,,Mancati… Pentru Slava lui Dumnezeu” in Vechiul Testament

1Cor. 10:31 – Deci fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva: sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu.

Un alt subiect mai controversat pentru cercetatorii Scripturii este si problema alimentatiei. Am studiat pe larg pana acum ca la Muntele Sinai au fost reeditate, in scris, doua legi:

1. Legea lui Dumnezeu sau Cele Zece Porunci, scrise pe doua table de piatra si puse in chivotul din sanctuar (vezi Deuteronomul 10,1-5).

2. Legea lui Moise sau legea ceremoniala scrisa de el intr-o carte si pusa afara din chivot (vezi Deuteronomul 10,1-5).

Tot la Muntele Sinai, Dumnezeu a dictat lui Moise sa mai scrie inca o lege care, ca si celelalte doua, existase si pana aici, desigur numai oral. Aceasta este legea sanitara, data de Creator pentru binele spiritual si fizic al omului.

Reamintim ca foarte multi sustin ca aceasta lege a fost data evreilor la Sinai si a avut valabilitate numai pana la Isus. Ei afirma ca Mantuitorul a desfiintat-o, declarand ca nu ce intra in gura spurca pe om, si se sprijinesc pe afirmatiile lui Pavel care ar parea ca in unele epistole ale sale declara acelasi lucru, argumentand cu aceste texte ca, in noua dispensatiune, crestinul poate manca si bea orice, dupa placere.

Sa studiem pe rand, aceste cateva texte, ca sa ne convingem daca Scriptura sustine aceasta afirmatie, ca fiind intemeiata sau nu. Amintim din nou, si cu aceasta ocazie, ca legea ceremoniala a jertfelor, cu sarbatorile si preotia, care au fost umbra lui Isus, a avut sfarsit la cruce (Coloseni 2,14.16): A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. (vers. 14); Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat (vers. 16).

Versetul 17, urmatorul, arata foarte clar ce a vrut sa spuna Pavel colosenilor in versetele 14 si 16, citate mai sus: Care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. (vers. 17) Pentru ca iubitorii Sfintelor Scripturi sa nu faca nici o confuzie intre legi, apostolul Domnului explica expresia de umbra, prin textele:

Evr. 8:5 – Ei fac o slujba, care este chipul si umbra lucrurilor ceresti, dupa poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, cand avea sa faca Cortul: Ia seama, i s-a zis, „sa faci totul dupa chipul care ti-a fost aratat pe munte.

Evr. 10:1 – In adevar, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu infatisarea adevarata a lucrurilor, nu poate niciodata, prin aceleasi jertfe care se aduc neincetat in fiecare an, sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie.

Prin aceste texte, Pavel declara inca o data ca toate instructiunile in legatura cu cortul si jertfele care se aduceau acolo, au fost umbra lui Isus, El fiind realitatea. 

3. Legea Sanitara, adica ce trebuie sa manance omul, n-a facut niciodata parte din umbra, nici inainte si nici dupa Muntele Sinai. Studiul pe care-l vom face in continuare speram sa clarifice aceasta. Se pune intrebarea: Cine a facut clasificarea animalelor curate si necurate, cand si pentru ce? 

Daca studiem cu atentie descoperim in ele ca Dumnezeu a creat in ziua a sasea:  fiarele pamantului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate taratoarele pamantului dupa soiul lor. (Geneza 1,25) Este indeobste cunoscut ca expresia vite reprezinta numai animalele cornute care se hranesc exclusiv cu iarba.

Dictionarul limbii romane precizeaza ca vitele mari sunt: boul si vaca, bivolul si bivolita, iar vitele mici, berbecul si oaia, tapul si capra. Pe acestea Scriptura le numeste animale curate, in contrast cu fiarele si taratoarele pamantului, deci toate celelalte, declarate a fi animale necurate. (Lev. 11) Din textul de la Geneza 1,29, reiese ca, pana la potop, oamenii nu au mancat carne, au fost vegetarieni, caci sta scris: Si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra. Pentru ca, din cauza pacatului, Dumnezeu l-a invatat pe Adam sa aduca jertfa pentru a fi iertat, asa cum am mai scris, si urmasii lui Adam trebuiau sa faca la fel. Toate aceste jertfe nu puteau sa fie aduse decat din animale curate, pentru ca numai acestea puteau preinchipui fidel pe Isus, ,,adevaratul Miel de jertfa” (vezi Ioan 1,29), asa cum profetizase cu 800 de ani inainte proorocul Isaia:

Isa. 53:7 – Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. (Vezi si Apocalipsa 5,12: Ei ziceau cu glas tare: Vrednic este Mielul care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda.)

Iata motivul pentru care animalele au trebuit clasificate de Creator, chiar de la creatiune, jertfele aducandu-se numai din animalele curate. In anul 1656 de la creatiune, potrivit cronologiei biblice, dupa ce s-au scurs apele potopului, Noe si familia sa au iesit din corabie impreuna cu toate vietuitoarele, si Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate si din toate pasarile curate si a adus arderi de tot pe altar. (Geneza 8,20)

Intrebarea este: daca Noe, dupa ce a iesit din corabie, a adus jertfa boul, berbecul si tapul chiar in ziua aceea, cum s-au mai inmultit aceste vite, daca au fost desperecheate? Si, daca dupa potop ei au primit dezlegarea sa manance si carne pentru ca toata vegetatia fusese distrusa de ape, cum mai sunt atatea vite pe pamant, daca Noe cu familia sa, in numar de opt persoane, au mancat vaca, oaia si capra, care ramasesera de la jertfa ce trebuia adusa in continuu?

