Legea lui Dumnezeu in Vechiul Testament – Inainte de Muntele Sinai

Dupa Iesirea din Paradis

Gen. 4:6-7 – Si Domnul a zis lui Cain: Pentru ce te-ai maniat si pentru ce ti s-a posomorat fata? Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti.

1 Ioan 3:4 – Oricine face pacat face si faradelege; si pacatul este faradelege.

Gen. 4:10-11 – Si Dumnezeu a zis: „Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga din pamant la Mine. Acum blestemat esti tu, izgonit din ogorul acesta, care si-a deschis gura ca sa primeasca din mana ta sangele fratelui tau!

Din Paradis au fost scosi numai Adam si Eva, ca, dupa aceea, ei sa aiba pe Cain si apoi pe Abel, primii lor fii. Acestia, ajunsi la maturitate, au trebuit sa aduca jertfe pentru pacatele lor, asa cum am studiat mai inainte. Jertfa lui Abel a fost primita de Dumnezeu, pentru ca el a adus-o, conform instructiunii date lor de Adam, din oile turmei lui. Jertfa lui Cain nu a fost primita, pentru ca el a adus-o din roadele pamantului, deci, n-a murit o viata, n-a curs sange, nu L-a preinchipuit pe Mantuitorul.

Pentru ca Domnul nu i-a mistuit jertfa lui Abel, Cain si-a pus de gand sa-l ucida pe fratele sau si, pentru acest motiv, este avertizat: Ai grija ca ,,pacatul pandeste la usa”, care insemna calcarea Legii (1 Ioan 3,4)  Totusi Cain n-a ascultat si l-a ucis pe fratele sau, Abel. Pentru aceasta, Scriptura spune ca Domnul l-a blestemat. (Geneza 4,10.11)

Se pune intrebarea: Cum a putut Domnul sa-l traga la raspundere pe Cain, daca el nu stia ca A UCIDE este pacat? … Legea era pusa in inima lui si o cunostea, desi la inceputul Scripturii nu scrie: ,,Sa nu ucizi”.

 

Inainte de Muntele Sinai

Gen 26:4-5 – Iti voi inmulti samanta, ca stelele cerului; voi da semintei tale toate tinuturile acestea; si toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, ca rasplata, pentru ca Avraam a ascultat de porunca Mea si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele, oranduirile Mele si legile Mele.

Gen. 39:9 – El nu este mai mare decat mine in casa aceasta si nu mi-a oprit nimic, afara de tine, pentru ca esti nevasta lui. Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?

Exod 15:26 – El a zis: Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine inaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui si daca vei pazi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni; caci Eu sunt Domnul care te vindeca.

Avraam a trait in jurul anului 2000 i.Hr., la jumatatea timpului dintre creatiune si nasterea lui Isus. Deci, cu 500 de ani inainte de a ajunge evreii la Muntele Sinai, Dumnezeu il lauda pe acest credincios ca pazea poruncile Sale. Ne intrebam, de unde, a stiut el sa pazeasca poruncile lui Dumnezeu, daca ele au fost date prima data evreilor la Muntele Sinai, asa cum sustin cei mai multi?

Gen. 39:9 –  Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu? Din Scriptura stim ca penultimul fiu al lui Iacov a fost vandut de fratii lui si a ajuns in Egipt, rob in casa lui Potifar, dregatorul lui Faraon. Cuvintele de mai sus au fost adresate de el sotiei stapanului sau, care ar fi dorit  ca el sa pacatuiasca cu ea. Din cuvintele adresate ei, reiese clar ca Iosif cunostea bine porunca a saptea, dintre Cele Zece Porunci, desi pana la el nu gasim mentionata aceasta porunca in Scriptura. El n-a vrut sa-L dezonoreze pe Dumnezeu, prin calcarea acestei porunci.

Exod 16:22-24 – In ziua a sasea, au strans hrana indoit, si anume doi omeri de fiecare. Toti fruntasii adunarii au venit si au spus lui Moise lucrul acesta. Si Moise le-a zis: „Domnul a poruncit asa. Maine este ziua de odihna, Sabatul inchinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert si pastrati pana a doua zi dimineata tot ce va ramane!” Au lasat-o pana a doua zi dimineata, cum poruncise Moise; si nu s-a imputit si n-a facut viermi.

