Bijuterii, Cosmetice si Haine Extravagante in Vechiul Testament (II)

1Pet.3:3,4 – Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.

1Tim.2:9 – Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe.

Apocalips. 17:1-5 …Vino sa-ti arat judecata curvei celei mari, care sade pe ape mari. Cu ea au curvit imparatii pamantului; si locuitorii pamantului s-au imbatat de vinul curviei ei! Si am vazut o femeie sezand pe o fiara de culoare stacojie, plina cu nume de hula, si avea sapte capete si zece coarne. Femeia aceasta era imbracata cu purpura si stacojiu; era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare. Tinea in mana un potir de aur plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taina: „Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamantului.

Lepadarea podoabelor la Betel Cele spuse mai sus ne ajuta sa intelegem de ce in Vechiul Testament Dumnezeu a chemat adesea pe poporul Sau la pocainta si reforma prin lepadarea podoabelor. Primul episod de acest fel este in Geneza 35,1-4. Dumnezeu l-a sfatuit pe Iacov sa-si mute familia de la Sihem la Betel pentru a-i conduce la reforma spirituala prin construirea unui altar in acelasi loc unde i s-a descoperit cand fugea de fratele sau Esau. Iacov a inteles ca era mult de facut pentru ca familia sa fie pregatita pentru intalnirea cu Dumnezeu la Betel. Din respect pentru sotiile sale, Iacov tolerase idolii si bijuteriile. Aceste articole includeau idolii pe care Rahela ii furase de la tatal ei (Gen. 31,19) precum si bijuterii pe care fiii sai le capturasera ca prada din Sihem (Gen. 34,27-29). Pentru a-si conduce familia la innoire morala si purificare spirituala, Iacov le-a cerut o curatire exterioara. „Lepadati dumnezeii straini dintre voi, curatiti-va si schimbati-va hainele si apoi vom merge la Betel ca sa inaltam Domnului un altar”. (Gen 35,2-3)

Este semnificativ faptul ca Iacov a simtit ca familia lui are nevoie de o curatire exterioara a trupurilor si de o schimbare a hainelor inainte de a face experienta unei curatiri interioare la altar. Probabil ca schimbarea hainelor insemna imbracarea acelor haine care nu erau doar curate, ci si potrivite pentru o reala apropiere de Dumnezeu. Am vazut mai inainte ca noi devenim ceea ce imbracam. Aceasta e adevarat atat in viata spirituala cat si in viata profesionala. O infatisare curata si noua ne provoaca sa fim curati si noi inlauntrul nostru prin curatirea mintii si a inimii. Aceasta explica de ce au fost date directive asemanatoare de catre Dumnezeu si israelitilor la Sinai (Exod 19,10) Raspunsul casei lui Iacov a fost laudabil: ”Astfel ei au dat lui Iacov toti dumnezeii straini pe care ii aveau, cerceii din urechi si Iacov i-a ingropat in pamant sub stejarul de langa Sihem.” (Gen 35,4)  Sa notam ca Iacov a primit nu numai idolii, dar si bijuteriile lor. Ei au recunoscut astfel ca toate acestea puteau fi o bariera in calea primirii lor de catre Dumnezeu.

Idolii si bijuterille  

Unii cercetatori sugereaza ca cerceii erau de fapt amulete, mici idoli artizanali. Aceasta este foarte posibil deoarece multe articole de giuvaergerie erau asociate cu inchinarea la idoli. (Isaia 3, 18-21) Adesea oamenii se inchinau la ceea ce purtau. In articolul „Imbracamintea iudaica si podoabele”, Enciclopedia Schaff-Herzog explica: „O bijuterie era in acelasi timp o amuleta. Dupa conceptia orientala veche, metalele si pietrele pretioase apartineau unor zei ai lumii minerale si detineau o putere magica. De asemenea, orice articol de ornament care abatea atentia de la purtatorul ornamentului la ornament, servea ca o protectie impotriva ochiului rau. Din acest motiv, orice persoana din Orient purta din belsug, bijuterii. Radacini ale acestei superstitii se regasesc in Vechiul Testament. In Isaia 3,20, o piesa din bijuteriile femeii este descrisa ca amuleta (comp. gen. 35,4) si evident, ornamentele camilelor madianitilor erau fermecatoare (Jud. 8,21). Aceasta este adevarat si in tarile catolice unde multi oameni poarta ca pandativ simboluri ale lucrurilor la care se inchina: cruci, inimi (a lui Isus sau a Mariei), si chiar mici relicve. De asemenea, functia acestor articole este de a te pazi contra spiritelor rele sau a farmecelor. In Judecatori 8,24 citim ca purtarea bijuteriilor era proprie ismaelitilor: „Aveau cercei de aur pentru ca erau ismaeliti.” Contextul implica foarte mult faptul ca ei purtau ornamente ca un semn al apostaziei de la adevaratul Dumnezeu. Fraza sugereaza faptul ca era un lucru caracteristic pentru ei si nu pentru israeliti. Astfel ni se spune si noua, celor de azi, ca purtarea bijuteriilor este un lucru caracteristic lumii si nu crestinilor.

Membrii familiei lui Iacov adoptasera idolatria pagana, iar acum Iacov ii aducea inaintea lui Dumnezeu la Betel, ca sa faca ispasire pentru pacatele lor. Era vremea cercetarii de sine si a pocaintei. Ei au recunoscut ca dumnezeii straini si bijuteriile trebuie lepadate mai inainte ca binecuvantarea lui Dumnezeu sa poata veni asupra lor. Pentru a se asigura ca familia lui nu va cadea iarasi in idolatrie, Iacov a dovedit intelepciunea de a inmormanta idolii si cerceii langa stejarul din Sihem inainte de a se indrepta spre Betel.   

Un principiu relevant. Aceasta istorie contine un principiu valoros pentru crestinul de azi. Daca vrem sa experimentam o curatire launtrica de trecutul nostru pacatos si vrem sa avem o experienta a Betelului, Casa lui Dumnezeu, trebuie sa lepadam orice obiect de idolatrie care ne inconjoara si chiar ornamentele purtate pentru slava de sine. Pentru a ne asigura ca nu vom fi ispititi sa le folosim din nou, este cel mai bine sa le abandonam decat sa le pastram ca suveniruri.

Lepadarea ornamentelor la Muntele Horeb O reforma asemanatoare care implica lepadarea podoabelor este raportata in Exod 33,1-6. Contextul este marea apostazie care a avut loc cand Moise era pe munte ca sa primeasca cele 10 porunci. Obosit sa mai astepte pe Moise si dorind sa aiba un Dumnezeu vizibil care sa mearga inaintea lor in locul lui Moise, unii israeliti au adus podoabele lor de aur la Aaron, care le-a folosit spre a face un vitel de aur, o imitatie a zeilor Egiptului. (Exod 32,2-4) Cand era inca pe munte, Moise a fost avertizat de apostazia de la poalele muntelui si grabindu-se sa vina la popor l-a gasit dansand si strigand in jurul idolului lor. Pentru a arata dezaprobarea fata de rebeliunea lor, Moise a zdrobit tablele Legii in vazul poporului, aceasta insemnand ca ei rupsesera legamantul lor cu Dumnezeu. Apoi el a ars vitelul de aur si cu ajutorul levitilor a pedepsit pe aceia care au persistat in rebeliunea lor (Exod 32, 15-29).  

In capitolul urmator, Moise s-a dus la cortul intalnirii sa mijloceasca inaintea lui Dumnezeu pentru popor, care era inca impodobit cu podoabele pagane din ziua in care s-a dedat la idolatrie si pacat. Instructiunile lui Dumnezeu date pentru reabilitarea lui Israel cuprindeau o schimbare a imbracamintei, exact la fel cum fusese si mai inainte in cazul lui Iacov si a familiei sale. Dumnezeu a zis: ,,Spune copiilor lui Israel: ,,Voi sunteti un popor incapatanat, numai o clipa daca M-as sui in mijlocul tau, te-as prapadi. Arunca-ti acum podoabele de pe tine si vei vedea ce-ti voi face. Copiii lui Israel si-au scos de pe ei podoabele si au plecat de la muntele Horeb” (Ex. 33,5.6).

Cand israelitii au inteles ca Dumnezeu nu le va mai asigura personal protectie, s-au pocait adand de pacatele lor „si nimeni nu si-a pus podoabele pe el„. Barbatii purtau probabil bratari, verigi la picioare, cercei ca si cei din Egipt. Aceasta arata ca ispita ornamentelor este si pentru barbati, nu doar pentru femei. Ca raspuns la aceasta aparenta pocainta a lui Israel, Dumnezeu si-a revizuit amenintarea dar a cerut Israelitilor, ca dovada a pocaintei lor sa lepede pentru totdeauna ornamentele (Exod 33,5). Raspunsul a fost pozitiv.

Aceasta istorie ne arata ca israelitii au recunoscut ca ornamentele erau un serios obstacol in calea impacarii cu Dumnezeu, de aceea au hotarat sa le scoata. Expresia „au plecat de la Horeb” indica faptul ca israelitii sinceri au facut un angajament la Horeb, de a intrerupe folosirea podoabelor cu scopul de a-si arata dorinta sincera de a se supune lui Dumnezeu. Aceasta experienta seamana cu cea a familiei lui Iacov la Betel. In ambele evenimente, lepadarea podoabelor a fost pregatitoare pentru o innoire a legamantului cu Dumnezeu.

Relevanta pentru astazi  Ce putem invata astazi?