Scriptura clarifica problema aceasta si toti suntem datori sa luam seama la cele scrise in ea. Dupa 120 de ani de har, timp in care a fost construita corabia de catre Noe, acesta a primit porunca de la Dumnezeu sa intre in corabie cu toata familia sa si sa ia cu el,  nu cate o pereche din animalele curate – din vite – ci cate sapte perechi (vezi Geneza 7,2.3). Acestea se gaseau in curtea sa si fusesera folosite pana la potop numai pentru jertfele pe care trebuia sa le aduca pana aici si de aici inainte pentru pacatele lui si ale intregii sale familii, asa cum procedasera pana la potop toti patriarhii si fiii lui Dumnezeu, timp in care n-au existat evrei. Din aceste sapte perechi de animale curate, ei au trebuit sa aduca jertfe, de aici inainte si sa manance, iar restul sa se inmulteasca.

Din animalele necurate, adica din fiarele si taratoarele pamantului, Dumnezeu a trimis in corabie numai cate o pereche (Geneza 7,2), venite de prin campii, paduri si dealuri si printre care se gasea si porcul, pentru ca el n-a facut niciodata parte dintre vite, la fel ca si astazi, asa cum precizeaza si dictionarul.

De remarcat este faptul ca, daca imediat dupa potop, Noe, care nu era evreu, ar fi mancat cu familia sa un astfel de animal, astazi n-ar mai fi existat. Atunci, de ce a fost creat,  se pune intrebarea de foarte multi?

 La aceasta intrebare Scriptura raspunde clar ca ele sunt declarate a fi ,,fiarele pamantului”, create pentru impodobirea acestuia. Pe langa porci, Dumnezeu a creat lei si tigri, leoparzi, pantere, hiene, porci mistreti, cai, magari, iepuri, sobolani, soareci, serpi mari si mici etc. si tot felul de vietuitoare prin mari si oceane! Trebuie sa le mancam pe toate, pentru ca exista?

Nu este mai putin adevarat ca pe unele dintre acestea omul le-a domesticit si le mananca, asa cum este porcul, care mananca absolut orice, sau calul, care totusi este curat din punct de vedere al alimentatiei lui. In plus, omul a ajuns sa manance tot ce vaneaza si fac aceasta chiar si aceia care pretind ca se conduc dupa Scripturi si care nadajduiesc sa mosteneasca viata vesnica. 

Dupa aproximativ 350 de ani de la potop si cu 500 de ani inainte ca Moise sa ajunga cu poporul evreu la Muntele Sinai, unde a primit in scris si legea sanitara, a trait Avraam, care stia de la stramosii sai neevrei, supranumiti ,,fiii lui Dumnezeu” (vezi geneza 6,1.2) ce animale anume sa aduca jertfa. Cu toate acestea, Dumnezeu ii repeta: Ia o juncana de trei ani, o capra de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea si un pui de porumbel (Geneza 15,9), deci numai dintre cele curate.

Una din marile dovezi, care demonstreaza cu prisosinta despre cele scrise pana aici, este si faptul cunoscut ca musulmanii nu mananca porc, lege consemnata in Coran – si de ce aceasta? 

Toti cercetatorii Scripturii stiu ca Dumnezeu i-a fagaduit lui Avraam un fiu la batranete (Geneza 15,1-5; 16,1-4). La sugestia sotiei sale, Sara, Avraam a avut un fiu nascut de egipteanca Agar, roaba lor, caruia i-au pus numele Ismael. Dupa 14 ani, sotia lui l-a nascut pe Isac, fiul fagaduintei.

Cei doi fii ai lui Avraam au fost invatati de tatal lor, cu 500 de ani inainte de Sinai, sa manance numai din animalele curate, iar urmasii lui Ismael – musulmanii habotnici – si ai lui Isac – evreii habotnici – pana in ziua de astazi pastreaza cu strictete aceasta lege cu privire la mancarea animalelor curate, pe care Dumnezeu a dat-o lui Noe cu aproape o mie de ani inainte de Muntele Sinai si tuturor urmasilor lui de pe glob, care aveau sa vina dupa el.

O intamplare deosebita din viata lui Avraam ilustreaza pozitia lui fata de animalele curate: Cand Isus a coborat din cer impreuna cu cei doi ingeri, pentru pedepsirea Sodomei si Gomorei, au acceptat invitatia lui Avraam, care, vazandu-i, le-a iesit inainte si au intrat in cortul lui. Dupa ce un serv le-a spalat picioarele, asa cum se obisnuia pe atunci, Avraam i-a hranit cu ,,paine, unt, lapte si un vitel tanar si bun”(vezi Geneza 18,6-8), pe care-l gatise, si nicidecum cu ,,un purcel tanar si bun”, care, dupa aprecierea multora, ar avea carnea cea mai gustoasa.

Constantin Petcu – O Singura Scriptura De Ce Atatea Religii