Exod 16:25-30 – Moise a zis:  Mancati-o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe camp. Veti strange timp de sase zile; dar in ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi.  In ziua a saptea, unii din popor au iesit sa stranga mana, si n-au gasit. Atunci Domnul a zis lui Moise: Pana cand aveti de gand sa nu paziti poruncile si legile Mele? Vedeti ca Domnul v-a dat Sabatul; de aceea va da in ziua a sasea hrana pentru doua zile. Fiecare sa ramana la locul lui, si, in ziua a saptea, nimeni sa nu iasa din locul in care se gaseste.  Si poporul s-a odihnit in ziua a saptea.

Isa. 42:21 – Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, sa vesteasca o lege mare si minunata.

Isa. 51:4 – Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleaca urechea spre Mine, neamul Meu! Caci din Mine va iesi legea, si voi pune Legea Mea lumina popoarelor.

Dupa ce au trecut Marea Rosie, Moise cu tot poporul au ajuns la Mara, unde Domnul le-a dat apa de baut, si apoi in pustia Sin, unde, pentru prima data, au primit ca hrana mana cereasca pe care o adunau in fiecare zi, in afara de Sabat, in tot timpul calatoriei lor prin pustiu. Desi ei se aflau cu mult inainte de Muntele Sinai, Domnul ii mustra pentru calcarea Sabatului si a celorlalte porunci.

Cum au calcat insa evreii Sabatul si celelalte porunci, daca el au fost date prima data la Muntele Sinai si pana sa ajunga acolo mai aveau mult de calatorit? Deci, Legea lui Dumnezeu, fiind caracterul Sau (Isaia 51,4 …  Caci din Mine va iesi legea, si voi pune Legea Mea lumina popoarelor, iar Isaia 42,21 acelasi prooroc scrie: Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, sa vesteasca o lege mare si minunata), a existat, exista si va exista vesnic, la fel ca El Insusi. (Luca 16,17:  Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege.)

Constantin Petcu – O Singura Scriptura De Ce Atatea Religii

 

Pentru studiu suplimentar puteti citi cartile de pe blog-ul meu:

Ellen White – Hristos Lumina Lumii – Sabatul

Ellen White – Tragedia Veacurilor – Legea lui Dumnezeu de neschimbat

Ellen White – Tragedia Veacurilor – Conflictul care se apropie

Ellen White – Tragedia Veacurilor – Scripturile, o aparare sigura

Legea lui Dumnezeu in Vechiul Testament – La Creatiune

Gen. 2:1-3 – Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul si toata ostirea lor. In ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse.

Gen. 3:17 – Omului i-a zis: „Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: „Sa nu mananci deloc din el”, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale;

Ioan 1:1-3.14 – La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.

Col. 1:12-16 – El este chipul Dumnezeului celui nevazut, Cel intai nascut din toata zidirea. Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute: fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru El.

Sunt cititori ai Scripturii care si la aceste versete gasesc o remarca, si anume ca, in Cartea Sfanta, sta scris ca Dumnezeu S-a odihnit de toata lucrarea pe care o facuse, asa cum spune textul, iar pe om l-a blestemat sa lucreze ,,in toate zilele vietii” lui, pentru ca a pacatuit (Geneza 3,17), fara ca sa aiba dreptul la o zi de odihna.

Pentru clarificarea acestei probleme foarte importante, dupa patru mii de ani, vine Creatorul planetei noastre (Ioan 1,1-3.14; Col. 1,12-16), ca sa ne spuna pentru cine a creat El aceasta zi, si spune: Sabatul a fost facut pentru om, pentru ca omul fusese deja creat in ziua a sasea (Marcu 2,27)

De remarcat este faptul ca Adam si sotia lui au pastrat aceasta zi in paradis, inainte de pacatuire, ea fiind sfintita de Creator, pentru doua lucruri: sa se odihneasca omul dupa sase zile de lucru si, oprindu-se de la orice activitate fizica, sa-L preamareasca pe Creatorul Sau, in mod deosebit in ziua de Sabat.

