul intalnirii si, mai tarziu, in templul lui Solomon, nu era ingaduit sa intri baut. Se pune intrebarea: Acum insa cand nu mai este templul acela, mai au credinciosii o astfel de obligatie, asa cum o aveau cei de atunci?

Sa stim ca templul acela din vechime este acum si mai aproape de noi, suntem chiar noi insine, asa cum descopera Scriptura: 1Cor. 3:16-17 –  Nu stiti ca voi sunteti templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? Daca nimiceste cineva templul lui Dumnezeu, pe acela il va nimici Dumnezeu; caci templul lui Dumnezeu este sfant, si asa sunteti voi.

1Cor. 6:19Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant care locuieste in voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri?

Daca curvia si alcoolul iau mintile omului, asa cum zice osea, si o astfel de minte nu mai poate face deosebire intre ce este si ce nu este pacat, asa cum scrie in Leviticul 10,8-10, cu siguranta ca intr-un asa templu nu mai locuieste Duhul lui Dumnezeu. Daca cineva nimiceste corpul sau, care trebuie sa fie locasul Duhului Sfant, prin alcool, droguri sau altceva, pe acela il va nimici Dumnezeu, asa cum avertizeaza Pavel in 1 Corinteni 3,17.

Este alcoolul asa de distrugator? Ce spun oamenii de stiinta? ,,La inceput, bautura de alcool este o deprindere daunatoare. Cu timpul, ea devine o boala foarte grava care nu cruta nici un organ si duce in cele din urma la distrugerea fizica si morala a omului.”

,,Stiinta a dovedit in mod neindoielnic ca alcoolul nu este un aliment folositor organismului, ci, dimpotriva, el reprezinta o otrava puternica. Apoi,stiu si copiii care fac colectii de insecte ca nimic nu omoara mai repede aceste vietuitoare decat alcoolul.”

,,La om, dupa cum s-a aratat, toate organele sunt atacate de alcool.” (vezi brosura Alcoolismul, autori dr. M. Bratu si dr. D. Abulius, pag. 3,11,15). Avand in vedere textele si citatele de mai sus, Scriptura trage un semnal de alarma si avertizeaza categoric:

Deut. 29:19-20Nimeni, dupa ce a auzit cuvintele legamantului acestuia incheiat cu juramant, sa nu se laude in inima lui si sa zica: Voi avea pacea, chiar daca as urma dupa pornirile inimii mele si chiar daca as adauga betia la sete. (vers. 19) Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mania si gelozia Domnului se vor aprinde impotriva omului aceluia, toate blestemele scrise in cartea aceasta vor veni peste el, si Domnul ii va sterge numele de sub ceruri. (vers. 20) Sa revenim insa la textul scris la inceputul acestui subiect, ca sa ne convingem daca Isus a baut sau nu alcool.

Luc. 7:34A venit Fiul omului, mancand si band, si ziceti: Iata un om mancacios si bautor de vin, un prieten al vamesilor si al pacatosilor, textul folosit adesea de multi, prin care sa se dovedeasca faptul ca Isus a folosit alcoolul pentru potolirea setei, pentru ca altfel nu L-ar fi invinuit fariseii.

Oare sa fi baut Isus alcool sau bautura ametitoare? Duhul Lui l-a inspirat pe Solomon sa scrie: sa nu ne uitam la vin cand face margaritare in pahar sau pe Osea, sa arate ca alcoolul si curvia iau mintile omului, iar Isus sa practice aceasta direct, impotriva inspiratiei Duhului Sau? Nu este Isus Acelasi ieri azi si in veci? (vezi Evrei 13,8) 

Pentru ca Isus le spunea ca este Fiul lui Dumnezeu venit din cer, spuneau mai marii evreilor, El pretinde ca este inchinat Domnului, atunci, ziceau ei, El trebuie sa duca viata de nazireu – sa nu bea nici must dulce, si mai ales ca avea barba (Isaia 50,6), si parul lung la fel ca nazireii (Numeri 6,5).

La nunta din Cana, cu nici un chip n-a facut vin alcoolizat, tocmai impotriva inspiratiei Sale divine – studiu facut mai sus – ci must dulce, gustos, aromat si parfumat, incat s-au mirat toti mesenii.