Referindu-se la aceasta experienta a israelitilor in pustie, Pavel ne aminteste ca „Aceste lucruri s-au intamplat ca o avertizare dar serveste pentru invatatura noastra, cei de la sfarsitul veacurilor” (1 Cor 10,11). Ca si ei, noi calatorim spre pamantul promis. Porunca lui Dumnezeu data israelitilor de a lepada ornamentele inainte de a intra in tara Canaanului se aplica si la noi care suntem gata sa intram in Canaanul ceresc. Daca purtarea ornamentelor a contribuit la razvratirea impotriva lui Dumnezeu, iar lepadarea lor a insemnat impacarea cu El, aceasta nu este oare adevarat si pentru noi astazi?

Unii cercetatori se pot intreba: „De ce erau ornamentele o asa piedica pentru viata spirituala a israelitilor si de ce bijuteriile sunt in detrimentul vietii noastre spirituale astazi?” O parte a raspunsului este ca noi purtam lucruri la care ne inchinam si ne inchinam la ceea ce purtam.  Purtam lucruri la care ne inchinam in sensul ca purtam ceea ce descopera cel mai bine idolii nostri: frumusete, bogatie, stare sociala. Noi ne inchinam la ceea ce purtam, in sensul ca adoram acele haine si ornamente pe care le jertfim ambitiilor noastre (idoli).

Ati auzit cuvinte ca acestea: „O cat de mult ador aceasta haina sau bratara!… Ele adauga mult infatisarii si personalitatii mele!” Aceste exprimari arata ca scopul unor oameni nu este inchinarea la Dumnezeu ci cultul personalitatii lor. Aceasta este de fapt idolatrie. Cand hainele, ornamentele, masinile, profesiunea, bogatia devin prioritati, (idoli) in viata noastra, Dumnezeu este instrainat de constiinta noastra. Acesta este principalul motiv pentru care ornamentele sunt un obstacol serios pentru viata noastra spirituala.

Sursa citatelor de mai sus este cartea Imbracaminte si Podoabe scrisa de Samuelle Bacchiocchi, capitolul Hainele si Ornamentele in Vechiul Testament si cartea Compromisul se furiseaza scrisa de Joe Crews, capitolul Farduri si Bijuterii 

Bijuterii, Cosmetice si Haine Extravagante in Vechiul Testament (I)

1Pet.3:3,4 – Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.

1Tim.2:9 – Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe.

Apocalips. 17:1-5 …Vino sa-ti arat judecata curvei celei mari, care sade pe ape mari. Cu ea au curvit imparatii pamantului; si locuitorii pamantului s-au imbatat de vinul curviei ei! Si am vazut o femeie sezand pe o fiara de culoare stacojie, plina cu nume de hula, si avea sapte capete si zece coarne. Femeia aceasta era imbracata cu purpura si stacojiu; era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare. Tinea in mana un potir de aur plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taina: „Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamantului.

Uneori membrii Bisericii renunta la podoabele lor stralucitoare sau cosmeticele colorate doar pentru ca „asa spune Biserica” si nu pentru ca ei inteleg principiile pe care Dumnezeu le-a descoperit ca sa asigure niste relatii sanatoase cu El. Ei sunt inclinati sa intrebe: „Ce este rau in cerceii sau bratara mea? Nu sunt izbitoare si nici scumpe! Ce este rau cu fusta scurta la Biserica? Este de numai zece centimetri deasupra genunchiului. Sunt inca tanara si asa se imbraca oricine…” Inima mea a fost tulburata de multe ori de aceste probleme deoarece ele arata o atitudine negativa fata de Dumnezeu. Problema pare a fi: „Cate podoabe pot purta ca totusi sa fiu acceptata de Dumnezeu? Aceasta atitudine reflecta dorinta de a face doar un minim necesar pentru mantuire.

Daca un crestin autentic nu va intreba „Cat de putin pot sa fac pentru a putea ramane copil al lui Dumnezeu?”ci „Cat de mult pot face pentru a-mi arata credinta, iubirea si legamantul meu cu Hristos prin infatisarea exterioara?” Aceasta este atitudinea pozitiva ce izvoraste din inima aceea plina de iubirea lui Dumnezeu care cauta sa cunoasca cum poate sa proslaveasca pe Dumnezeu cel mai bine, prin toate aspectele vietii incluzand infatisarea exterioara. Crestinii care au aceasta atitudine pozitiva si iubitoare, sunt doritori sa afle ceea ce Dumnezeu a descoperit in Scriptura referitor la haine, bijuterii si cosmetice. O asemenea atitudine m-a calauzit in cercetarea Vechiului Testament.

Obiectivele capitolului de fata. Acest capitol examineaza cele mai relevante pasaje ale Vechiului Testament despre bijuterii, cosmetice si haine extravagante . Vom descoperi o stransa legatura intre folosirea acestor lucruri si seductie, adulter si apostazie. Vom descoperi ca lepadarea ornamentelor exterioare reprezinta o preconditie a curatirii spirituale si a impacarii cu Dumnezeu. Datorita faptului ca unii oameni gasesc in anumite pasaje din Vechiul Testament sprijin pentru o folosire moderata a bijuteriilor, vom da atentie speciala acelor pasaje precum si concluziilor ce se pot desprinde din ele.

O haina de lumina Corpul omenesc a fost coroana creatiunii lui Dumnezeu, cel mai minunat in design, in forme si trasaturi, cel mai fermecator in expresivitate. Dumnezeu si-a aratat satisfactia Sa totala in crearea lui Adam si Eva prin cuvintele „foarte bune” (Gen. 1,31).

In starea lor Edenica, barbatul si femeia purtau hainele inocentei. „O frumoasa si dulce lumina, lumina lui Dumnezeu invaluia perechea sfanta. Haina de lumina era un simbol al hainelor spirituale ceresti. Aceasta le reamintea continuu de prezenta lui Dumnezeu, dar cand a intervenit pacatul, ei au rupt legatura lor cu Dumnezeu, iar haina de lumina a disparut. Dezgoliti si rusinati, ei au incercat sa compenseze pierderea hainei ceresti prin haine de frunze.” Ellen White

In Biblie, hainele sau lipsa lor (goliciunea) reprezinta conditia spirituala a omului inaintea lui Dumnezeu. Cand Adam si Eva au pacatuit, deodata au descoperit ca sunt goi, si ca pierdusera haina de lumina. Goliciunea lor nu era rezultatul dezbracarii vreunei haine, caci nu purtasera nici un fel de haine pana atunci. Ei au devenit goi in momentul in care au pacatuit si au simtit despartirea de slava prezentei lui Dumnezeu care ii acoperea.

Rascumpararea este adesea prezentata in Scriptura ca o restaurare a hainei de lumina de la inceput care emana din prezenta slavei lui Dumnezeu. Isaia vorbeste de restaurarea hainei de lumina in Imparatia lui Mesia: „Soarele nu va mai fi lumina ta ziua, nici luna noaptea, caci Domnul va fi lumina ta si Dumnezeu slava ta!” (Isaia 60,19)  Tot la fel, Ioan vizionarul compara Biserica ce Il asteapta pe Hristos cu o mireasa impodobita pentru nunta. „I s-a dat sa se imbrace cu in curat, stralucitor si subtire (Apoc. 19,8).  Termenul grecesc pentru „stralucitor” este „lampron” care literal inseamna „luminos ca o lampa”. Lumina slavei lui Dumnezeu nu imbraca doar pe sfinti, ci si cetatea insasi. (Apoc. 21,23)

Cele aratate sunt suficiente spre a arata cat de bogat este simbolismul hainelor in Biblie. De la creatiune pana la restaurare, activitatea creatoare si rascumparatoare a lui Dumnezeu este adesea reprezentata ca o acoperire a goliciunii copiilor Sai, prin hainele indreptatirii Sale.

In cartea „Simbolismul hainelor”, Edgar Haulotte noteaza ca „Importanta hainelor nu este neglijata in Biblie, din contra, Dumnezeu le da o semnificatie spirituala”. Simbolismul hainelor ne ajuta sa apreciem importanta pe care Dumnezeu o da hainelor in viata poporului lui Dumnezeu.

Caderea si moda. Moda a inceput atunci cand primii nostri parinti au fost alungati din gradina Edenului. Inocenta era pierduta, haina de lumina pierise iar Adam si Eva, acoperiti de rusinea pacatuirii, au cusut laolalta frunze pentru a-si acoperi goliciunea. Aceasta imbracaminte provizorie a fost curand inlocuita cu haine de piele croite de Insusi Dumnezeu (Gen. 3,20) Apoi, pe masura ce oamenii au devenit mai corupti, au incercat sa inlocuiasca frumoasa simplitate a inocentei lor cu inventii ale fabricilor, ale modei, ornamente de aur, bijuterii si perle. Cu cat mai decazuti erau, cu atat mai extravagante hainele si podoabele.

Functia originala a hainelor era sa le protejeze corpul de vremea schimbatoare si de dorintele senzuale. Dar curand, oamenii si-au facut haine si podoabe care scoteau in evidenta mandria si sexul. Respectul de sine s-a schimbat in vanitate. Dorinta dupa apreciere i-a condus pe oameni sa se impovareze cu o infatisare atractiva si ornamente costisitoare. Astfel, hainele si podoabele au devenit foarte curand un indicator al declinului moral si al apostaziei.

Sursa citatelor de mai sus este cartea Imbracaminte si Podoabe de Samuelle Bacchiochi capitolul Hainele si Ornamentele in Vechiul Testament

Imbracamintea, Podoabele si adevarata inchinare

1Pet.3:3,4 – Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.

1Tim.2:9 – Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe.

Luca 12:23 – Isus a zis apoi ucenicilor Sai: Viata este mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea.

