Lupta din Spatele Scenei – Trei Mesaje Revelatoare – Al Treilea Mesaj (I)

Apocalipsa 14:9-12 – Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: “A căzut, a căzut Babilon, cetatea cea mare, care a adăptat toate neamurile din vinul curviei ei. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: ”Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, şi înaintea sfinţilor îngeri, şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea –n-au odhnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

PECETEA LUI DUMNEZEU SAU SEMNUL FIAREI

“Semnul Fiarei” sau “Semnul lui Dumnezeu” aceasta este alegerea la sfarşitul timpului. Această alegere are legătură cu supunerea noastră lui Dumnezeu sau omului. Dumnezeu ne-a dat nouă pecetea sau semnul lui în porunca Lui privind ziua de odihnă. Un semn este acela privind numele legiuitorului, titlul şi domeniul aflat sub conducerea sa. În porunca ce vorbeşte despre ziua de odihnă se spune:

“Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci de lucru. Dar a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu-ţi faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” (Exodul 20:8-11)

Aici se spune că numele legiuitorului este “Domnul”, titlul legiuitorului este “cerul şi pământul şi marea şi tot ce este în ele”. Biserica Catolică a înlăturat complet acest text din porunca aflată în cartea lor de învăţături. Aceasta înseamnă că textul ce arată că Dumnezeu este legiuitorul a fost înlăturată. Acest lucru a fost făcut, ei şi-au luat libertatea de a deveni ei înşişi legiuitori, modificând poruncile în ceea ce găsim în cărţile lor de învăţături.

Daniel, profetul, a scris despre o putere religioasă care se va ridica şi va “schimba timpurile şi legile”.(Daniel 7:25) Chiar dacă Papalitatea a împlinit această profeţie modificând cele 10 porunci ale lui Dumnezeu, aşa cum le găsim în cartea lor, poruncile lui Dumnezeu sunt încă valabile. Isus spune:

“Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii, am venit nu sa stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile”.(Matei 5:17-18)

Biserica Catolică nu a înlăturat numai aproape tot textul din porunca privind ziua de odihnă, dar şi cuvintele care spun că noi ar trebui să-l slăvim pe Dumnezeu în cea de-a şaptea zi a saptamanii, Sambata potrivit Bibliei. Nu Duminica, prima zi a săptamânii potrivit Bibliei. Din nefericire, Biserica Luterană a urmat paşii Bisericii Catolice. De aceea vei găsi doar acest scurt text în Cathechismul Luteran: “Tu vei ţine sfântă ziua de odihnă”. Aici nu vei găsi nimic despre care ar trebui să fie ziua de odihnă. Prin urmare, Biserica Luterană a ales să urmeze falsa zi de odihnă făcută de om şi nu ziua de odihnă din Biblie.

Schimbarea zilei de odihnă din Sabat în Duminică a fost făcută cu mai bine de 1000 de ani, înaintea reformatorilor. Azi, foarte puţini oameni ştiu de această falsificare şi mulţi ţin Duminica ziua lor de odihnă în bună credinţă crezând că în Biblie aceasta este ziua de odihnă. Dar aici preoţii şi pastorii au înşelat oamenii şi nu au predicat clar şi pur Cuvântul aşa cum este în Scripturi.

CARE ESTE ZIUA DE SABAT

“Dar care zi este cea de-a şaptea zi biblică?” am putea întreba. În legătură cu moartea lui Isus, înmormântarea Sa şi renaşterea, Biblia numeşte ziua în care Isus a murit “ziua de pregătire” sau “ziua de dinaintea Sabatului”. Noi o mai numim Vinerea Mare. Ziua în care Isus s-a înalţat din mormânt este numită prima zi a săptămânii, Duminica noastră. Ziua dintre aceste 2 zile este numită “Sabat”, “a şaptea zi”, Sâmbătă. Isus, Domnul Sabatului s-a odihnit în mormânt Sâmbăta şi s-a înălţat către o nouă zi de lucru Duminica. Prin urmare Duminica este – conform Bibliei – prima din cele 6 zile lucrătoare ale săptămânii.

În Biblie o zi durează de la asfinţit la asfinţit (Geneza 1:14-19) Cea de-a şaptea zi din Biblie, Sabatul, durează prin urmare de la asfinţit Vinerea până la asfinţit Sâmbăta.

Azi Biserica Catolică şi câteva biserici protestante numesc duminica “Ziua Domnului, dar Biblia spune că Sabatul este «Ziua Domnului»(Isaia 58:13). Prin urmare «Ziua Domnului» nu este duminica ci Sabatul.