Isus n-a putut sa-i dicteze lui Moise sa scrie ,,va sterge de sub cer numele tuturor bautorilor de alcool”, iar El insusi sa bea! In Franta s-a facut o expertiza si s-a constatat ca numai un pahar de vin baut de conducatorul auto scade atentia acestuia cu 33%, expertiza publicata… Deci Dumnezeul nostru sa nu fie pantecele! (Filipeni 3,19)

Ci, fie ca mancam, fie ca bem, fie ca facem altceva, sa facem totul pentru slava lui Dumnezeu. (1 Corinteni 10,31) 

Constantin PetcuO Singura Scriptura De Ce Atatea Religii

Anunțuri

,,Mancati… Pentru Slava lui Dumnezeu” in Noul Testament

Noiembrie 10, 2011

Mat. 15:11 – Nu ce intra in gura spurca pe om; ci ce iese din gura, aceea spurca pe om.

Aceasta declaratie este facuta de Isus in fata fariseilor si carturarilor, de fata fiind ucenicii, intre care si Petru. S-ar parea ca Isus a desfiintat in Noul Testament legea sanitara si ca acum putem manca, dupa gustul nostru, orice ne place, pentru ca nu ce intra in gura il spurca pe om. Pentru ca sa nu fie inteles gresit, referindu-Se la invinuirea mai marilor evrei, pe care o adusesera ucenicilor, si anume ca nu-si spala mainile cand mananca (vers. 12), Isus le raspunde clar: Caci din inima ies gandurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele. Iata lucrurile care spurca pe om; dar a manca cu mainile nespalate nu spurca pe om. (Matei 15,19.20)

Din acest verset concluzionam ca, in versetul 11 de mai sus, Isus n-a vorbit nicidecum de animalele curate si necurate, ci de maini spalate sau nespalate. Daca El ar fi spus mai marilor evrei ca pot manca orice animal, desi nu Se putea contrazice pe Sine Insusi, acestia ar fi fost in stare sa arunce in El cu pietre, asa cum aveau obiceiul.

Marc. 7:19: In acest verset, Marcu reda aceeasi discutie a lui Isus cu carturarii si fariseii, dar o reamintim pentru ca sunt unii care se sprijina in mod deosebit pe expresia din acest text: A zis astfel, facand toate bucatele curate, iar unele traduceri scriu si mai mult: A zis astfel Isus, facand toate bucatele curate. Precizam ca expresia a zis astfel, tradusa in limba romana de Cornilescu, nu este scrisa in original. El a banuit ca asa a vrut sa spuna Isus in acest verset. In noua traducere, de curand revizuita, a lui Cornilescu, expresia a zis astfel este scrisa cu litere cursive, declarand prin aceasta, cei ce au revizuit traducerea, ca expresia nu este in original.

Traducerea corecta o gasim in limbile: romana – de Nitulescu, Galaction si traducerea Sinodala; germana – de Luther si Leander; engleza – versiunea King James; franceza – de Segond; maghiara – de Karoly Gaspar; latina – de Nestle si altele. Exemplu: ,,Ca nu intra in inima lui, ci in pantece, si iese afara in cloaca, curatind toate bucatele?” (Marcu 7,19 – trad. dr. N. Nitulescu) Deci, potrivit acestei traduceri, nu Isus a facut toate bucatele curate, ci pantecele face curatirea corpulu, prin eliminarea a tot ceea ce nu este necesar pentru el si pastrand tot ce este de folos.

Fapt. 10:11-13 – A vazut cerul deschis si un vas ca o fata de masa mare, legata cu cele patru colturi, coborandu-se si slobozindu-se in jos pe pamant. In ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare si taratoare de pe pamant si pasarile cerului. Si un glas i-a zis: Petre, scoala-te, taie si mananca.Vedeti, se afirma adesea, ca in acea fata de masa erau animale curate. dar si necurate si chiar taratoare si totusi glasul venit din cer i-a zis lui Petru sa taie si sa manance. In versetul 14, remarcam ceva deosebit, de care trebuie sa tinem cont neaparat. Cand Isus a spus fariseilor si carturarilor, in Matei 15,11, ca nu ce intra in gura spurca pe om, Petru, asa cum este scris mai sus, era de fata. A inteles el atunci ca Isus a desfiintat legea sanitara pe care, din raspunsul lui, reiese clar ca el o cunostea foarte bine, si ca de la Invatatorul lor incoace se poate manca orice? Negresit ca nu, caci Petru raspunde: Nicidecum, Doamne; Caci niciodata n-am mancat ceva spurcat sau necurat (vers. 14). Dar, ar putea spune cineva: De ce Domnul i-a zis in versetul 15: Ce a curatit Dumnezeu, sa nu numesti spurcat?; text pe care se sprijina cei care sustin ca se poate manca orice dupa placere, aducand in sprijinul acestei argumentatii si textele apostolului Pavel, care urmeaza sa fie studiate.