Cand vezi pentru prima data un om, inainte ca sa rosteasca un cuvant, poti sa apreciezi, dupa infatisarea exterioara, daca este sau nu crestin? Mie mi s-a intamplat adesea. Priveam de multe ori la aeroport pe cei care ma asteptau. Daca printre ei era cineva purtand o bluza cu inscriptia „Hard Rock Cafe” eram sigur ca nu ma astepta pe mine. Tot la fel gandeam despre femeile care purtau fuste scurte sau bijuterii etc

Esti ceea ce porti.  Infatisarea exterioara si ceea ce purtam vorbesc mai mult decat isi imagineaza multi dintre noi. William Thourlby un recunoscut consilier in imbracaminte care sfatuieste pe presedinti si diplomati „cum sa se impacheteze” pentru a avea succes, spune ca atunci cand oamenii te intalnesc pentru prima data ei judeca 10 lucruri doar dupa aparente: 1. Nivelul tau economic; 2. Nivelul tau de pregatire; 3. Daca esti sau nu vrednic de incredere; 4. Pozitia sociala; 5. Rafinament; 6. Averea; 7. Starea sociala; 8. Nivelul de educatie; 9. Succesul; 10. Caracterul moral.

Notati ca infatisarea exterioara descopera nu doar nivelul social, economic sau educational, ci si caracterul moral. Aceasta inseamna ca hainele si infatisarea exterioara trebuie sa fie in mod special in atentia unui crestin care pretinde a se conforma unor valori biblice morale. „Constient sau inconstient, spune Thourlby, hainele pe care le purtam descopera niste lucruri pe care vrem ca lumea sa le creada despre noi insine.” Moda Hippie in imbracaminte arata respingerea valorilor traditionale ale societatii. Moda sexy exprima dorinta de a seduce. Moda oficiala in imbracaminte cu par pieptanat, costum si pantofi lustruiti reflecta autoritate, demnitate si incredere. Lumea afacerilor a recunoscut de mult importanta hainelor si a infatisarii exterioare in comert, servicii si pentru imaginea companiilor. Corporatii importante ca aviatia, impun o anumita costumatie functionarilor, stewardeselor, pilotilor. Ei stiu ca hainele ofera publicului o imagine de respectabilitate, incredere si competenta profesionala. Ce este adevarat pentru corporatii este adevarat si pentru indivizi. Este fascinant sa vezi ca infatisarea exterioara are influenta nu doar asupra celor cu care ne intalnim, ci si asupra noastra insine. William Thourlby are un capitol intitulat „Poti deveni ceea ce poti”. Evident ca cineva nu poate deveni pilot doar purtand un costum de pilot … Dar un pilot care arata neingrijit poate genera suspiciune cu privire la increderea ce i se poate acorda. Asta inseamna ca putem controla impresiile pe care si le fac oamenii despre noi. Pe deasupra, reactiile favorabile pe care le primim, ne provoaca pe noi insine sa ne schimbam dupa asteptarile pe care oamenii le au fata de noi. Daca eu arat competent si profesional, sunt provocat sa actionez in consecinta.

Implicatii pentru viata crestina  

Aceste cercetari au implicatii profunde pentru organizatia pe care o reprezentam. In fond, crestinii sunt si ei niste comercianti. Deosebirea consta in produsele pe care le oferim. Angajamentul de crestin este de a vinde nu iscusinta noastra sau produsele unei societati pentru care lucram, ci credinta si dragostea lui Hristos. Suntem angajati ca sa descoperim caracterul lui Hristos in viata noastra in asa fel ca altii sa fie atrasi si sa-L accepte ca Mantuitor personal.

Daca aceste studii au aratat ca hainele si infatisarea exterioara sunt martori tacuti nu doar ai starii sociale si economice ci si a valorilor morale, ca crestini trebuie sa ne intrebam: Cum pot eu sa arat mai bine valorile morale altora, prin infatisarea exterioara? Ce principii pot da o marturie tacuta dar vizibila despre relatia mea cu Hristos? Ca sa gasesc un raspuns la aceste intrebari, am petrecut un timp considerabil in biblioteci, cautand carti si articole despre imbracamintea crestina si podoabe. Ce dezamagit am fost sa gasesc prea putine materiale despre acest subiect! Cele mai multe studii au fost facute in sec. XVIII si XIX de catre lideri evanghelisti ca John Wesley, Richard Baxter, Phoebe Palmer si Charles Finney. Inainte de a renunta, am sunat pe cativa din editorii de literatura crestina si i-am intrebat daca au cunostinta de unele publicatii pe aceasta tema. Rezultatul a fost tot o dezamagire.

Lipsa materialelor, ca si a predicilor despre haine si podoabe, arata ca aceste lucruri nu mai sunt privite ca indicii importante ale caracterului crestin. Multi crestini in mod sincer cred ca crestinismul nu consta in forme exterioare. Prin urmare, ei cred ca se pot impodobi cum le place, pentru ca aceasta nu are de a face cu spiritualitatea lor. Nu este ceva neobisnuit sa vezi oameni chiar in biserici imbracati fara modestie sau neglijent.

Slabirea acestor principii crestine poate fi datorata unei treptate schimbari a vederilor teiste dupa care Dumnezeu era privit ca ultima realitate, din care derivam si fata de care suntem raspunzatori, spre o vedere materialista a lumii, in care materia este ultima realitate din care derivam si fata de care nu suntem moral raspunzatori. Aceasta schimbare a produs valori seculare, umanistice, hedoniste, care prevaleaza in societatea noastra de azi. Criteriul de deosebire a binelui fata de rau nu mai este o revelatie divina ci simtamintele si placerea omului. Daca purtand haine extravagante si bijuterii te simti bine si iti face placere, oamenii spun ca aceasta trebuie sa fie bine. Din nefericire, aceasta mentalitate hedonistica influenteaza multi crestini sinceri. Ca sa reziste acestei gandiri devastatoare, crestinii au nevoie urgenta sa inteleaga si sa accepte principiile de a se imbraca si impodobi pe care Dumnezeu le-a descoperit in Cuvantul Sau. Constienta acestei nevoi mi-a motivat cercetarile.          

Hainele si infatisarea exterioara sunt martori tacuti dar vizibili, nu doar ai statutului social si economic, ci si al valorilor morale. Suntem ceea ce purtam. Aceasta inseamna ca infatisarea exterioara este o marturie vizibila si tacuta a valorilor crestine. Ca crestini nu putem spune ca „este treaba mea cum arat”, deoarece modul cum aratam reflecta pe Domnul Isus. Casa, masina, infatisarea exterioara, folosirea timpului si a banilor, totul reflecta cum Hristos mi-a schimbat viata din interior spre exterior. Cand Hristos intra in viata mea, El nu acopera blestematiile noastre cu cosmetice, cu El ne curata in intregime lucrand dinauntru. Aceasta innoire interioara se reflecta in infatisarea exterioara.

Sursa citatelor de mai sus este cartea Imbracaminte si Podoabe, capitolul Importanta Infatisarii Exterioare scrisa de Samuelle Bacchiocchi    

Moda (Imbracamintea) si adevarata inchinare (IV)

1Pet.3:3,4 – Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.

1Tim.2:9 – Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe.

Luca 12:23 – Isus a zis apoi ucenicilor Sai: Viata este mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea.

Luca 12:22,23 – Isus a zis apoi ucenicilor Sai: De aceea va spun: nu va ingrijorati cu privire la viata voastra, gandindu-va ce veti manca, nici cu privire la trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca. Viata este mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea.

Luca 12:34 Caci unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra.

În Predica Sa de pe Munte Hristos îndeamnã pe urmasii Lui sã nu lase ca mintea lor sã fie absorbitã  de lucrurile pãmântesti. Satana  a inventat  moda pentru a tine mintea femeilor atât de ocupatã cu subiectul  îmbrãcãmintii încât  sã nu poatã cugeta  decât  putin la altceva.  Datoria care revine mamelor de a creste  pe copiii lor în învãtãtura si mustrarea Domnului nu poate fi îndeplinitã  în timp ce  ele continuã felul lor  actual  de a se îmbrãca.  Ele  n-au timp  sã se roage  sau sã cerceteze  Scripturile ca sã poatã întelege adevãrul si sã-l  predea copiilor lor. Nu este numai privilegiul, ci, si datoria fiecãruia, sã creascã zilnic în cunoasterea lui Dumnezeu si a adevãrului.

Prin apostolul Sãu, Domnul  vorbeste aici, în mod expres, împotriva purtãrii de aur.  Fie ca cei care au avut experientã sã înteleagã ca sã nu abatã  din cale pe altii în privinta aceasta prin exemplul lor. Acel inel  care încercuie degetul vostru poate fi  foarte simplu, dar el nu este necesar, si purtându-l  are o influentã rea asupra altora.  În mod deosebit, sotiile  pastorilor nostri sã fie foarte atente  sã nu se îndepãrteze  de învãtãturile lãmurite ale Bibliei cu privire la subiectul  îmbrãcãmintii. Multe socotesc aceste  instructiuni prea demodate spre a mai tine seama de ele, dar  El, care le-a dat  ucenicilor Sãi a înteles primejdiile din iubirea de îmbrãcãminte din timpul nostru si ne-a  trimis  o notã de avertizare. Vom lua noi seama la avertizare si sã fim întelepti? 