Scriptura reaminteste ca Isus, potrivit declaratiei Sale, a facut Sabatul pentru om si nicidecum pentru evreu – Adam nefiind evreu si nici urmasii lui, timp de doua mii de ani, pana la Avraam. Sa retinem insa si faptul ca, la inceputul Scripturii, nu sta scris ca la creatiune Domnul ar fi zis: Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine; Sa nu-ti faci chip cioplit; Sa nu iei in desert numele Meu; Sa nu ucizi; Sa nu comiti adulter; Sa nu furi; Sa nu minti; Sa nu poftesti, porunci pe care toti crestinii, cu unele exceptii, le accepta.

La creatiune, Dumnezeu a pus Legea Sa in inima omului si a dorit ca ea sa ramana acolo in tot timpul existentei sale pe acest pamant, dupa cum este scris in Deuteronomul 6,4-6: Asculta, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta...Reamintim ca aceste doua porunci ale iubirii sunt rezumatul celor zece, cum am mai scris, si nicidecum inlocuirea lor (2 Ioan 1:5-6)

Aceeasi afirmatie o face si Pavel cand scrie in Romani 2,14.15: Caci Neamurile macar ca n-au Lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii, este scrisa in inimile lor.

Tot apostolul Domnului spune ca Legea lui Dumnezeu trebuie sa se gaseasca acolo unde Creatorul a pus-o, cand l-a facut pe om, si scrie: Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor si le voi scrie in mintea lor.” (Evrei 10,16)

Este interesant ca tocmai porunca a patra, care vorbeste de Sabatul zilei a saptea, pe care Creatorul a instituit-o chiar atunci pentru om, si care este respinsa de foarte multi, este mentionata cu precadere la inceputul Scripturii, cand scrie: Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse. (Geneza 2,3)

Constantin Petcu – O Singura Scriptura De Ce Atatea Religii

 

Legea lui Dumnezeu in Vechiul Testament – Inainte de Creatiune

2 Pet. 2:4 – Caci daca n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit,

1 Ioan 3:4 – Oricine face pacat face si faradelege; si pacatul este faradelege.

Isaia 14:12-15 – Cum ai cazut din cer, luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai in inima ta: „Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei, ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Preainalt. Dar ai fost aruncat in Locuinta mortilor, in adancimile mormantului!

Ezec. 28:12-14 – Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: „Ajunsesesi la cea mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune si desavarsit in frumusete. Stateai in Eden, gradina lui Dumnezeu, si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe….Erai un heruvim ocrotitor cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare.

Ezec. 28:15-18 -Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua cand ai fost facut pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine. Prin marimea negotului tau te-ai umplut de silnicie si ai pacatuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu si te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scanteietoare. Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta. De aceea te arunc la pamant, te dau priveliste imparatilor.Prin multimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negotului tau ti-ai spurcat locasurile sfinte;

Inainte de Creatiune

2 Pet. 2:4 – Caci daca n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit...deci, potrivit textului de la Ioan 3,4, unde scrie:…si pacatul este calcarea Legii, acestia au calcat Legea lui Dumnezeu.

Se pune intrebarea: Care dintre Cele Zece Porunci, a fost calcata de Satana impreuna cu ingerii lui? Proorocul Isaia spune: ,,Tu ziceai in inima ta: „Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei, ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Preainalt. Dar ai fost aruncat in Locuinta mortilor…(Isaia 14,13-15)

Din textele, de mai sus, reiese clar ca Satana a calcat prima si a doua porunca, pentru ca a vrut sa fie ca Dumnezeu si porunca a zecea, pentru ca a poftit locul lui Dumnezeu, care nu i se cuvenea, el fiind doar o creatura a lui Dumnezeu, impreuna cu ingerii lui. Acelasi argument este sustinut de Ioan, cand scrie: Cine pacatuieste este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului. (1 Ioan 3:8 )

Deci, Diavolul a inventat pacatul, a calcat Legea, inainte de crearea pamantului nostru si a lui Adam, care, dupa ce a fost adus la fiinta, a primit porunca de la Creator, ca sa lucreze gradina si s-o pazeasca de acest vrajmas (Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca. Gen. 2:15)

Apoc. 12: 3-4 – In cer s-a mai aratat un alt semn: iata, s-a vazut un mare balaur rosu. Cu coada tragea dupa el a treia parte din stelele cerului si le arunca pe pamant.