Studiind in continuare versetele 16-28, constatam, fara posibilitatea de a interpreta gresit, ca Petru a inteles ce i-a aratat Dumnezeu prin aceasta vedenie, fapt pe care-l declara in fata sutasului Corneliu cand a ajuns in casa lui: Stiti, le-a zis el, ca nu este ingaduit de Lege unui iudeu sa se insoteasca impreuna cu unul de alt neam sau sa vina la el; dar Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. (Fapte 10,28) Si in acest verset Scriptura arata clar ca aici n-a fost vorba de animale curate sau necurate. Daca Petru n-ar fi avut aceasta vedenie, cu nici un chip nu s-ar fi dus la paganul Corneliu, dupa conceptia si datina evreilor.

1Cor. 10:25Sa mancati din tot ce se vinde pe piata, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului; iar cei ce cunosc textul original, sunt mai intariti in convingerea lor ca pot manca orice, pentru ca unele traduceri, si chiar cea de Nitulescu, spun: ,,Mancati orice se vinde in macelarie”. Pentru clarificarea acestui verset, sa studiem cu multa atentie capitolele 8 si 10, 18-33 si vom constata ca Pavel a scris credinciosilor din Corint despre carnea jertfita idolilor si nicidecum despre animalele curate si necurate, asa cum vom constata in continuare.

Evreii necrestini, care locuiau in Corint, aduceau in continuare jertfe, potrivit legii ceremoniale, desigur nu numai din animale curate, ca si pana atunci. O parte din animal era adusa jertfa, o parte era mancata, iar o parte, si in special partea din spate era vanduta la macelarie, pentru ca ei n-o mancau, potrivit datinii lor, tot asa cum nu o mananca nici evreii habotnici de astazi. Dar cineva poate spune: in Corint, oras pagan, cei mai multi cetateni erau dintre neamuri, care nu pastrau legea sanitara si nici randuielile evreilor, si acestia vindeau si ei la macelarie ce ramanea de la jertfele aduse idolilor lor! Carnea aceasta nu era de la animalele necurate? Ca raspuns la aceasta intrebare si pentru a sti ce fel de animale jertfeau paganii pentru zeii lor, sa studiem textele din Faptele Apostolilor 14,8-15, unde se precizeaza ca si acestia jertfeau pentru zeii lor tot animale curate, caci: Preotul lui Jupiter, deci preot pagan, al carui templu era la intrarea cetatii, a adus tauri si cununi inaintea portilor si voia sa le aduca jertfa impreuna cu noroadele, pentru ca Pavel si Barnaba vindecasera un olog din nastere. Aceia au crezut ca Zeii s-au coborat la ei in chip omenesc (vers. 11) si au dorit chiar sa se inchine apostolilor aducandu-le jertfe. Deci, in 1 Corinteni 10,28, pentru lamurirea versetului 25, Pavel scrie clar despre carnea curata jertfita idolilor si nicidecum de cea necurata. Altfel, s-ar contrazice pe sine insusi fata de ce a scris el credinciosului Timotei, asa cum vom studia.

Rom. 14:14Eu stiu si sunt incredintat in Domnul Isus, ca nimic nu este necurat in sine si ca un lucru nu este necurat decat pentru cel ce crede ca este necurat. Printre credinciosii din Roma, Corint, Galatia, Efes, Filipi, Coloseni si Tesalonic, erau unii evrei crestinati, care ii sileau pe cei veniti dintre neamuri sa se supuna unor conceptii de-ale lor. Unii dintre acesti iudei crestinati din Roma, sustineau ca, deoarece la cruce legea ceremoniala si-a avut implinirea (Coloseni 2,14), Hristos fiind adevaratul Miel de Jertfa, nu mai trebuie sa aduca jertfe si, ca atare, crestinul nu trebuie sa mai ucida animalul doar pentru pofta lui, ci sa manance numai verdeturi (vezi Romani 14,1.2).