Extravaganta în îmbrãcãminte  este în continuã crestere. Sfârsitul  nu este încã. Moda este în continuã schimbare si surorile noastre  urmeazã pe urmele ei, indiferent  de timp sau cheltuialã.  Pe  îmbrãcãminte se cheltuieste  o mare sumã de bani, când  ar trebui ca ei sã fie redati  lui Dumnezeu, Dãtãtorul.  Îmbrãcãmintea  simplã si cu gust  a clasei mai sãrace  adesea  apare în contrast  izbitor  cu îmbrãcãmintea  surorilor   lor mai bogate si aceastã diferentã  adesea  dã nastere  unui simtãmânt  de jenã  din partea  celor sãrace. Unele  încearcã sã imite pe surorile lor mai bogate si împodobesc  si încretesc  si potrivesc  materiale de o calitate mai inferioarã asa ca sã se apropie cât mai mult  posibil de ele în îmbrãcãminte.

Mintea  este întru totul  ocupatã cu plãnuirea  cum sã aparã  asa de bine ca surorile  lor. Pentru a împlini  scopul  acesta, este sacrificatã sãnãtatea fizicã, mintalã si moralã.  Fericirea si favoarea lui Dumnezeu  sunt puse pe altarul modei.  Multe  nu vor lua parte la serviciul divin din Sabat  pentru cã îmbrãcãmintea  lor nu avea sã aparã  ca stil si împodobire, asemenea celei a surorilor lor crestine.

Simplitatea crestinã este sacrificatã pentru arãtarea dinafarã. Cei dintre pãzitorii Sabatului care au cedat influentei fatã de lume  trebuie sã fie pusi  la probã. Pericolele zilelor de pe urmã sunt asupra noastrã,  si o încercare se  aflã în fata poporului care mãrturiseste  a fi al lui Dumnezeu pe care multi n-au  asteptat-o. Va fi pusã  la încercare autenticitatea credintei lor. Multi s-au unit  cu cei lumesti în mândrie, vanitate si cãutare  de plãceri, plãcându-le  sã creadã  cã pot face acest lucru si totusi sã fie crestini. Dar astfel  de îngãduinte sunt ce îi  despart de Dumnezeu si fac din ei copii ai lumii. Hristos  nu ne-a dat  un astfel de exemplu. Numai cei care se leapãdã de sine, si duc o viatã de cumpãtare, smerenie si sfintire, sunt adevãratii urmasi ai lui Isus si unii ca acestia nu se pot  bucura de societatea iubitorilor de lume. Multi se îmbracã  la fel ca lumea  pentru ca sã aibã  o influentã asupra necredinciosilor, dar  aici ei  fac o gresealã  regretabilã.  Dacã ei vor sã aibã  o influentã  adevãratã  si salvatoare, sã trãiascã  mãrturisirea  lor de credintã, sã arate credinta lor prin faptele lor bune, si sã facã deosebire clarã între crestin si cel lumesc.

Cuvintele, îmbrãcãmintea, faptele  sã vorbeascã despre Dumnezeu. Atunci, asupra tuturor celor din jurul lor va fi revãrsatã  o influentã  sfântã, si chiar si necredinciosii vor lua  cunostintã  cã ei au fost  cu Isus.  Dacã doreste cineva  sã aibã o influentã care sã vorbeascã în favoarea adevãrului, sã trãiascã  dupã mãrturisirea lor de credintã si sã imite astfel Modelul cel smerit. Mândria  ignoranta, si nebunia sunt însotitori permanenti. Domnul  n-are  plãcere de mândria manifestatã în mijlocul poporului care mãrturiseste cã este al Lui.  El este dezonorat de conformarea lor fatã de moda nesãnãtoasã, lipsitã de modestie si scumpã a acestui  veac degenerat. Moda stãpâneste lumea; si ea este o stãpânã  tiranicã, adesea  obligând  pe devotatii ei sã se supunã  la cea mai mare incomoditate  si lipsã de confort.  Moda impune  fãrã ratiune  si percepe fãrã îndurare. Ea are o putere fascinantã, si este gata sã critice si sã râdã  de sãraci dacã  nu urmeazã  calea ei cu orice pret, chiar cu sacrificiul vietii însãsi. 

Satana triumfã cã planurile lui reusesc asa de bine si moartea râde de nebunia nimicitoare de sãnãtate si zelul orb al închinãtorilor la altarul Modei. Pentru a ocroti  poporul lui Dumnezeu de influenta corupãtoare a lumii si spre a promova sãnãtate fizicã  si moralã în mijlocul nostru a fost  prezentatã  reforma îmbrãcãmintii. Ea n-a fost intentionatã  sã fie un jug al robiei, ci o binecuvântare; nu spre a înmulti  munca, ci pentru a economisi cheltuiala. Aceasta ar deosebi pe poporul lui Dumnezeu de lume si astfel ar servi  ca o  barierã  împotriva modei si nebuniilor ei.

Satana nãscoceste încontinuu câte un stil nou de îmbrãcãminte care sã se dovedeascã vãtãmãtor  pentru sãnãtatea fizicã simoralã si el nu mai poate  de bucurie când vede  pe cei care mãrturisesc a fi crestini cã acceptã  cu înflãcãrare moda pe care el a inventat-o. Cantitatea de suferintã  fizicã provocatã de îmbrãcãminte nefireascã si nesãnãtoasã nu poate fi pretuitã. Multe au devenit  invalide  pe toatã viata prin conformarea lor cu cerintele modei.  Dizlocãri si diformitãti, cancer si alte  boli  îngrozitoare sunt printre rezultatele cele rele ale îmbrãcãmintii la modã.  Multe stiluri de îmbrãcãminte care erau nepotrivite  si chiar ridicole au fost, în general, adoptate  pentru cã aceasta era moda.  Printre aceste mode  periculoase erau acele cercuri mari care adesea pricinuiau o expunere necuviincioasã a persoanei.  În contrast cu aceasta a fost prezentatã o îmbrãcãminte cu gust, modestã, si care vine bine, care va scuti de acele cercuri si rochii târâtoare, si procurã o  îmbrãcãminte potrivitã membrelor corpului.  Dar reforma îmbrãcãmintii cuprinde mai mult  decât  scurtarea rochiei si îmbrãcarea membrelor.  Ea include fiecare articol de îmbrãcãminte a persoanei.  Ea ridicã greutatea de pe solduri si atârnã rochiile de umeri. Ea  înlãturã corsetele strâmte,  care apasã pe plãmâni, stomac si alte organe interne, si provoacã încovoierea spinãrii si aproape un nenumãrat  sir de boli. Reforma  îmbrãcãmintii prevede  protectie si dezvoltare potrivitã pentru fiecare parte a trupului.  Pentru cei care au adoptat  complet reforma îmbrãcãmintii, apreciind  avantajele ei si luând cu dragã inimã pozitia lor în opozitie cu mândria si moda, ea s-a dovedit  a fi  o binecuvântare. Când  e fãcutã cum trebuie, ea era o îmbrãcãminte potrivitã care vine bine, si s-a  recomandat  pe sine persoanelor  cu judecatã sãnãtoasã, chiar si printre cei care nu erau de credinta noastrã.

Noi „am ajuns” a zis  apostolul  cel inspirat, „o priveliste pentru lume, îngeri si oameni” (1 Cor. 4,9).  Tot cerul noteazã  influenta zilnicã pe care  o exercitã asupra lumii  cei care mãrturisesc  a fi  urmasi ai lui Hristos.  Surorile mele,  îmbrãcãmintea voastrã vorbeste  fie în favoarea  lui Hristos si a adevãrului sacru, fie în favoarea lumii. Care este aceasta? Amintiti-vã cã trebuie sã rãspundem  lui Dumnezeu pentru influenta pe care o exercitãm.  Noi  nu vom  încuraja prin nici un mijloc nepãsarea în îmbrãcãminte.

Simplitatea  în îmbrãcãmintea va face ca o femeie cu bun simt sã aparã  în cea mai favorabilã luminã.  Noi  judecãm  caracterul unei persoane dupã  stilul  de îmbrãcãminte pe care-l  poartã. Gãtelile bãtãtoare la ochi trãdeaza vanitatea si slãbiciunea. O femeie  modestã si evlavioasã  se va îmbrãca  modest. Un gust  rafinat, o minte  cultivatã, se va descoperi în alegerea unei îmbrãcãminti potrivite  si simplã.  Existã o podoabã care nu va pieri niciodatã, care va promova  fericirea tuturor celor din jurul nostru  în aceastã viatã, si va strãluci cu o strãlucire  luminoasã  în viitorul nepieritor.  Aceasta este podoaba  unui duh blând si  smerit. 

Dumnezeu  ne-a  poruncit  sã îmbrãcãm sufletul cu cea mai bogatã  îmbrãcãminte.  La fiecare privire  în oglindã sã li se aminteascã  închinãtorilor modei de neglijarea  sufletului. Fiecare ceas irosit cu îmbrãcãminte le va mustra pentru lãsarea intelectului sã stea nefolosit. Apoi ar putea fi o reformã care va înãlta si înnobila toate tintele si scopurile vietii. În loc  de a cãuta podoabe de aur pentru exterior, se va depune un efort  serios pentru dobândirea acelei întelepciuni care este cu mult mai de valoare decât aurul curat, da, care este mai pretios  decât  rubinele.  Cele care se închinã  la altarul modei au numai putinã tãrie de caracter si numai putinã  energie fizicã.  Ele nu trãiesc pentru o tintã   mare, si viata lor nu îndeplineste  un scop  vrednic  de laudã.  Peste tot  întâmpinãm  femei  ale cãror  minte si inimã sunt absorbite de iubirea  lor de îmbrãcãminte si de înfãtisare.  Sufletul  feminitãtii este pipernicit si micsorat si gândurile ei sunt concentrate asupra eului ei sãrman,  vrednic  de dispret.