Apoc. 12:7-9 – Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui; si locul lor nu li s-a mai gasit in cer. Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.

Apoc. 12:10-12 – Si am auzit in cer un glas tare, care zicea: Acum a venit mantuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Hristosului Lui; pentru ca parasul fratilor nostri, care zi si noaptea ii para inaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. De aceea, bucurati-va, ceruri si voi care locuiti in ceruri! Vai de voi, pamant si mare! Caci diavolul s-a coborat la voi cuprins de o manie mare, fiindca stie ca are putina vreme.

Iuda 1:6 – El a pastrat pentru judecata zilei celei mari, pusi in lanturi vesnice, in intuneric, pe ingerii care nu si-au pastrat vrednicia, ci si-au parasit locuinta.

Iuda 1:9 – Arhanghelul Mihail, cand se impotrivea diavolului…

Constantin Petcu – O Singura Scriptura De Ce Atatea Religii

Pentru un studiu mai amanuntit despre felul in care Lucifer (Satana) a atacat Legea lui Dumnezeu puteti studia cartile de pe blog-ul meu:

Ellen White – Patriarhi si Profeti, Cap. De ce a fost ingaduit pacatul?, Creatiunea, Vrajmasia lui Satan impotriva Legii  

Ellen White – Istoria Mantuirii, Cap. Caderea lui Lucifer, Creatiunea, Consecintele razvratirii

Ellen White – Tragedia Veacurilor sau (Marea Lupta), Cap. Originea Raului, Vrajmasia dintre om si Satana

Ellen White – Minte. Caracter si Personalitate Vol II, Cap. Ura si razbunarea si Cap. Funcţiile vitale ale legilor lui Dumnezeu

Legea lui Dumnezeu (Cele Zece Porunci) – Tablele Legii – Legea Morala

Exod.32:16 – Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, si scrisul era scrisul lui Dumnezeu, sapat pe table.

Exod.34:28 – Si Domnul a scris pe table cuvintele legamantului, cele Zece Porunci.

Deut.4:13 – El Si-a vestit legamantul Sau, pe care v-a poruncit sa-l paziti, cele zece porunci; si le-a scris pe doua table de piatra.

Iac.1:23,25 – Caci, daca asculta cineva Cuvantul, si nu-l implineste cu fapta, seamana cu un om care isi priveste fata fireasca intr-o oglinda, si, dupa ce s-a privit, pleaca si uita indata cum era. Dar cine isi va adanci privirile in legea desavarsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui.

Iac. 2:1 -Caci, cine pazeste toata Legea, si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate.

In cele ce urmeaza, vom studia acest vast si important principiu, care reprezinta caracterul Divinitatii. Dumnezeu sa trimita Duhul Sau cel Sfant ca sa ne ajute sa intelegem pe deplin ,,Cum zice Scriptura”, cand vorbeste despre acest subiect mult controversat in lumea crestina. Toti cercetatorii Scripturii stim ca Dumnezeu, in bunatatea Sa, L-a trimis aici pe pamant pe Isus si, prin jertfa Sa, a devenit Mantuitorul nostru, care ne ofera in dar mantuirea. (1 Timotei 2,3.4)

Mantuirea, zice Scriptura, inseamna iertarea pacatelor. (Luca 1,77)  Pacatul este, potrivit Scripturii, faradelege. (1 Ioan 3,4) Traducerile: romana de Nitulescu si Galaction; engleza, versiunea King James; germana de Leander; franceza de Segond; maghiara de Gaspar si altele, scriu mai clar: pacat este calcarea legii. De altfel, expresia faradelege si calcarea legii inseamna unul si acelasi lucru.

