1Pet.3:1,2 – Tot astfel, nevestelor, fiti supuse si voi barbatilor vostri; pentru ca, daca unii nu asculta Cuvantul, sa fie castigati fara cuvant, prin purtarea nevestelor lor, cand va vor vedea felul vostru de trai: curat si in temere.
1Pet.3:3,4 – Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
Rom. 12:2 – Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.
1Tim.2:9-10 – Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun ca sunt evlavioase.
Petru si podoabele sotiei crestine Sfaturile lui Pavel despre imbracamintea crestina sunt date si de Petru dar intr-un context diferit. In timp ce contextul lui Pavel este comportamentul femeii in Biserica, contextul lui Petru este comportamentul femeii acasa. Dar cei doi apostoli se aseamana foarte mult in principii ca: modestie si decenta in infatisarea exterioara, atat acasa cat si la Biserica.
Petru ofera sotiilor un sfat dublu pentru a le ajuta sa mentina o relatie fericita cu sotii lor si a-i castiga pe acestia la Hristos daca sunt necredinciosi. Primul sfat este de a avea o atitudine supusa fata de sotii lor prin mentinerea unei atmosfere curate si respectuoase (vezi 1 Petru 3,1-2) Ca si Pavel (1 Cor. 7,13-16), Petru nu sfatuieste pe sotia, care a dovedit destul curaj ca a devenit crestina, sa-si paraseasca sotul, ci sa-l castige printr-o atitudine de respect. Ea trebuie sa manifeste respect nu prin vorbe, certuri, sau argumentari pentru drepturi egale, ci prin marturia tacuta a unei vieti de bunatate. Pe aceasta cale ea poate darama barierele prejudecatii si ale ostilitatii si poate castiga pe sotul ei la Hristos.
Atitudinea de supunere Notiunea de supunere a unei sotii fata de sotul ei este nepopulara astazi, in special printre feministii care o privesc ca un echivalent al inferioritatii. Dar supunerea se leaga de functie, nu de statutul moral sau fizic. Supunerea functionala nu inseamna inferioritate. Isus era egal cu Dumnezeu in natura (ontologic), dar functional El se supunea pe Sine, devenind un slujitor. Supunerea femeii fata de sotul ei nu vine din teama sau din inferioritate ci dintr-o iubire desavarsita. Ea se supune pentru ca Il iubeste pe Hristos, isi iubeste sotul, si accepta cu placere rolul ei, precum si rolul sotului ei, acela de cap al familiei (Col. 3,18; Efes. 5,22-23). Fragmentul biblic citat arata ca unii soti, in special cei ostili credintei crestine sunt dificil de multumit. In asemenea cazuri credinta sotiei si consacrarea fata de Hristos o va ajuta sa fie supusa barbatului ei. Daca sotul nu primeste Cuvantul (Evanghelia), marturia ei, fara cuvinte, va fi o predica pentru el. Ea traieste Cuvantul in fata sotului ei printr-o atitudine curata si respectuoasa.
Podoabe nepotrivite Al doilea indemn al lui Petru este pentru neveste ca sa-si castige sotii pentru Hristos nu prin podoabe luxoase ci prin podoaba launtrica a unui spirit bland si linistit. „Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3,3-4)
In acest citat, Petru foloseste acelasi simbol ca si Pavel in 1 Tim. 2,9-10, punand in contrast impodobirea exterioara a corpului, specifica unei femei lumesti, cu impodobirea launtrica a inimii, caracteristica unei femei crestine. Podoabele exterioare constau din „impletituri de par, scule de aur, haine scumpe”. Lista corespunde aproape in totul cu cea a lui Pavel. Ambii apostoli recunosc ca impletiturile de par care atrag atentia ochiului, podoabele stralucitoare si hainele scumpe nu sunt potrivite pentru o femeie crestina.
Podoabele inimii Podoabele launtrice ale unei femei crestine sunt bunatatea inimii, un duh bland si linistit, o minte voioasa, o inima eliberata de mandrie, vanitate, si orice framantare de a atrage atentia prin ornamente exterioare. Aceasta este impodobirea care recomanda o femeie inaintea lui Dumnezeu, inaintea sotului si inaintea altora. Aceasta este impodobirea nu la nivelul buzelor, nu la suprafata pielii, ci in adancimea sufletului.