Dar  multe din pretinsele fiice ale lui Dumnezeu  nu simt  mustrãri de constiintã împotriva  conformãrii  obiceiurilor lumii în purtarea de aur, perle si gãtealã  costisitoare. Cele care sunt prea constiincioase spre a purta aceste obiecte  sunt privite ca  înguste la minte, superstitioase si chiar fanatice. Dar Cel care binevoieste sã ne dea aceste instructiuni este Dumnezeu; ele sunt declaratiile Întelepciunii Infinite si cele care le nesocotesc o fac spre propriul lor pericol  si pierdere. Cele care se agatã de podoabele interzise în Cuvântul lui Dumnezeu nutresc mândria si vanitatea din inimã.  Ele doresc sã atragã atentia. Îmbrãcãmintea  lor spune: Priveste  la mine, admirã-mã. În felul acesta vanitatea inerentã naturii umane creste încontinuu prin încurajare. Când sufletul este hotãrât sã placã numai lui Dumnezeu, toate împodobirile inutile ale persoanei dispar.

Existã  o contradictie categoricã  între iubirea podoabei dinafarã si darul blândetii si duhului linistit. Pacea si bucuria  va stãpâni în suflet numai când cãutãm în toate lucrurile sã ne conformãm vointei lui Dumnezeu. Iubirea  de îmbrãcãminte primejduieste morala si face din femeie opusul distinsei  femei crestine, caracterizatã  prin modestie si sobrietate. Îmbrãcãmintea extravagantã, bãtãtoare la ochi, adesea încurajeazã pofta  trupeascã în inima purtãtoarei si trezeste  patimi josnice în inima privitorului.

Dumnezeu vede cã adesea ruina caracterului este precedatã de satisfacerea mândriei si a vanitãtii în îmbrãcãminte. El vede cã îmbrãcãmintea costisitoare înãbuse dorinta de a face bine. Cu cât  mai multi bani cheltuiesc persoanele pentru îmbrãcãminte, cu atât  mai putin pot avea sã hrãneascã pe cei flãmânzi si sã îmbrace pe cei goi, si curentii binefacerii care ar trebui sã curgã continuu, seacã. Fiecare dolar  economisit  prin a refuza eului podoabele inutile poate  fi dat celor nevoiasi sau poate  fi pus în vistieria  Domnului spre a sustine Evanghelia, sã se trimitã  misionari  în tãri strãine, sã se înmulteascã publicatiile pentru a duce raze  de luminã sufletelor din întuneric  si rãtãcire.  Fiecare dolar  folosit  fãrã  a fi necesar lipseste pe cheltuitor de o pretioasã ocazie  de a face bine.

Citatele de mai sus provin din cartea Solii pentru Tineret capitolul Imbracamintea si impodobirea si Marturii Volumul VI scrise de autoarea crestina Ellen White

Moda (Imbracamintea) si adevarata inchinare (III)

1Pet.3:3,4 – Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.

1Sam.16:7 – Nu te uita la infatisarea si inaltimea staturii lui, caci l-am lepadat. Domnul nu Se uita la ce se uita omul; omul se uita la ceea ce izbeste ochii, dar Domnul Se uita la inima.

Luca 17:21 – Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru.

Rom.12:2 – Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.

1Tim.2:9 – Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe.

Luca 12:23 – Isus a zis apoi ucenicilor Sai: Viata este mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea.

Creştinii nu trebui să se martirizeze, făcând din ei o privelişte, îmbrăcându-se atât de diferit de lume, încât oamenii să-i privească fix şi cu uimire. Iar dacă, urmare a conformării lor faţă de credinţa şi datoria lor de a se îmbrăca modest şi sănătos, descoperă că nu sunt la modă, nu trebuie să-şi schimbe hainele pentru a fi la fel cu lumea. Ei ar trebui să manifeste o independenţă nobilă şi curajul moral de a fi corecţi, chiar dacă lumea este altfel. Dacă lumea introduce un gen de îmbrăcăminte modestă, convenabilă şi sănătoasă, în concordanţă cu Biblia, relaţia noastră cu Dumnezeu sau cu lumea nu se va schimba, dacă vom adopta acest fel de îmbrăcăminte. Creştinii ar trebui să-L urmeze pe Hristos şi să-şi adapteze îmbrăcămintea în concordanţă cu Cuvântul Său. Ar trebui să evite extremele. Cu umilinţă, ei ar trebui să urmeze cursul lor, clar trasat înainte, fără a ţine seama de aplauze sau dezaprobare, alipindu-se de ceea ce este bine în baza propriilor sale merite. – Review and Herald , 30 ianuarie 1900.

Îmbrăcămintea noastră trebuie să fie modestă, nu cu „aur, nici cu mărgăritar, nici cu haine scumpe”. Banii ne sunt încredinţaţi de Dumnezeu. Nu sunt ai noştri, ca să-i cheltuim pentru satisfacerea mândriei sau a ambiţiei. Ei reprezintă, în mâinile copiilor lui Dumnezeu, hrană pentru cei înfometaţi şi îmbrăcăminte pentru cei goi; reprezintă apărare pentru cei apăsaţi, mijloc de însănătoşire pentru cei bolnavi sau de propovăduire a Evangheliei celor săraci. Folosind cu înţelepciune banii care acum sunt cheltuiţi pentru aspectul exterior, puteţi aduce fericire în multe inimi.

În lumea aşa-zis creştină, destul de mulţi bani sunt cheltuiţi pe bijuterii, pe haine extravagante şi inutile, care i-ar putea hrăni şi îmbrăca pe toţi cei flămânzi şi goi. Moda şi etalarea absorb mijloacele care ar putea aduce alinare şi confort celor în suferinţă şi săraci. Ele jefuiesc lumea de dragostea Mântuitorului, propovăduită în Evanghelie… Ar trebui să avem graţia, frumuseţea, caracterul adevăratei simplităţi naturale.

Hristos ne-a avertizat împotriva mândriei în viaţă, dar nu împotriva graţiei şi frumuseţii naturale. El ne-a îndreptat atenţia spre florile câmpului, asupra crinului desfăcut în puritatea sa, şi ne-a spus: „Totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbracat ca unul din ei”. Astfel, prin lucrurile din natură, Hristos ilustrează frumuseţea care are valoare în cer, graţia plină de modestie, simplitatea, puritatea, caracterul adecvat, care vor face podoabele noastre plăcute înaintea Lui.

Noi judecăm caracterul unei persoane după stilul pe care-l adoptă în îmbrăcăminte. O femeie modestă, asemenea lui Dumnezeu, se va îmbrăca modest. Un gust rafinat, o minte cultivată vor fi relevate în alegerea unei îmbrăcăminţi simple şi adecvate. Tinerele care se rup din sclavia modei vor fi podoabele societăţii. Cea care este simplă şi nepretenţioasă în îmbrăcăminte şi în maniere arată că înţelege faptul că o femeie adevărată se caracterizează prin bogăţia valorilor morale. Cât de fermecătoare şi interesantă este simplitatea în îmbrăcăminte, care, în graţie şi drăgălăşenie, poate fi comparată cu florile câmpului. – Review and Herald, 17 noiembrie 1904

Înţelepciunea omenească s-a gândit mereu să evadeze sau să lase deoparte învăţăturile simple, directe, ale Cuvântului lui Dumnezeu. În fiecare epocă, majoritatea celor ce pretind a fi urmaşi ai lui Hristos au desconsiderat aceste precepte, care promovau lepădarea de sine şi umilinţa, care cereau simplitate şi modestie în conversaţie, comportament şi îmbrăcăminte. Rezultatul a fost mereu acelaşi – îndepărtarea de învăţăturile Evangheliei, care conduce la adoptarea modei, obiceiurilor şi principiilor lumii. Asemănarea cu Dumnezeu, care este de o importanţă vitală, a fost înlocuită de un formalism rece. Prezenţa şi puterea lui Dumnezeu – retrase de la cei care formau grupuri iubitoare de lume – sunt descoperită în categoria închinătorilor umili, care sunt dispuşi să se supună învăţăturilor Cuvântului Sfânt. Această cale a fost urmată în perioade succesive. Una după alta, diferite denominaţiuni s-au ridicat şi, renunţând la simplitatea lor, şi-au pierdut într-o mare măsură puterea de la început.

După cum vedem, dragostea de modă şi de etalare se regăseşte şi printre cei ce pretind a crede adevărurile prezente şi ne întrebăm cu tristeţe: Nu va învăţa poporul lui Dumnezeu nimic din istoria celor dinainte? Sunt puţini cei care-şi înţeleg propriile inimi. Iubitorii frivoli şi superficiali ai modei pot pretinde a fi urmaşi ai lui Hristos, dar îmbrăcămintea şi conversaţia lor arată cu ce este ocupată mintea şi în ce este angajată afecţiunea lor. Vieţile lor trădează prietenia cu lumea şi-i reclamă ca fiind ai ei.

Cum poate cineva, care a gustat o dată dragostea lui Hristos, să fie satisfăcut de frivolităţile modei? Inima mea este îndurerată să vadă pe cei care pretind că sunt urmaşii blândului şi modestului Mântuitor atât de înflăcăraţi în a se conforma standardelor acestei lumi în ceea ce priveşte îmbrăcămintea. Cu toate că pretind a căuta asemănarea cu Dumnezeu, pot fi deosebiţi cu greu de cei necredincioşi. Ei nu găsesc plăcere în viaţa lor de credinţă. Timpul şi mijloacele lor sunt puse în slujba scopului de a se îmbrăca pentru a etala.

Mândria şi extravaganţa în îmbrăcăminte sunt păcate către care sunt înclinate în special femeile. De aici înainte, porunca apostolilor li se adresează direct lor: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.