Pentru aplanarea controversei dintre acesti credinciosi, Pavel le scrie: Primiti bine pe cel slab in credinta si nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice. Unul crede ca poate sa manance de toate; pe cand altul, care este slab, nu mananca decat verdeturi. (Romani14,1.2) Subliniem ca apostolul nu i-a declarat slabi in credinta pe vegetarieni, ci pe tulburatorii comunitatii. Insa ce a vrut el sa spuna cand a afirmat ca ,,unul crede ca poate sa manance de toate”? Duhul lui Dumnezeu care l-a inspirat in scrierile lui (2 Petru 1,21) se contrazice?

Lui Moise i-a dictat sa reediteze legea sanitara din Leviticul 11,1-47 pentru binele omului, iar lui Pavel i-a dictat direct contrariul? S-a contrazis vreodata divinitatea in dispozitiile si randuielile date omului? De ce oare chiar Duhul lui Dumnezeu l-a inspirat pe acelasi apostol sa scrie in Evrei 13,8 ca ,,Isus este Acelasi ieri si azi si in veci„si pe Iacov sa declare, in capitolul 1,17, ca in El nu este schimbare, nici umbra de mutare? A fost Pavel in dezacord cu Scripturile Vechiului Testament pe care le declara in 2 Timotei 3,16, ca fiind in intregime insuflate de Dumnezeu si de folos ca sa invete… pentru a fi cineva neprihanit? Cand el a scris ca unul crede ca poate sa manance de toate, a afirmat prin aceasta ca acest crestin este de acord sa manance si verdeturi si carne sfintita prin Cuvantul lui Dumnezeu, iar cel slab in credinta va sustine ca trebuie sa manance numai verdeturi (vezi Romani 14,1.2.14). Iata motivul pentru care Pavel, in 1 Corinteni 8,13 si Romani 14,21 scrie ca … daca o mancare il face pe fratele meu sa pacatuiasca, nu voi manca niciodata carne, ca sa nu fac pe fratele meu sa pacatuiasca, din pricina fratelui slab in credinta care nu mananca decat verdeturi.

Tit. 1:15Totul este curat pentru cei curati; dar pentru cei necurati si necredinciosi, nimic nu este curat: pana si mintea si cugetul le sunt spurcate, text folosit, de asemenea, de multi ca sa arate ca, din cauza confuziei din mintea lor si necunoasterii Scripturilor, unii sustin ca nu se poate manca orice, si cu atat mai mult cei dintai folosesc textul: Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna, si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumiri. (1 Timotei 4:4)

Se pune insa intrebarea: Pe langa porc, cal, iepure sau porc mistret etc… se poate manca si caine, pisica, nutrii, scoici, raci, melci etc? ,,Da, sigur ca da”, vor raspunde multi, ,,doar cu conditia sa-mi placa”. Ma rog pentru ce-mi place si Domnul sfinteste acel aliment. Este singura conditie pe care ne-o indica: sa iau cu multumire –  adica sa ma rog. Asa scrie Pavel in 1 Timotei 4,4. Si intrebarea continua: Atunci se pot manca si serpi, si broaste, si …?  De obicei, raspunsul este: ,,Da, cu conditia sa-mi placa si sa iau cu multimire, cum precizeaza Pavel! Nu mananca rasaritenii si alte popoare asa?”

Un caz autentic, scris in ziar, intareste, se pare, convingerea acestora: Undeva in India, cu cativa ani in urma, a existat o groapa mare in care isi aveau cuibul mii de serpi mari si mici, veninosi si neveninosi. Nefiind prea departe de o comuna, trecatorii erau adesea atacati de acestia si unii dintre ei mureau de muscaturile lor veninoase. Intr-o zi, au fost chemati toti locuitorii cu topoare, sape, lopeti, ciomege si s-a dat o lupta crancena cu serpii, pana au fost omorati toti. Rezultatul: Doi oameni au fost omorati de muscaturile serpilor, dar dupa biruinta finala, ceilalti au facut o masa mare si au mancat toti serpii.