Petru nu vrea sa spuna ca o femeie crestina va trebui sa fie indiferenta la infatisarea exterioara si sa se concentreze doar asupra infrumusetarii interioare a sufletului. Nici o sotie sa nu spere la pastrarea unei permanente afectiuni din partea sotului ei, atata vreme cat nu este atenta la felul cum arata. Dar ceea ce un sot apreciaza cel mai mult la sotia lui sunt podoabele inimii: cuvintele ei delicate, un spirit rabdator, calmul in necazuri, dragostea curata. Astfel, o femeie care doreste sa castige permanenta afectiune a sotului sa caute sa aiba nu doar o infatisare exterioara ingrijita ci si o dispozitie amabila, linistita si binevoitoare.
Petru isi incheie sfatuirea sa prin prezentarea exemplului femeilor din Vechiul Testament, care, ca si Sara, cultiva impodobirea launtrica a inimii si „era supusa barbatului ei”(1 Petru 3,5.6). Sara isi arata pretuirea pentru Avraam numindu-l „domnul meu”. E vrednic de notat ca Pavel si Petru vorbesc despre podoabele unei femei crestine in contextul atitudinii de supunere. Petru apeleaza la o atitudine de supunere imediat inainte si dupa mentionarea podoabelor femeii crestine (1 Tim. 2,11). Aceasta arata ca ambii apostoli recunosc faptul ca impodobirea exterioara este determinata de atitudinea launtrica a inimii. O atitudine umila, supusa, va fi reflectata intr-o imbracaminte modesta, potrivita si sobra, in timp ce o atitudine de nesupunere, mandra, va fi reflectata intr-o infatisare fara modestie, extravaganta si seducatoare.
Concluzie Noul Testament invata pe crestini sa se imbrace, prin intermediul unor alegorii sau chiar in mod direct. Indirect, am descoperit un contrast semnificativ intre infatisarea exterioara a celor doua femei simbolice din Apocalipsa, marea desfranata si Mireasa lui Hristos. Femeia necurata este imbracata extravagant si impodobita cu pietre scumpe, deoarece acestea sunt foarte potrivite si reprezentative pentru mandria si planurile ei seductive.
Prin contrast, femeia cea curata este imbracata simplu si modest, fara podoabe exterioare, pentru ca aceasta infatisare este reprezentativa pentru umilinta si puritatea inimii ei. Ca crestini, noi urmam exemplul miresei lui Hristos, care este de fapt Biserica de care apartinem, aratandu-ne puritatea si bunatatea inimii prin simplitate si modestie in infatisarea exterioara. In mod direct, am gasit la Petru si Pavel contrastul dintre podoabele femeii crestine si ornamentele unei femei lumesti (1 Tim. 2,9-10; 1 Petr. 3,3-4). Ambii apostoli recunosc faptul ca ornamentele stralucitoare nu sunt in armonie cu podoabele launtrice, un duh linistit si faptele bune.
O analiza a termenilor folositi de Pavel a descoperit trei principii importante: (1) Crestinul trebuie sa se imbrace intr-un mod modest, potrivit, evitand extremele; (2) Crestinul trebuie sa se imbrace intr-un mod decent, demn, aratand respect fata de Dumnezeu, fata de sine si fata de semeni; (3) Crestinul trebuie sa se imbrace sobru, evitand orice dorinta de a se scoate in evidenta prin lucruri care atrag atentia, cosmetice sau bijuterii. Infatisarea exterioara este un martor tacut si fidel al identitatii noastre crestine. Ea spune inimii ca noi traim pentru a-L slavi pe Dumnezeu si nu pe noi insine.
Sursa citatelor de mai sus este cartea Imbracaminte si Podoabe scrisa de Samuelle Bacchiocchi, capitolul Hainele si Ornamentele in Noul Testament
Mesaje_Ceresti 
Lasă un răspuns