Timpul petrecut în plus pentru pregătirea hainelor în conformitate cu moda acestei lumi ar trebui devotat unei cercetări atente a inimii şi studiului Scripturilor. Orele care pot fi considerate mai mult decât pierdute în pregătirea unor găteli, împodobeli şi accesorii inutile ar putea fi făcute mai valoroase decât aurul, dacă ar fi petrecute în căutarea dobândirii principiilor corecte şi a realizărilor solide. Inima mă doare când văd tinere care pretind a fi urmaşe ale lui Hristos care sunt practic în necunoştinţă cu privire la caracterul şi voinţa Sa. Aceste tinere au fost satisfăcute hrănindu-se cu pleavă. Beteala strălucitoare a lumii pare a fi mai valoroasă pentru ele decât bogăţiile veşnice. Puterile mintale, care ar putea fi dezvoltate prin gândire şi studiu, suferă de amorţeală, sentimentele sunt nedisciplinate, pentru că îmbrăcămintea este considerată mai importantă decât dragostea de spiritualitate sau vigoare mintală.

Vor căuta urmaşii lui Hristos să obţină acea frumuseţe interioară, blândeţea şi pacea spiritului, pe care Dumnezeu pune mult preţ, sau vor risipi aceste scurte ore de încercare ce le stau la dispoziţie într-o muncă inutilă, pentru etalare? Domnul ar putea să aibă în lucrarea Sa femei care să caute în permanenţă să-şi îmbogăţească atât mintea, cât şi inima, dobândind putere intelectuală şi morală, încât să poată duce o viaţă folositoare şi fericită – fiind o binecuvântare pentru lume şi o onoare pentru Creatorul lor. I-aş întreba pe tinerii de azi, care pretind a crede în adevărul prezent, în ce fel se leapădă ei de sine de dragul adevărului? Când realmente doresc un articol de îmbrăcăminte sau un fel de obiect de podoabă, accesoriu sau un lucru potrivit, pun ei problema aceasta înaintea Domnului în rugăciune, pentru a şti dacă Spiritul Sfânt va aproba această cheltuială a mijloacelor materiale? În alegerea şi pregătirea hainelor lor, sunt ei atenţi să nu dezonoreze practicarea credinţei? Pot ei să cheme binecuvântarea Domnului asupra timpului astfel folosit? Este un lucru să te alături bisericii şi cu totul alt lucru să fii unit cu Hristos. Profesarea religiei neconsacrate, iubind lumea, este una din cele mai serioase cauze ale slăbiciunii în biserica lui Hristos.

În această etapă a existenţei omenirii, există o pasiune fără precedent pentru plăcere. Peste tot prevalează extravaganţa risipitoare şi necugetată. Mulţi sunt plini de înfocare pentru amuzament şi distracţie. Mintea începe să fie frivolă şi superficială, pentru că nu mai este obişnuită cu meditaţia sau studiul disciplinat. Sentimentalismul plin de ignoranţă este cultivat, rafinat, înălţat şi înnobilat. Dar prea adesea fiecare realizare de valoare este neglijată pentru etalarea modei şi pentru plăceri superficiale. Femeile permit sufletului lor să fie înfometat şi pipernicit din cauza modei şi astfel ele devin mai degrabă un blestem pentru societate decât o binecuvântare. – Review and Herald, 6 decembrie 1881

Idolatria îmbrăcămintei este o boală morală. Ea nu trebuie adusă în viaţa cea nouă. În cele mai multe cazuri, supunerea faţă de cerinţele Evangheliei va cere o hotărâtă schimbare în îmbrăcăminte. Nu trebuie să existe nepăsare în îmbrăcăminte. Pentru Numele lui Hristos, ai căror martori suntem, ar trebui să facem tot ce se poate mai bine pentru înfăţişarea noastră. La serviciul de la tabernacol, Dumnezeu a arătat fiecare amănunt al veşmintelor acelora care slujeau înaintea Lui. În felul acesta, suntem învăţaţi că El are o preferinţă cu privire la îmbrăcămintea celor care-L servesc. Îndrumările date cu privire la veşmintele lui Aaron erau foarte precise, deoarece veşmântul lui era simbolic. Tot aşa, îmbrăcămintea urmaşilor lui Hristos trebuie să fie simbolică. Înfăţişarea noastră, în toate privinţele, ar trebui să fie caracterizată prin simplitate, modestie şi curăţenie. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu aprobă schimbările de îmbrăcăminte numai de dragul modei, ca să arătăm la fel ca lumea. Creştinii nu trebuie să se împodobească cu podoabe scumpe şi lucruri costisitoare.

Cuvintele Scripturii cu privire la îmbrăcăminte, ar trebui să fie cercetate cu grijă. Avem nevoie să înţelegem ceea ce Domnul cerului apreciază chiar şi în îmbrăcarea corpului. Toţi cei care caută cu sârguinţă harul lui Hristos vor ţine seamă de cuvintele preţioase, de învăţăturile inspirate de Dumnezeu. Chiar şi stilul îmbrăcămintei va exprima adevărul Evangheliei. Marturii Volumul VI

ADEVĂRATA PODOABĂ

Extravaganţa demoralizatoare predomină oriunde şi multe suflete ajung să se ruineze datorită dragostei lor pentru îmbrăcăminte şi etalare. Viaţa a nouă zecimi din cei ce sunt devotaţi modei este o minciună trăită. Înşelăciunea şi frauda reprezintă practica lor zilnică; pentru că ei vor să pară ceea ce nu sunt.

Nobleţea sufletului, amabilitatea, generozitatea sunt vândute pentru a satisface pofta de lucruri rele. Mii îşi vând mintea pentru a putea avea mijloace de a urma moda acestei lumi. O astfel de grijă nebunească pentru schimbările modei acestei lumi necesită o armată de reformatori, care să ia poziţie pentru o împodobire simplă şi distinctă. Satana a inventat mereu curente în modă, care nu pot fi urmate decât sacrificând bani, timp şi sănătate.

Având înaintea noastră tabloul demoralizării lumii cu privire la modă, cum îndrăznesc aşa-zişii creştini să urmeze cărarea lumii? Vom aproba aceste mode demoralizatoare, însuşindu-ni-le? Mulţi adoptă moda lumii, dar aceasta pentru că Hristos nu este întrupat în ei, şi cu El, speranţa şi gloria. Vieţuirea în lux, îmbrăcămintea extravagantă sunt împinse până la o asemenea extindere, încât constituie unul din semnele ultimelor zile.

Mândria şi vanitatea se manifestă pretutindeni, cei care sunt tentaţi să privească în oglindă pentru a se admira au o foarte slabă înclinaţie de a privi către Legea lui Dumnezeu, care reprezintă marea oglindă. Această idolatrie a îmbrăcămintei distruge toată umilinţa, blândeţea şi dragostea într-un caracter. Consumă orele preţioase care ar trebui consacrate meditaţiei, cercetării de inimă şi studiului Cuvântului lui Dumnezeu însoţit de rugăciune. În Cuvântul lui Dumnezeu, Inspiraţia a înregistrat lecţii speciale pentru instruirea noastră…

Devoţiunea pentru îmbrăcăminte ia din mijloacele încredinţate pentru lucrările milei şi ale bunăvoinţei, iar această cheltuială extravagantă este furt faţă de Dumnezeu. Mijloacele materiale nu ne-au fost încredinţate pentru satisfacerea mândriei şi pentru dragostea de a etala. Noi trebuie să fim administratori înţelepţi, să-i îmbrăcăm pe cei goi, să-i hrănim pe cei înfometaţi şi să oferim mijloacele noastre materiale pentru avansarea cauzei lui Dumnezeu. Dacă vrem podoabe, graţia blândeţii, modestia şi prudenţa sunt potrivite pentru orice persoană de orice rang sau poziţie socială.

Nu vom sta ca nişte santinele credincioase şi, prin învăţătură şi exemplu, nu vom respinge spre împrăştiere extravaganţa acestei epoci degenerate? Nu vom da un exemplu bun tinerilor noştri că orice am mânca sau bea, orice am face, totul este spre gloria lui Dumnezeu? – Review and Herald, 12 decembrie 1912

În Predica Sa de pe Munte Hristos îndeamnã pe urmasii Lui sã nu lase ca mintea lor sã fie absorbitã  de lucrurile pãmântesti. Marturii vol. 5

Citatele de mai sus provin din cartea Solii pentru Tineret capitolul Imbracamintea si impodobirea si Marturii Volumul VI scrise de autoarea crestina Ellen White

Moda (Imbracamintea) si adevarata inchinare (II)

1Pet.3:3,4 – Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.

Rom.12:2 – Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.

1Tim.2:9 – Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe.

Luca 12:23 – Isus a zis apoi ucenicilor Sai: Viata este mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea.

Luca 12:34 Caci unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra.

Lumea de astazi se afla intr-o incredibila stare de flux si schimbare. Valorile si punctele de vedere traditionale au fost modificate, schimbate si aproape rasturnate intr-un timp relativ scurt. Sub influenta paralizatoare a televiziunii si a mijloacelor mass-media, foarte variate, mintile au fost manipulate, gandul turnat in tipare si hotarari dictate. Si marea majoritate a milioanelor de oameni astfel influentati sunt aproape absenti, cu totul neatenti fata de puternicii agenti artificiali care au fost folositi pentru schimbarea mintii si  moralei lor.