DIES DOMINI

Papa Ioan Paul al II –lea recunoaşte în scrisoarea sa pastorală “Dies Domini”, mai 1998, că Sabatul este ziua originară de odihnă a lui Dumnezeu, dar spune el, aproape cu ruşine, că “Creştinii, aşa numiţi vor proclama eliberarea câştigată prin sângele lui Hristos, au simţit că aveau autoritatea de a transfera semnificaţia Sabatului zilei Înălţării”. Papa vorbeşte şi despre “bogăţiile pastorale şi spirituale ale Duminicii, aşa cum ne-a fost dată nouă de către tradiţie”. Papa spune că ei aveau autoritatea să ducă la bun sfârşit această schimbare şi el admite ca Duminica fiind ziua de odihnă este o tradiţie.

«Duminica este o institutie catolică şi pretenţia lor de a o menţine sfântă poate fi apărată pe baza premiselor catolice(Presa Catolică, Sidney, Australia, 1900). Acum este clar că toate semnele identificatoare ale puterii anarhiste în Biblie, “Fiara” se potrivesc Papalităţii. Reformatorii spun foarte deschis faptul că Papa poartă cu el semnul Antihristului. Acest lucru a fost pus şi în “Mărturisirea credinţelor de la Augsburg”, pagina 539.

Am văzut că Biserica Catolică a îndepărtat pecetea fizică sau semnul lui Dumnezeu din poruncile Lui, aşa cum apar în cărţile ei de învăţături religioase şi mai mult şi ei susţin în diferitele lor mesaje că Duminica este semnul autorităţii lor şi că alţii recunosc puterea bisericii lor ţinând Duminica sfântă (H.F. Thomas, Cancelarul Cardinalului Gibbons şi Catechismul Douay, pagina 59).

ÎMPĂRTĂŞANIA + SANCTIFICAREA DUMINICII

În scrisoarea sa pastorală, Dies Domini, Papa Ioan Paul al II-lea, i-a sfătuit pe preoţi să ţină o împărtăşanie catolică în fiecare Duminică. Acest lucru înseamnă că el le- spus oamenilor să introducă două obiceiuri nebiblice în acelaşi timp, împărtăşania catolică şi falsul Sabat. Putem acum observa din ce în ce mai clar că lucrurile ajung în final la un sfârşit, aşa cum Papa spune în a doua sa scrisoare pastorală, “Ad tuendam Fidem”, publicată în 28 mai 1998, că oricine nu este credincios principiilor catolice va fi “pedepsit ca un eretic”. Aceste cuvinte sunt ca un vânt rău din trecut. Dar nu vă înspăimântaţi. Cel ce-l are pe conducătorul lui, îl are pe Cel puternic de partea sa şi El va da copiilor Lui puterea de a depăşi orice, chiar şi sub ameninţări şi persecuţii.

NUMĂRUL FIAREI

În pamfletul “Feriţi-vă de elita puterii şi de uniunea globală” găsim cele 16 semne identificatoare ale “fiarei”. Toate aceste semne se potrivesc Bisericii Catolice şi totodată cu numărul Fiarei : 666. Biblia spune că acesta este Numărul unui Om şi nu un număr într-un cod de cifru. Aceia care spun că sistemul codului cu cifru sau microcipul, este semnul fiarei, conduc oamenii pe căi greşite. Aceste lucruri nu au nimic de a face cu numărul fiarei. Sistemul electronic poate fi folosit pentru a identifica oameni şi poate fi observat la acesta că aceia care nu vor primi semnul fiarei nu vor putea cumpăra sau vinde, poate fi cumva posibil (există).

Dar să ne întoarcem la numărul fiarei. Biblia spune că acesta este numărul unui om. Cine este acesta? Toti papii au un titlu comun: Vicarius Filii Dei, care înseamnă “reprezentanţii Fiului Domnului” pe pământ (Sunday Visitor, săptămânal catolic, Biroul de investigaţii, Huntington. Ind, 13 aprilie 1915). Scrisorile de origine latină au anumite valori numerice şi dacă cineva pătrunde în aceste valori numerice, acesta va obţine 666. (Vand U=5, I=1, C=100, A=0, R=0, S=0, L=50, D=500, E=0). Împreună 666.

“Numărul fiarei”, “semnul fiarei” şi “imaginea fiarei” sunt doar trei dintre semnele identificatoare ale “fiarei”. Toate semnele trebuie să se potrivească unei anumite puteri descrise şi toate se potrivesc papalităţii. Luther şi reformatorii au avut dreptate când au spus că Papa poartă semnul identificator al Antihristului.