Sunt insa cercetatori ai Scripturii care sustin cu toata convingerea ca, de cand au venit la credinta, ei nu mai pacatuiesc, pentru ca Isus a luat loc in inimile lor. Ce spune Scriptura?  ,,Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1,8.10)

Apostolul Pavel face cateva declaratii in epistola sa catre Romani, care dau raspuns celor ce sustin ca Legea Celor Zece Porunci s-a desfiintat pentru crestinii nou testamentari, texte pe care le vom studia ceva mai tarziu. Acum, insa, sa amintim unul dintre ele, in care Pavel ne arata singurul mijloc prin care putem descoperi pacatul in noi: ,,Deci ce vom zice? Legea este ceva pacatos? Nicidecum! Dimpotriva, pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: „Sa nu poftesti!” (Romani 7,7)

Ca sa nu se faca nici o confuzie intre legi si ca sa stim precis ca in acest verset el vorbeste despre Cele Zece Porunci, el da ca exemplu porunca a zecea din Decalog si zice: ,,De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: „Sa nu poftesti!” (Romani 7,7) Pavel, ca si Ioan, face aceeasi declaratie: ,, Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar  (Romani 3,10),  caci toti au pacatuit” (Romani 5,12).

Daca toti au pacatuit si astfel suntem intinati, atunci care, zice Scriptura, este plata pacatului? In Romani 6,23,  scrie ca ,,este moartea„. Si, ca sa nu murim, ce avem de facut? Apostolul Iacov, in capitolul 1,23-25, ne recomanda singura solutie de salvare: ,, Caci, daca asculta cineva Cuvantul, si nu-l implineste cu fapta, seamana cu un om care isi priveste fata fireasca intr-o oglinda, si, dupa ce s-a privit, pleaca si uita indata cum era. Dar cine isi va adanci privirilein Legea desavarsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui„.

Pentru ca sa stim despre ce Lege declara el ca este desavarsita, care este Legea slobozeniei si care ne face fericiti, in capitolul 2,11, Iacov da ca exemplu poruncile a saptea si a sasea din cele zece, pe care le aseamana cu o oglinda; ea nu spala petele de pe noi, ci doar ni le arata; asa cum scrie si apostolul Pavel in Romani 3,20: ,,Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului„.

Sunt multi aceia care sparg oglinda sau numai o inlatura, pentru a nu-si vedea petele, dar Iacov, in capitolul 2,10, avertizeaza ca, daca cineva nu admite una dintre Cele Zece Porunci, ,,se face vinovat de toate”; Ioan, ucenicul iubit, declara de asemenea: ,, Nimic intinat nu va intra in Sfanta Cetate” (Apocalipsa 21,27).

In continuare, vor fi mentionate numai cateva din nenumaratele texte din Vechiul Testament si Noul Testament, pe care Sfintele Scripturi le prezinta in legatura cu Legea lui Dumnezeu – Cele Zece Porunci – si perioada la care se refera.

Constantin Petcu – O Singura Scriptura De Ce Atatea Religii

Harul si Cele Doua Legaminte (II)

Ex. 24:4-8 – Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s’a sculat dis de dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui,… A trimes pe nişte tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi-de-tot, şi să junghie tauri ca jertfe de mulţămire. Moise a luat jumătate din sânge, şi l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar… zicând: ,,Iată sângele legământului, pe care  l-a făcut Domnul cu  voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.

Ev. 9:19-22 – după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare.

Ev. 8:6,9 – Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune… …nu ca legământul, pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului.

Harul este iubirea şi mila veşnică, nemeritată a lui Dumnezeu cu care S-a întors către omenirea căzută în păcat, hotărând, pregătind şi desăvârşind prin Isus Hristos salvarea omenirii. Legamant = testament, contract, intelegere, conventie intre doua parti, cuprinzand drepturile si indatoririle fiecarei parti. Cand vorbim de legamintul dintre Dumnezeu si om trebuie sa intelegem ceva mai mult decat un simplu contract, o simpla negociere. El reprezinta o forma profunda a legaturii personale dintre Dumnezeu si om.

Biblia este alcătuită din două mari capitole: din Vechiul şi Noul Testament. Ele nu sunt opuse unul altuia, ci se completează reciproc. Vechiul legământ reprezintă alegerea lui Israel ca popor al lui Dumnezeu. Noul legământ se refera la alegerea bisericii crestine ca popor al lui Dumnezeu.