Nu este nici o problema cu privire la faptul ca Satana este acela care trage sforile si dirijeaza fortele subtile ce sunt destinate sa ne distruga spiritual. Sub puterea hipnotizatoare a acestor forte, mintile crestinilor au fost tot asa de cu succes spalate ca si a celui mai mare pacatos nerenascut.  Singura noastra siguranta este aceea de a recunoaste deghizarea isteata a vrajmasului. O mie de capcane ale mortii bine camuflate au fost plantate in jurul nostru. Aproape fara sa ne dam seama, gandirea noastra a fost afectata de ceea ce vedem si auzim. Convingerile spirituale s-au slabit si au disparut cu totul. Sensibilitatea fina, ascutita fata de pacat s-a tocit din cauza continuei expuneri la influentele aparent inocente ale momitei noastre societati.

In Sfanta Scriptura se face referire in mod simplu la aceste arme de asalt ale lui Satana ca fiind „lumea”. Si nimeni nu poate spune ca n-am fost avertizati impotriva efectelor lor demoralizatoare. Pavel, Iacob si Ioan au scris cu totii, cu un simtamant de dramatica urgenta, despre primejdia colaborarii cu lumea.

1Ioan 2:15-17 Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume. Si lumea si pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac.

Suflete prea curvare! Nu stii ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu.” (Iacov 4,4)        

Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru ca nu sunteti din lume si pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea va uraste lumea.” (Ioan 15,19) De aceea: Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat si va voi primi.” (2 Corinteni 6,17)     

,,El s-a dat pe Sine Insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege si sa-si curateasca un norod care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune.” (Tit 2,14)

Acesti scriitori au avut o inspirata obsesie, aceea de a expune greseala fatala de a amesteca laolalta ceea ce este sfant cu ceea ce este profan. Ei ne spun intr-un glas: ,,Nu iubiti lumea. Voi nu sunteti din lume. Iesiti din lume si fiti un popor aparte, un popor deosebit.”

Aceste texte nu trebuie intelese ca fiind ordine, porunci de a parasi ocupatiile fizice ale acestei lumi. In mod clar, ele sunt avertizari impotriva unor influente, obiceiuri si idei care vor putea fi in mare masura vatamatoare modului de viata crestin. Mai mult chiar, Domnul Isus in persoana arata ca lucrurile lumii vor aparea cu totul nevinovate in ochii oamenilor. El stabileste un principiu vesnic atunci cand spune aceste cuvinte fariseilor: ,,Pentru ca ce este inaltat intre oameni, este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.” (Luca 16,15).

Studiati cu multa atentie acest pasaj, aceasta declaratie. Domnul Hristos spune ca lucrurile cele mai onorate, cele mai respectate de societate vor fi cel mai mare vrajmas al adevarului. El spune ca poporul Sau va trebui sa stea de partea opusa fata de practicile ce predomina in lume. Adevaratii crestini va trebui sa respinga stilul de viata care va fi o norma acceptata si aprobata de restul lumii. Avem oare vreo idee despre ceea ce se cuprinde, ce implica luarea unei asemenea pozitii? Nu este usor sa stai impotriva unor idei sincere, clare ale unor figuri populare la scara nationala. Si apoi va fi un suport deplin din partea marelui sistem al bisericii pentru a da o si mai mare credibilitate lucrurilor ce sunt foarte „inaltate intre oameni”. Aceasta cale gresita a vietii va fi asa de mult considerata ca un model si primita ca atare, incat orice abatere de la ea va fi considerata ca fiind stupida si irationala.

Problema imbracamintei a fost, probabil, cel mai sensibil compartiment in care sa trasezi o linie de demarcatie bazata pe principiul biblic. Neintelegerea in ceea ce priveste definitia termenilor a inspaimantat pe multi slujitori ai bisericii, facandu-i sa evite subiectul acesta. Ce este modestia si ce este lipsa modestiei? Alte persoane vizate, reperezentantii bisericii au fost necajiti de acuzatia manioasa a liberalilor, si anume ca criticii la adresa imbracamintei sunt ei insisi obsedati de o minte sau o gandire rea, bolnava. Unii au aplicat gresit neprihanirea prin credinta si au sustinut ca orice discutie cu privire la conduita exterioara constituie o negare legalista a neprihanirii atribuite de Domnul Hristos. Dar este ea o problema spirituala? Sa luam aminte la aceasta declaratie: ,,Moda a deteriorat intelectul si a mancat spiritualitatea poporului nostru. Ascultarea de moda a invadat comunitatile bisericii si face mai mult decat orice alta putere pentru a desparti poporul nostru de Dumnezeu.” Daca acest lucru s-a putut spune despre problema imbracamintei de acum o suta de ani, ce se poate spune despre ea in aceste zile de unisex, bikini si costume de baie sumare, fara partea de sus?

Desi minifustele vin si se duc de pe scena modei, va fi totdeauna un element de nuditate care va predomina in stilul de imbracaminte si care este nevoie sa fie recunoscut ca fiind lipsit de modestie si necrestin. Ca nu cumva unii sa faca speculatii pe marginea cuvantului ,,modestie”, sa nu incercam acum si aici sa il definim. Dar nu poate avea loc o dezbatere asupra acestui lucru pentru ca tot ceea ce raneste pe aproapele nostru crestin este rau. Si, in mod sigur, orice fel de imbracaminte care face pe aproapele nostru sa pacatuiasca trebuie sa fie clasificata ca fiind rea.

Satana a reusit sa distruga intr-o mare masura acea inerenta modestie cu care Creatorul a inzestrat sexul feminin. Sub blestemul mereu crescand al nelegiuirii, femeile au dat la o parte restrictiile morale. Nuditatea neretinuta sau imbracamintea provocatoare a ajuns sa fie acceptata ca o norma a modei moderne. Crestinii, ca si necrestinii, sunt fortati sa priveasca, oriunde intorc privirea, spectacolul dezgolirii, care este cu totul strain planului original al lui Dumnezeu.

Sa retinem declaratia publica, indrazneata, a lui Mary Quant, creatoarea minifustelor. ,,Aceasta moda„, a declarat ea,  ,,a fost creata cu scopul de a face ca sexul ilicit sa fie mai accesibil dupa-amiaza.” Fiind intrebata intr-un interviu ce fel de persoana doreste sa fie femeia de astazi, ea a raspuns: ,,O creatura sexuala. Ea trebuie sa-si expuna sexualitatea in loc sa si-o ascunda in mod sfios. Astazi ea se imbraca pentru a spune: Sunt sexy; Imi plac barbatii. Ma bucur de viata; Hainele in miniatura sunt simbolul acelor fete care vor sa-i seduca pe barbati.”

Care a fost efectul acestei pervertite ordini a lucrurilor? S-a ajuns la o societate saturata de sex, ale carei calitati morale se aseamana cu cele ale societatii antediluviene. Domnul Isus a spus: ,,Cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si la venirea Fiului Omului” (Mat. 24,37). Care erau conditiile in zilele lui Noe care se vor repeta in zilele sfarsitului? Geneza 6,5 ne spune ca ,,toate intocmirile gandurilor din inima erau indreptate in fiecare zi spre rau”.

Nu avem decat sa ne uitam la starea de plans a distractiilor din zilele noastre si a mijloacelor mass-media pentru a sti cat de deplin s-a implinit aceasta profetie. Pornografia a fost oficializata. Canalele TV sunt imbibate de sex josnic si destrabalat, fie implicit, fie explicit. Reclamele si chiar comentariile de stiri zilnice sunt presarate cu vorbiri profane si vorbiri cu doua intelesuri. Imaginatia omului modern este obsedata de subiectul sexului, adesea deviat si pervertit. Homosexualitatea nu numai ca a fost tolerata, dar a ajuns sa fie recunoscuta de majoritatea psihiatrilor ca fiind un comportament sexual normal.

Si ce putem spune despre crestinii care sunt inconjurati de aceasta glorificare a carnii? Din nefericire, aceasta n-a fost lasata afara la usile bisericii. Incet, lumea a patruns in biserica ramasitei. Treptat privelistea genunchilor si a coapselor a ajuns sa fie tolerata si in biserica… Sentimentul nelegiuirii, al ofensei, a disparut pe masura ce lucrul acesta este un tablou obisnuit in decursul intregii saptamani.

Una din primele dovezi ale faptului ca o persoana este sub controlul lui Satana este scoaterea imbracamintei. Avem dovada acestui lucru in Evanghelia lui Luca, unde nefericitul om stapanit de Satana era legat in lanturi in cimitirul din Gadara. Biblia il descrie ca ,,un om… stapanit de mai multi demoni” si care ,,de multa vreme nu se mai imbraca in  haina” (Luca 8,27). Mai tarziu, cand a fost eliberat de legiunile de spirite rele, el este descris ca ,,sezand la picioarele lui Isus, imbracat si in toate mintile” (vers. 35). In mod clar,primul sau act atunci cand a fost eliberat de sub stapanirea lui Satana a fost acela de a se imbraca din nou. Si concluzia clara ce se poate trage de aici este faptul ca numai cei care nu sunt in toate mintile vor umbla fara imbracaminte pe ei.

Putem oare trage concluzia ca nebunia oamenilor pentru nudism poate sa aiba la baza posedarea moderna de catre diavol a acestora? Nu sustin oare statisticile bolilor mintale si emotionale concluzia ca un mare numar de oameni nu sunt in toate mintile? Si toti acesti oameni sunt astazi exploatati de catre producatorii din Hollywood, de scriitorii obsceni, de cultistii desfranati si de designerii fantomatici. Ei ameninta sa inlature din omenire orice modestie si decenta. Productiile lor dracesti constituie o insulta fierbinte la adresa modestiei neamului omenesc.