PE FRUNTE SAU ÎN PALMĂ

Biblia spune că semnul fiarei va fi acceptat ori pe frunte ori pe mână. Biblia spune:

“Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.” (Apocalipsa 13:16-17)

Biblia explică de la sine şi spune că fruntea are legătură cu mintea şi gândurile şi mâna are legătură cu faptele. (Deuteronomul 6:6-9 şi Exodul 13:8-10)

Acelora care – când vremea semnului fiarei va veni – li s-a spus ce este semnul şi au înţeles acest lucru, dar în acelaşi timp au ales în mintea lor să respecte porunca papalităţii în ceea ce priveşte Duminica, vor primi semnul pe frunte. Cei ce vor primi semnul în palmă, arată după mână şi faptă care este alegerea lor. Ei lucrează în ziua de Sabat a Domnului, în timp ce ei îşi lasă mâna să se odihnească în ziua falsului Sabat. În ambele cazuri ei vor primi “semnul fiarei”. Pentru a rezuma: pentru a primi “semnul fiarei” înseamnă că acel om a făcut aceeaşi alegere ca Fiara şi apără aceleaşi idei în contradicţie directă cu Poruncile Domnului. În timp ce oamenii acceptă semnul loialităţii puterilor pământeşti, şi prin aceasta primesc “semnul fiarei”, o mică minoritate aleg să fie credincioşi lui Dumnezeu şi să îl aibă pe El drept autoritatea lor şi prin aceasta primesc “pecetea lui Dumnezeu„.

Către cei care vor primi “semnul fiarei” un mesaj de avertizare răsună din ceruri: “Apoi a urmat alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: “Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului” (Apocalipsa 14:9-10)

“Dar nimeni nu este făcut să îndure mânia lui Dumnezeu până când adevărul nu a fost adus acasă, minţii şi conştiinţei lui şi a fost refuzat. Sunt mulţi care nu au avut niciodată oportunitatea de a auzi măcar o dată adevărurile speciale ale acestui timp. Îndatorirea celei de-a patra porunci nu a fost niciodată pusă înaintea lor în adevărata sa lumină. Cel ce citeşte fiecare inimă şi care încearcă orice motiv , nu va lăsa pe nimeni care doreşte cunoaşterea adevărului să fie înşelat de către problemele controversei. Sentinţa nu va fi silită asupra oamenilor orbeşte. Fiecare va avea destulă lumină să facă alegerea inteligentă.” (“Marea Lupta”, p. 605).

Din nefericire, prea mulţi vor ceda presiunii din partea autorităţilor şi vor primi semnul fiarei, în mare parte datorită temerii de a-şi pierde slujbele sau de a rămâne fără mâncare şi îmbrăcăminte. Dar un adevărat urmas al lui Isus va avea încrederea că Dumnezeu îl va ajuta să depăşească ultima criză atunci când momentul acesteia va veni.

CARE ESTE PUTEREA PE CARE O VEI ALEGE?

În acest mic pamflet vi s-a oferit posibilitatea de a urma una dintre cele două puteri: Isus care a instituit Sabatul (Sâmbăta) sau papalitatea care promoveză păstrarea zilei de Duminică sfântă. În legătură cu această alipire vom da o explicaţie. Isus a fost participant la creaţie. Biblia spune, “Tot este creat de El” (Ioan 13\-3+14). El a participat la instituirea Sabatului şi Biblia spune că Isus este Domnul Sabatului (Marcu 2:28). Dacă cineva ar trebui să schimbe ziua de odihnă, Acela ar trebui să fie Isus. Dar poţi găsi un cuvânt rostit care spune că ar trebui să încetăm a ţine ziua de Sabat şi mai degrabă să ţinem Duminica, ca zi de odihnă?

Aşa cum anterior am citit, nimic sau nici un titlu nu va fi înlăturat din lege. Mai departe Biblia spune: “Isus este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13:8)  Acest lucru ne spune că (Dumnezeu) poruncile lui Dumnezeu sunt de neschimbat, incluzând-o pe cea a Sabatului. Prin urmare întrebarea este: Ce putere vei alege, pe aceia ce stau în spatele unei porunci făcute de om şi în spatele Duminicii ca zi de odihnă sau pe Dumnezeu şi ziua Lui de odihnă, Sabatul (Sâmbăta)?

Biblia spune că răspunsul tău la această întrebare va deveni testul final la sfârşitul zilelor: vei venera fiara şi îi vei primi semnul, vei accepta Duminica conform papalităţii ca zi de odihnă sau Îl vei venera pe Dumnezeu şi te vei supune Lui, respectând Sabatul? (Apocalipsa 13:15-17 şi Apocalipsa 14:9-12).

Fiecare va face propria alegere după ce situaţia va fi făcută clară. Acest pamflet este făcut pentru a te ajuta să faci această alegere, dar poţi citi mai mult despre acesta în cartea “Marea Lupta” chiar pe blogul meu sau în pamfletul “Libertatea în pericol”. Sabatul va fi prin urmare marele test al loialităţii, pentru că problema adevărului şi cea a inchinarii (ascultarii), reprezintă întreaga controversă. Când oamenii vor fi puşi la testul final, o linie va fi trasată între cei care îl slujesc pe Dumnezeu şi cei care nu fac acest lucru. Sărbătoarea falsului Sabat – conform legii pământene, dar împotriva celei de-a patra porunci – va fi o declaraţie de loialitate a puterii care se opune lui Dumnezeu, în timp ce respectarea adevăratei zile de Sabat şi supunerea fata de porunca lui Dumnezeu va fi declaratia loialitatii fata de Dumnezeu, Creatorul cerului si al pamantului.