Vechiul legamant

1. Incheiat intre Dumnezeu si poporul evreu la muntele Sinai, in timpul exodului. Exod 19, 4-8

2. Caracteristicile acestui legamant sunt:

a) S-a bazat pe fagaduinta omului: Exod 24, 3. 7

b) A fost ratificat cu sange de animale: Exod 24, 4-8; Evrei 9, 19-22

c) Temeiul lui a fost Legea; Exod 34, 28; Deuteronom 9,9  ( cele doua table pe care  a fost scrisa Legea Morala sunt numite in Biblie “ tablele legamantului” )  ,,Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legământului, cele zece porunci. ..m’am suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care   l-a făcut Domnul cu voi,”

d) A fost conditionat de ascultarea poporului fata de cerintele lui Dumnezeu: Deuteronom 31, 16-17 – ,,Domnul a zis lui Moise: … poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi, şi va călca legământul Meu, pe care l-am încheiat cu el. În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Îi voi părăsi, şi-Mi voi ascunde Faţa de ei.”

3. A fost calcat de poporul evreu la putin timp dupa ratificarea lui: Exod 32

4. Din cauza apostaziei poporului Israel, Dumnezeu a prezis scoaterea lui din statutul de popor ales, rolul si misiunea lui fiind incredintate bisericii crestine.

Noul legamant

1. Incheiat in sanul Dumnezeirii, inainte de crearea pamantului, intre Tatal si Fiul. In acest legamant a fost inclusa intreaga omenire. Geneza 9, 12-13  ,,- Dumnezeu a zis: ,,Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine şi voi, şi între toate vieţuitoarele cari sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci:curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ.

2. Expresia noului legamant este Insusi Hristos: Isaia 42, 6-7

,,Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care ‘şi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El. El va vesti neamurilor judecata…. Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire, şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,..”

3. Caracteristicile acestui legamant sunt:

a) Se bazeaza pe fagaduinta lui Dumnezeu, mai buna si mai sigura decat cea a omului. Evrei 8, 6.9  ,,Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune… …nu ca legământul, pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului.”

b) A fost ratificat cu sangele lui Hristos: Luca 22, 20; Evrei 7, 22 ,,Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.   ..prin chiar faptul acesta, El s’a făcut chezăşul unui legământ mai bun.”

c) Temeiul lui a fost Legea, ca si in cazul vechiului legamant: Evrei 8, 10  ( Un Dumnezeu neschimbator nu putea schimba temeiul si conditiile legamintului ) ,,iată legământul, pe care-l voi face …, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”

Daca temeiul celor doua legaminte a fost aceeasi Lege Morala, unde este diferenta intre cele doua legaminte?

Diferenta este urmatoarea: In vechiul legamant Legea a fost scrisa pe lespezi de piatra, in timp ce in noul  legamant aceeasi Lege este scrisa de Dumnezeu in inima omului. Ieremia 31, 31-34

De ce noul legamant este numit “nou” din moment ce el a fost incheiat inainte de cel “vechi” ?

Noul legamant a fost ratificat mult mai tarziu decat cel vechi, respectiv la moartea Domnului Hristos. De aceea acest legamant este numit “noul legamant” desi el a fost incheiat inainte de crearea pamantului.

Paralela intre cele doua legaminte

Vechiul legamant                                                         

1. Intre Dumnezeu si poporul Israel                           

2. Temporar                                                                          

3. Ratificat cu sange de animale                          

4. Incheiat pe baza promisiunilor omului                    

5. Mijlocitorul este omul ( preotul )                                   

6. Legea Morala era scrisa pe pietre                                  

7. Semnul exterior al legamantului era circumciziunea    

 8. Continea prevederi temporare si ceremoniale care aratau spre venirea Mantuitorului

 

Noul legamant

1. Intre Tatal si Fiul

2. Vesnic

3. Ratificat cu sangele lui Hristos

4. Incheiat pe baza promisiunilor lui Dumnezeu

5. Mijlocitorul este Hristos

6. Legea Morala este scrisa in inima

7. Semnul exterior al legamantului este botezul

8. Contine oranduiri de aducere aminte care se refera la actul ispasirii

Mantuirea doar prin harul lui Dumnezeu     – Efeseni 2, 8-9

Noi datoram totul harului nemarginit al lui Dumnezeu, fara de care nu ar fi fost posibila mantuirea noastra, rascumpararea noastra, innoirea noastra.

Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu nu reprezinta un merit pentru omul care doreste mantuirea, ci este o datorie.Conditiile vietii vesnice, sub har, sunt exact aceleasi care au fost si in Eden: neprihanire desavarsita, armonie cu Dumnezeu si ascultare fata de principiile Legii Sale. Nimeni dintre oameni nu poate implini prin propria putere aceste conditii, de aceea Dumnezeu a luat toate masurile ca sa ne ajute in implinirea lor:

-Iertarea pacatelor prin jertfa lui Christos

-Eliberarea de sub robia pacatului prin puterea Duhului Sfant

-Calauzirea prin Providenta Sa

-Ocrotirea  prin ingerii cei sfinti

Toate acestea, impreuna cu multe alte mijloace randuite de Dumnezeu pentru mantuirea noastra, nu sunt altceva decat manifestari ale harului nemeritat acordat de un Dumnezeu al iubirii omului pacatos.  Ioan 3,16; Tit 2, 11-13; 3, 5; 2 Timotei 1, 9

Harul si Cele Doua Legaminte (I)

Ioan 1:17 – caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos.

Efes. 2:8 –  Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

Rom. 3:24 – Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.

Ex. 19:4-8 – Aţi văzut ce am făcut Egiptului, şi cum v’am purtat pe aripi de vultur şi v’am adus aici la Mine. Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legămîntul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe cari le vei spune copiilor lui Israel. Moise a venit de a chemat pe bătrânii poporului, şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul. Tot poporul a răspuns: ,,Vom face tot ce a zis Domnul!” Moise a spus Domnului cuvintele poporului.

Ex. 24:3,7 – Tot poporul a răspuns: ,,Vom face tot ce a zis Domnul!”  Moise a spus Domnului cuvintele poporului. A luat cartea legământului, şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: ,,Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.”

HAR( chesed in ebraica si charis in greaca ) = bunavointa, amabilitate, dar nemeritat, favoare, atentie plina de mila.

Harul este, prin urmare, iubirea nemeritata a lui Dumnezeu fata de omul pacatos, iubire care s-a manifestat prin jertfire de sine. Efeseni 2, 8- 9  Harul este iubirea şi mila veşnică, nemeritată a lui Dumnezeu cu care S-a întors către omenirea căzută în păcat, hotărând, pregătind şi desăvârşind prin Isus Hristos salvarea omenirii.

LEGAMANT = testament, contract, intelegere, conventie intre doua parti, cuprinzand drepturile si indatoririle fiecarei parti.

Cand vorbim de legamintul dintre Dumnezeu si om trebuie sa intelegem ceva mai mult decat un simplu contract, o simpla negociere. El reprezinta o forma profunda a legaturii personale dintre Dumnezeu si om. Legământul este o înţelegere intervenită între două părţi care prevede condiţiile şi îndatoririle fiecăruia ce decurg din legământ.

Legământul lui Dumnezeu – prin amplasarea sa – este o formă mai profundă a legăturii personale decât un contract şi nu trebuie confundat cu nici o formă a înţelegerilor negociate. În legământul harului, viaţa bisericii este înrădăcinată în taina elecţiei divine a poporului ales şi arată către destinul istoriei umane în împărăţia veşnică a lui Dumnezeu. Chiar din cauza acestei legături personale, intime cu Dumnezeu, el este un dar cu promisiune, el implică o datorie, adică participarea responsabilă în viaţa de servire a comuniunii legământului cu Dumnezeu. De aceea între începutul (creaţiunea) şi între ţinta (eschatologia) faptelor măreţe ale lui Dumnezeu, Biblia redă – generaţie după generaţie – descrierea despre Dumnezeu şi poporul Său într-o luptă dramatică.

Acţiunea trece prin trei acte:

1. guvernarea dreaptă a lui Dumnezeu şi rebeliunea poporului Său (Legea şi păcatul nostru) ;

2. judecarea noastră şi răscumpărarea prin harul lui Dumnezeu (Hristos şi noua noastră fiinţă) ;

3. recreerea noastră prin Spiritul lui Dumnezeu, prin revenirea noastră la responsabilitatea legământului (biserica, misiunea ei şi chemarea noastră creştină).