Paul Harvey, un renumit ziarist si comentator, remarca coincidenta alarmanta intre statisticile crimelor si fustele scurte. Dosarele crimelor de la FBI descopera faptul ca violurile prin exercitarea fortei creste aproape in proportie cu scurtarea fustelor. Prin consens, autoritatile din 50 de state (ale Americii) sunt de acord ca exista o corelatie intre purtarea fustelor mini si crimele din motive sexuale. Dintre autoritatile guvernamentale care au raspuns la intrebarea ,,Fustele mini invita oare la crime din motive sexuale?”, 91% au raspuns afirmativ. Acest punct de vedere a fost concretizat de catre comandantul departamentului de tineret dintr-un mare oras atunci cand a spus: ,,Unele crime din motive sexuale sunt comise de indivizi ale caror porniri sexuale sunt starnite la vederea fustelor mini si imbracamintea scurta a unor fete poate provoca un astfel de atac.”

Sa nu tragem de aici concluzia ca barbatul speciei umane este dominat de porniri necontrolate si, de aceea, ma grabesc sa spun ca fiecare persoana este raspunzatoare inaintea lui Dumnezeu si aceasta pe baza propriei hotarari. Fiecare barbat poarta raspunderea judecatii sale, care este suverana, o alegere de buna voie si care nu ingaduie nici o scuza pentru calcarea Legii lui Dumnezeu.

In final, noi stam sau cadem nu datorita fortei ispitei, ci datorita actiunii deliberate a mintii de a asculta sau a respinge adevarul. Influenta provocatoare a imbracamintei predomina, de obicei, asupra mintii neintarite de Duhul Sfant.

Citatele de mai sus provin din cartea Compromisul se furiseaza de Joe Crews, capitolele Vrajmasul nostru lumea si Este Nuditatea Modesta?

Moda (Imbracamintea) si adevarata inchinare (I)

Gen.3:21 – Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele si i-a imbracat cu ele.

Ezec.23:26 – Te vor dezbraca de haine si vor lua podoabele scumpe cu care te gatesti.

Ezec.27:24 – Faceau negot cu tine de haine scumpe…

1Pet.3:3,4 – Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.

1Tim.2:9 – Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe.

Isa.3:18 – In ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoaba la picioare si sorisorii, si lunisoarele,

Ezec.7:20 – Se faleau cu podoaba lor mareata, si cu ea au facut icoanele uraciunilor lor, ale idolilor lor. De aceea le-o voi preface in scarba pentru ei.

Luca 12:22,23 – Isus a zis apoi ucenicilor Sai: De aceea va spun: nu va ingrijorati cu privire la viata voastra, gandindu-va ce veti manca, nici cu privire la trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca. Viata este mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea.

Luca 12:34 Caci unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra.

Când omul a pierdut hainele de slavă şi-a pus frunze de smochin, apoi haine de piele şi mai târziu îmbrăcăminte din lână, bumbac, tergal, tercot, naylon etc. Hainele care sunt obiecte de tristă amintire în istoria căderii omului, au devenit idoli şi obiecte ale mândriei. Omul se laudă cu aceste amintiri ale neascultării cum s-ar lăuda un olog cu cârjele lui de aur, sau un orb cu ochelarii lui aduşi de peste mări şi ţări, uitând şi unul şi altul că au ajuns infirmi.

E.G. White, în cartea „Educaţie” la pag. 230 spune: „Moda este o stăpână care domneşte cu mână de fier. În foarte multe familii ea absoarbe puterea, timpul şi atenţia părinţilor şi a copiilor spre a ţine pas cu pretenţiile ei. Cei bogaţi se străduiesc să se întreacă unul pe altul conformându-se modei mereu schimbătoare. Clasele mijlocii şi sărace se luptă să atingă ţinta pusă de aceia pe care îi socotesc mai sus decât ei. Unde mijloacele sau posibilităţile sunt mărginite şi ambiţia de a părea din lumea mare este puternică, povara devine aproape de nesuportat.”

 În continuare la pag. 231 citim: „Iubirea de înfăţişare fastuoasă aduce cu sine risipă şi omoară în mulţi tineri năzuinţa după o viaţă nobilă… Nici chiar ziua de închinare şi serviciile divine nu sunt scutite de tirania modei. Mai mult, oferă ocazie de a face mare paradă de puterea ei…”

,,Biserica este transformată într-un loc al paradei, iar îmbrăcămintea la modă este studiată mai mult decât predica. Cei săraci, incapabili de a satisface cerinţele uzanţelor, se feresc să mai calce pe la biserică. Ziua de odihnă este petrecută în lenevie sau adesea, de către tineri, într-o companie demoralizatoare.”

,,În cazul multora, nu contează cât de bine le stă ceva sau cât de frumos ar fi acel ceva; dacă moda s-a schimbat, totul trebuie refăcut sau aruncat. Membrii familiei sunt condamnaţi la o trudă neîncetată. Nu există timp pentru educarea copiilor, pentru rugăciune sau studiu biblic, nu există timp pentru a-i ajuta pe cei mici să se familiarizeze cu Dumnezeu prin lucrările Sale.”

,,Dragostea de etalare produce extravaganţă şi distruge în mulţi tineri aspiraţia către o viaţă nobilă. În loc să caute să-şi facă o educaţie, ei îşi găsesc de timpuriu o ocupaţie pentru a câştiga banii care le vor permite să-şi satisfacă patima pentru îmbrăcăminte. Iar prin această patimă multe tinere sunt ademenite spre ruină.”

,,Aduceţi-i pe tineri în punctul în care să vadă că în îmbrăcăminte, ca şi în alimentaţie, traiul simplu este indispensabil pentru asigurarea unei gândiri înalte. Îndrumaţi-i să vadă cât de multe sunt de învăţat şi de făcut; cât de preţioase sunt zilele celor tineri în pregătirea pentru lucrarea vieţii lor. Ajutaţi-i să vadă ce comori sunt în Cuvântul lui Dumnezeu, în cartea naturii şi în rapoartele privitoare la vieţile nobile. Mintea lor să fie dirijată să vadă suferinţa pe care ar putea-o alina. Ajutaţi-i să vadă că prin fiecare dolar risipit pentru etalare ostentativă cheltuitorul este privat de mijloacele necesare hrănirii celor înfometaţi, îmbrăcării celor goi şi mângâierii celor întristaţi. Ei nu-şi pot permite să rateze ocaziile glorioase ale vieţii, să-şi pipernicească mintea, să-şi ruineze sănătatea şi să-şi distrugă fericirea de dragul ascultării de dispoziţiile ce nu-şi găsesc nici un temei în raţiune, confort sau frumuseţe.”

,,În acelaşi timp, tinerii ar trebui să fie învăţaţi să recunoască lecţia naturii: „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui”. Eclesiastul 3,11. În îmbrăcăminte, ca şi în orice altceva, avem privilegiul de a-L onora pe Creatorul nostru. El doreşte nu numai ca hainele noastre să fie curate şi sănătoase, ci şi de bun gust şi potrivite. Caracterul unei persoane se judecă după stilul în care se îmbracă. Un gust rafinat, o minte cultivată se va descoperi prin alegerea unei vestimentaţii simple şi adecvate. Când este unită cu modestia comportamentului, simplitatea decentă în îmbrăcăminte va avea un mare efect, învăluind o tânără în acea atmosferă de reţinere sfântă, care va constitui pentru ea un scut ce o va feri de o mie de primejdii.”

,,Este un lucru drept să iubeşti frumuseţea şi să o doreşti; însă Dumnezeu vrea ca noi să iubim şi să căutăm mai întâi cea mai înaltă frumuseţe – aceea care este nepieritoare. Cele mai reprezentative creaţii ale îndemânării omeneşti nu au o frumuseţe care să suporte comparaţia cu acea frumuseţe de caracter care este „de mare preţ înaintea Sa”. Tinerii şi copilaşii să fie învăţaţi să aleagă pentru ei înşişi acea haină regală făurită în războiul de ţesut al cerului, acel „in subţire, strălucitor şi curat” (Apocalipsa 19,8) pe care îl vor purta toţi cei sfinţi de pe pământ. Această haină, caracterul nepătat al lui Hristos, este oferită fără plată oricărei făpturi omeneşti. Dar toţi aceia care vor s-o primească, o vor primi şi purta aici.”

Subiectul standardelor crestine este, probabil, una dintre cele mai neglijate doctrine din biserica moderna. Se tipareste foarte putin astazi din ceea ce poate oferi macar o instruire elementara in acest domeniu vital. Numai cateva carti sau tratate mici au incercat sa se ocupe cu aceste principii de baza, principii practice care ar trebui sa deosebeasca viata crestina de …viata lumii.

Motivul pentru retinerea de a scrie despre aceste lucruri specifice comportarii crestine  se bazeaza, probabil, pe o dubla temere.  Prima, teama de a nu supara o mare majoritate a membrilor bisericii, a caror viata este cu mult sub standardul biblic. A doua, teama de a fi etichetat ca fiind gata de a judeca, legalist, mai sfant decay ceilalti si lipsit de o legatura personala, plina de iubire cu Domnul Hristos. Doctrina despre standardele crestine este numai pentru cei spirituali. Aceasta carte nu este pentru cei neconvertiti. Intr-adevar, pentru cei lumesti, ea prezinta o multime de nerozii caraghioase.

,,Schimbarea inimii nu sta in puterea ta. Adoptarea unui stil diferit de imbracaminte nu va realiza acest lucru. Dificultatea este aceea ca biserica are nevoie de convertire zilnica … Aceia care se aventureaza sa nu asculte nici de cele mai clare declaratii ale inspiratiei nu vor da ascultare nici unui efort omenesc facut pentru a-i determina sa poarte o imbracaminte simpla, curata si neimpodobita.”

Citatele de mai sus provin din cartea Educatie de Ellen White si Compromisul se furiseaza de Joe Crews.

2011 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Syndey Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 18,000 times in 2011. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 7 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.