Aceasta a vrut sa scrie Pavel in 1 Timotei 4,4? Asa zice Scriptura? Desigur ca nu! De ce atunci, oricat de staruitor ne-am ruga peste animalele necurate, declarate asa de Scriptura, nu le mancam si laptele? De ce se foloseste laptele de la vitele declarate curate? Sfintele Scripturi, pe care atat Isus (Ioan 5,39), cat si Pavel (2 Timotei 3,16.17) le declara a fi in intregime insuflate de Dumnezeu, specifica in Leviticul 11,1-47 ca animalele care pot fi mancate de om trebuie sa indeplineasca neaparat doua conditii: sa rumege si sa aiba copita despartita, iar vietuitoarele din apa, la fel: sa aiba aripi si solzi. Daca o astfel de fiinta indeplineste numai o conditie dintre cele doua, Scriptura nu ne ingaduie s-o folosim. De exemplu: porcul are copita despicata, dar nu rumega, si Scriptura ne interzice sa-l mancam si de aceea omul nici nu mananca laptele acestui animal, care are mult mai mult lapte decat o oaie, pentru ca hraneste zece, doisprezece pui deodata si chiar mai multi. Pentru clarificarea textului din 1 Timotei 4,4, Pavel aduce doua argumente puternice, care nu se mai gasesc asa de concludente in alte epistole ale sale.

Primul este cel din 1 Timotei 4,3, in care el precizeaza: Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc adevarul; el se adreseaza aici celor ce cred ,,cum zice Scriptura”. Ori, studiind Scriptura, asa cum am vazut mai sus, ea face o distinctie categorica intre ce este curat si ce nu este curat, cum vom vedea in continuare. Al doilea argument al lui Pavel, si mai concludent, este textul cheie din 1 Timotei 4,5, care-l lamureste si mai clar pe cel din 1 Timotei 4,4 si chiar toate textele lui scrise mai sus in legatura cu mancarea, text care zice: Pentru ca este sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune. Atragem cu mult respect atentia tuturor cititorilor acestui studiu ca Pavel n-a scris, asa cum zic foarte multi, ca se poate manca ceea ce este sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu sau prin rugaciunea noastra, pentru ca, zic ei, in versetul 4 el indica o singura conditie: Sa luam cu multumire. El nu scrie ca alimentul pe care-l introducem in gura trebuie sa indeplineasca una dintre cele doua conditii pentru a fi sfintit: Ori Cuvantul lui Dumnezeu, ori rugaciunea noastra!

Dimpotriva, el arata foarte clar ca alimentele pe care dorim sa le folosim trebuie sa indeplineasca negresit doua conditii: Mai intai trebuie sa fie sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si numai dupa aceea, adica in al doilea rand si prin rugaciunea noastra; atunci cand Cuvantul lui Dumnezeu ne arata ca un aliment sau un animal nu este sfintit, rugaciunea noastra este zadarnica (Proverbe 28,9). Regretam ca Pavel ii socoteste pe cei care au aceste conceptii ca fiind ,,greoi” in a intelege valabilitatea Scripturilor (vezi 2 Corinteni 3,14.15), pe care el le declara a fi in intregime insuflate de Dumnezeu si de folos pentru mantuirea noastra (vezi 2 Timotei 3,16.17).

In concluzie, pe langa legea sanitara, data de Dumnezeu prin Moise la Muntele Sinai cu 1500 de ani inainte de nasterea lui Isus, lege pe care el a scris-o in mod detaliat in Leviticul 11,1-47, Dumnezeu l-a mai inspirat si pe marele prooroc Isaia sa scrie:

Isa. 65:2-6Mi-am intins mainile toata ziua spre un popor razvratit care umbla pe o cale rea, in voia gandurilor lui! Spre un popor care nu conteneste sa Ma manie in fata mancand carne de porc si avand in strachini bucate necurate, si care totusi zice: Da-te inapoi, nu te apropia de mine, caci sunt sfant!… Asemenea lucruri sunt un fum in narile Mele, un foc care arde necontenit! Iata ce am hotarat in Mine: Nici gand sa tac, ci ii voi pedepsi; da, ii voi pedepsi.