După cum Biblia ne prezintă două legi, una neschimbătoare şi eternă, alta provizorie şi temporară, la fel există şi două legăminte. Legământul harului a fost încheiat cu omul în Eden, – după cădere – i s-a dat făgăduinţa divină că sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui. Legământul acesta a oferit iertarea şi harul ajutător al lui Dumnezeu tuturor oamenilor în vederea ascultării lor viitoare, prin credinţa în Hristos. De asemenea, le-a promis şi viaţă veşnică, condiţionată de credincioşia faţă de Legea lui Dumnezeu. Astfel au primit patriarhii nădejdea mântuirii.

Biblia este alcătuită din două mari capitole: din Vechiul şi Noul Testament. Ele nu sunt opuse unul altuia, ci se completează reciproc. Vechiul legământ reprezintă alegerea lui Israel ca popor al lui Dumnezeu. Noul legământ se refera la alegerea bisericii crestine ca popor al lui Dumnezeu. 

Înainte de a se fi aşezat temeliile pământului, Tatăl şi Fiul Se uniseră într-un legământ pentru răscumpărarea omului, dacă el ar fi fost biruit de Satana. El dăduse mâna într-un solemn legământ că Hristos Se va face garant pentru neamul omenesc. Acum El zise: „Tată, S-a sfârşit. Am împlinit voia Ta, o, Dumnezeul Meu! Am săvârşit lucrarea de răscumpărare. Dacă dreptatea Ta este satisfăcută ‘vreau ca şi aceia pe care Mi  i-ai dat să fie cu Mine acolo unde sunt Eu’ (Ioan 19,30; 17,24).”  Legământul acesta fusese împlinit în Hristos. Când strigase pe cruce: „S-a sfârşit!”, El Se adresase Tatălui. Înţelegerea fusese împlinită.

Prin ascultarea Lui desăvârşită, El a făcut cu putinţă oamenilor să asculte de Legea lui Dumnezeu. Când ne supunem lui Hristos, inima noastră se uneşte cu inima Lui, voinţa noastră se cufundă în voinţa Lui, cugetele noastre sunt robite Lui; atunci noi trăim viaţa Lui. Atunci Domnul priveşte asupra noastră şi vede nu haina de frunze de smochin, ci propriul veşmânt al dreptăţii Sale, care este desăvârşită ascultare de Legea lui Dumnezeu.”

Noi datorăm totul harului, harului liber, harului nemărginit. Harul a dispus – prin legământ – înfierea noastră. Harul a realizat, în Mântuitorul, răscumpărarea noastră; înnoirea noastră şi admiterea noastră la moştenirea cu Hristos.

Condiţiile vieţii veşnice, sub har, sunt exact aceleaşi care au fost şi în Eden – neprihănire desăvârşită, armonie cu Dumnezeu, desăvârşită conformare faţă de principiile Legii Sale… Nimeni dintre noi nu poate împlini aceste cerinţe. Fiecare poruncă sau ordin dat de Dumnezeu conţine câte o făgăduinţă foarte sigură care stă la baza poruncii. Dumnezeu a luat măsuri ca noi să putem deveni asemenea Lui, şi El va împlini aceasta pentru toţi care nu interpun voinţa lor, zădărnicind astfel harul Său.“

Monahismul medieval spera să obţină merite pentru mântuire prin ascentism. Ei căutau dreptatea divină care să le confere drepturi pentru veşnicie, recunoscându-le meritele. În concepţia lor aproape că şi Evanghelia a devenit o lege rigidă ce se rezuma la fapte meritorii. Călugărul Martin Luther se zbătea zi şi noapte să caute un Dumnezeu milostiv. Şi L-a găsit. Când harul divin i-a iluminat sufletul zbuciumat, în noua sa viziune despre legământul de har, chiar şi Legea lui Dumnezeu a devenit Evanghelie. El a înţeles că orice ar face păcătosul să răspundă dragostei pline de har a lui Dumnezeu, în nici un fel nu poate merita mântuirea. Pentru că mântuirea este acordată din har acelora care au primit răscumpărarea prin Hristos şi s-au supus lucrării harului divin.