Acelasi dezgust fata de toti aceia dintre noi care se intineaza cu orice le place, este exprimat de Dumnezeu prin acelasi prooroc: Isa. 66:17Cei ce se sfintesc si se curata in gradini, mergand unul cate unul in mijlocul celor ce mananca si carne de porc, si soareci, si alte lucruri uracioase, toti aceia vor pieri – zice Domnul. Constatam ca Scripturile pun porcul in aceeasi categorie cu ,,soarecii si alte lucruri uracioase”, care, daca vor fi consumate de cineva, acela va fi pedepsit de Dumnezeu.

La sfarsitul acestui studiu cu privire la hrana si revenind la textul-cheie din 1 Timotei 4,5, sa facem o aplicatie logica a acestui text la celelalte texte ale lui Pavel, pe care le-am studiat pana aici, in legatura cu hrana omului:

1Cor. 10:25Sa mancati din tot ce se vinde pe piata, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului.

Rom. 14:14Eu stiu si sunt incredintat in Domnul Isus, ca nimic nu este necurat in sine si ca un lucru nu este necurat decat pentru cel ce crede ca este necurat.

Rom. 14:1-2Primiti bine pe cel slab in credinta si nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice. Unul crede ca poate sa manance de toate; pe cand altul, care este slab, nu mananca decat verdeturi.

Tit. 1:15Totul este curat pentru cei curati; dar pentru cei necurati si necredinciosi, nimic nu este curat: pana si mintea si cugetul le sunt spurcate.

1Tim. 4:4Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna, si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire, dar numai din ce este sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune. (1 Timotei 4,5) Prin expresia ,,orice faptura”, Pavel arata clar ca atat vegetalele (Romani 14,1.2), cat si ,,carnea sfintita prin Cuvantul lui Dumnezeu” sunt ,,bucate pe care Dumnezeu le-a facut sa fie luate cu multumire” (rugaciune), spune apostolul, de catre cei ce cred si cunosc adevarul (1 Timotei 4,3), deci se refera la aceia care au Scripturile si, cu multa ravna si multa rugaciune, le studiaza cu atentie, spre binecuvantarea lor si a altora. Sa il rugam staruitor pe Domnul sa nu facem parte dintre cei carora apostolul inspirat le scria:  Filip. 3:19 – 19. Sfarsitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pantecele, si slava lor este in rusinea lor, si se gandesc la lucrurile de pe pamant. 1Cor. 10:31Deci fie ca mancam, fie ca bem, fie ca facem altceva: sa facem totul pentru slava lui Dumnezeu.

Constantin PetcuO Singura Scriptura De ce Atatea Religii

,,Mancati… Pentru Slava lui Dumnezeu” in Vechiul Testament

Noiembrie 9, 2011

1Cor. 10:31 – Deci fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva: sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu.

Un alt subiect mai controversat pentru cercetatorii Scripturii este si problema alimentatiei. Am studiat pe larg pana acum ca la Muntele Sinai au fost reeditate, in scris, doua legi:

1. Legea lui Dumnezeu sau Cele Zece Porunci, scrise pe doua table de piatra si puse in chivotul din sanctuar (vezi Deuteronomul 10,1-5).

2. Legea lui Moise sau legea ceremoniala scrisa de el intr-o carte si pusa afara din chivot (vezi Deuteronomul 10,1-5).

Tot la Muntele Sinai, Dumnezeu a dictat lui Moise sa mai scrie inca o lege care, ca si celelalte doua, existase si pana aici, desigur numai oral. Aceasta este legea sanitara, data de Creator pentru binele spiritual si fizic al omului.

Reamintim ca foarte multi sustin ca aceasta lege a fost data evreilor la Sinai si a avut valabilitate numai pana la Isus. Ei afirma ca Mantuitorul a desfiintat-o, declarand ca nu ce intra in gura spurca pe om, si se sprijinesc pe afirmatiile lui Pavel care ar parea ca in unele epistole ale sale declara acelasi lucru, argumentand cu aceste texte ca, in noua dispensatiune, crestinul poate manca si bea orice, dupa placere.

Sa studiem pe rand, aceste cateva texte, ca sa ne convingem daca Scriptura sustine aceasta afirmatie, ca fiind intemeiata sau nu. Amintim din nou, si cu aceasta ocazie, ca legea ceremoniala a jertfelor, cu sarbatorile si preotia, care au fost umbra lui Isus, a avut sfarsit la cruce (Coloseni 2,14.16): A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. (vers. 14); Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat (vers. 16).

Versetul 17, urmatorul, arata foarte clar ce a vrut sa spuna Pavel colosenilor in versetele 14 si 16, citate mai sus: Care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. (vers. 17) Pentru ca iubitorii Sfintelor Scripturi sa nu faca nici o confuzie intre legi, apostolul Domnului explica expresia de umbra, prin textele:

Evr. 8:5Ei fac o slujba, care este chipul si umbra lucrurilor ceresti, dupa poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, cand avea sa faca Cortul: Ia seama, i s-a zis, „sa faci totul dupa chipul care ti-a fost aratat pe munte.

Evr. 10:1In adevar, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu infatisarea adevarata a lucrurilor, nu poate niciodata, prin aceleasi jertfe care se aduc neincetat in fiecare an, sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie.

Prin aceste texte, Pavel declara inca o data ca toate instructiunile in legatura cu cortul si jertfele care se aduceau acolo, au fost umbra lui Isus, El fiind realitatea. 

3. Legea Sanitara, adica ce trebuie sa manance omul, n-a facut niciodata parte din umbra, nici inainte si nici dupa Muntele Sinai. Studiul pe care-l vom face in continuare speram sa clarifice aceasta. Se pune intrebarea: Cine a facut clasificarea animalelor curate si necurate, cand si pentru ce? 

Daca studiem cu atentie descoperim in ele ca Dumnezeu a creat in ziua a sasea:  fiarele pamantului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate taratoarele pamantului dupa soiul lor. (Geneza 1,25) Este indeobste cunoscut ca expresia vite reprezinta numai animalele cornute care se hranesc exclusiv cu iarba.

Dictionarul limbii romane precizeaza ca vitele mari sunt: boul si vaca, bivolul si bivolita, iar vitele mici, berbecul si oaia, tapul si capra. Pe acestea Scriptura le numeste animale curate, in contrast cu fiarele si taratoarele pamantului, deci toate celelalte, declarate a fi animale necurate. (Lev. 11) Din textul de la Geneza 1,29, reiese ca, pana la potop, oamenii nu au mancat carne, au fost vegetarieni, caci sta scris: Si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra. Pentru ca, din cauza pacatului, Dumnezeu l-a invatat pe Adam sa aduca jertfa pentru a fi iertat, asa cum am mai scris, si urmasii lui Adam trebuiau sa faca la fel. Toate aceste jertfe nu puteau sa fie aduse decat din animale curate, pentru ca numai acestea puteau preinchipui fidel pe Isus, ,,adevaratul Miel de jertfa” (vezi Ioan 1,29), asa cum profetizase cu 800 de ani inainte proorocul Isaia:

Isa. 53:7Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. (Vezi si Apocalipsa 5,12: Ei ziceau cu glas tare: Vrednic este Mielul care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda.)

Iata motivul pentru care animalele au trebuit clasificate de Creator, chiar de la creatiune, jertfele aducandu-se numai din animalele curate. In anul 1656 de la creatiune, potrivit cronologiei biblice, dupa ce s-au scurs apele potopului, Noe si familia sa au iesit din corabie impreuna cu toate vietuitoarele, si Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate si din toate pasarile curate si a adus arderi de tot pe altar. (Geneza 8,20)

Intrebarea este: daca Noe, dupa ce a iesit din corabie, a adus jertfa boul, berbecul si tapul chiar in ziua aceea, cum s-au mai inmultit aceste vite, daca au fost desperecheate? Si, daca dupa potop ei au primit dezlegarea sa manance si carne pentru ca toata vegetatia fusese distrusa de ape, cum mai sunt atatea vite pe pamant, daca Noe cu familia sa, in numar de opt persoane, au mancat vaca, oaia si capra, care ramasesera de la jertfa ce trebuia adusa in continuu?

Scriptura clarifica problema aceasta si toti suntem datori sa luam seama la cele scrise in ea. Dupa 120 de ani de har, timp in care a fost construita corabia de catre Noe, acesta a primit porunca de la Dumnezeu sa intre in corabie cu toata familia sa si sa ia cu el,  nu cate o pereche din animalele curate – din vite – ci cate sapte perechi (vezi Geneza 7,2.3). Acestea se gaseau in curtea sa si fusesera folosite pana la potop numai pentru jertfele pe care trebuia sa le aduca pana aici si de aici inainte pentru pacatele lui si ale intregii sale familii, asa cum procedasera pana la potop toti patriarhii si fiii lui Dumnezeu, timp in care n-au existat evrei. Din aceste sapte perechi de animale curate, ei au trebuit sa aduca jertfe, de aici inainte si sa manance, iar restul sa se inmulteasca.

Din animalele necurate, adica din fiarele si taratoarele pamantului, Dumnezeu a trimis in corabie numai cate o pereche (Geneza 7,2), venite de prin campii, paduri si dealuri si printre care se gasea si porcul, pentru ca el n-a facut niciodata parte dintre vite, la fel ca si astazi, asa cum precizeaza si dictionarul.

De remarcat este faptul ca, daca imediat dupa potop, Noe, care nu era evreu, ar fi mancat cu familia sa un astfel de animal, astazi n-ar mai fi existat. Atunci, de ce a fost creat,  se pune intrebarea de foarte multi?

 La aceasta intrebare Scriptura raspunde clar ca ele sunt declarate a fi ,,fiarele pamantului”, create pentru impodobirea acestuia. Pe langa porci, Dumnezeu a creat lei si tigri, leoparzi, pantere, hiene, porci mistreti, cai, magari, iepuri, sobolani, soareci, serpi mari si mici etc. si tot felul de vietuitoare prin mari si oceane! Trebuie sa le mancam pe toate, pentru ca exista?

Nu este mai putin adevarat ca pe unele dintre acestea omul le-a domesticit si le mananca, asa cum este porcul, care mananca absolut orice, sau calul, care totusi este curat din punct de vedere al alimentatiei lui. In plus, omul a ajuns sa manance tot ce vaneaza si fac aceasta chiar si aceia care pretind ca se conduc dupa Scripturi si care nadajduiesc sa mosteneasca viata vesnica. 

Dupa aproximativ 350 de ani de la potop si cu 500 de ani inainte ca Moise sa ajunga cu poporul evreu la Muntele Sinai, unde a primit in scris si legea sanitara, a trait Avraam, care stia de la stramosii sai neevrei, supranumiti ,,fiii lui Dumnezeu” (vezi geneza 6,1.2) ce animale anume sa aduca jertfa. Cu toate acestea, Dumnezeu ii repeta: Ia o juncana de trei ani, o capra de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea si un pui de porumbel (Geneza 15,9), deci numai dintre cele curate.

Una din marile dovezi, care demonstreaza cu prisosinta despre cele scrise pana aici, este si faptul cunoscut ca musulmanii nu mananca porc, lege consemnata in Coran – si de ce aceasta? 

Toti cercetatorii Scripturii stiu ca Dumnezeu i-a fagaduit lui Avraam un fiu la batranete (Geneza 15,1-5; 16,1-4). La sugestia sotiei sale, Sara, Avraam a avut un fiu nascut de egipteanca Agar, roaba lor, caruia i-au pus numele Ismael. Dupa 14 ani, sotia lui l-a nascut pe Isac, fiul fagaduintei.

Cei doi fii ai lui Avraam au fost invatati de tatal lor, cu 500 de ani inainte de Sinai, sa manance numai din animalele curate, iar urmasii lui Ismael – musulmanii habotnici – si ai lui Isac – evreii habotnici – pana in ziua de astazi pastreaza cu strictete aceasta lege cu privire la mancarea animalelor curate, pe care Dumnezeu a dat-o lui Noe cu aproape o mie de ani inainte de Muntele Sinai si tuturor urmasilor lui de pe glob, care aveau sa vina dupa el.

O intamplare deosebita din viata lui Avraam ilustreaza pozitia lui fata de animalele curate: Cand Isus a coborat din cer impreuna cu cei doi ingeri, pentru pedepsirea Sodomei si Gomorei, au acceptat invitatia lui Avraam, care, vazandu-i, le-a iesit inainte si au intrat in cortul lui. Dupa ce un serv le-a spalat picioarele, asa cum se obisnuia pe atunci, Avraam i-a hranit cu ,,paine, unt, lapte si un vitel tanar si bun”(vezi Geneza 18,6-8), pe care-l gatise, si nicidecum cu ,,un purcel tanar si bun”, care, dupa aprecierea multora, ar avea carnea cea mai gustoasa.

Constantin Petcu O Singura Scriptura De Ce Atatea Religii