1Pet.3:3,4 – Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
1Tim.2:9 – Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe.
Apocalips. 17:1-5 …Vino sa-ti arat judecata curvei celei mari, care sade pe ape mari. Cu ea au curvit imparatii pamantului; si locuitorii pamantului s-au imbatat de vinul curviei ei! Si am vazut o femeie sezand pe o fiara de culoare stacojie, plina cu nume de hula, si avea sapte capete si zece coarne. Femeia aceasta era imbracata cu purpura si stacojiu; era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare. Tinea in mana un potir de aur plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taina: „Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamantului.
Uneori membrii Bisericii renunta la podoabele lor stralucitoare sau cosmeticele colorate doar pentru ca „asa spune Biserica” si nu pentru ca ei inteleg principiile pe care Dumnezeu le-a descoperit ca sa asigure niste relatii sanatoase cu El. Ei sunt inclinati sa intrebe: „Ce este rau in cerceii sau bratara mea? Nu sunt izbitoare si nici scumpe! Ce este rau cu fusta scurta la Biserica? Este de numai zece centimetri deasupra genunchiului. Sunt inca tanara si asa se imbraca oricine…” Inima mea a fost tulburata de multe ori de aceste probleme deoarece ele arata o atitudine negativa fata de Dumnezeu. Problema pare a fi: „Cate podoabe pot purta ca totusi sa fiu acceptata de Dumnezeu? Aceasta atitudine reflecta dorinta de a face doar un minim necesar pentru mantuire.
Daca un crestin autentic nu va intreba „Cat de putin pot sa fac pentru a putea ramane copil al lui Dumnezeu?”ci „Cat de mult pot face pentru a-mi arata credinta, iubirea si legamantul meu cu Hristos prin infatisarea exterioara?” Aceasta este atitudinea pozitiva ce izvoraste din inima aceea plina de iubirea lui Dumnezeu care cauta sa cunoasca cum poate sa proslaveasca pe Dumnezeu cel mai bine, prin toate aspectele vietii incluzand infatisarea exterioara. Crestinii care au aceasta atitudine pozitiva si iubitoare, sunt doritori sa afle ceea ce Dumnezeu a descoperit in Scriptura referitor la haine, bijuterii si cosmetice. O asemenea atitudine m-a calauzit in cercetarea Vechiului Testament.
Obiectivele capitolului de fata. Acest capitol examineaza cele mai relevante pasaje ale Vechiului Testament despre bijuterii, cosmetice si haine extravagante . Vom descoperi o stransa legatura intre folosirea acestor lucruri si seductie, adulter si apostazie. Vom descoperi ca lepadarea ornamentelor exterioare reprezinta o preconditie a curatirii spirituale si a impacarii cu Dumnezeu. Datorita faptului ca unii oameni gasesc in anumite pasaje din Vechiul Testament sprijin pentru o folosire moderata a bijuteriilor, vom da atentie speciala acelor pasaje precum si concluziilor ce se pot desprinde din ele.
O haina de lumina Corpul omenesc a fost coroana creatiunii lui Dumnezeu, cel mai minunat in design, in forme si trasaturi, cel mai fermecator in expresivitate. Dumnezeu si-a aratat satisfactia Sa totala in crearea lui Adam si Eva prin cuvintele „foarte bune” (Gen. 1,31).
In starea lor Edenica, barbatul si femeia purtau hainele inocentei. „O frumoasa si dulce lumina, lumina lui Dumnezeu invaluia perechea sfanta. Haina de lumina era un simbol al hainelor spirituale ceresti. Aceasta le reamintea continuu de prezenta lui Dumnezeu, dar cand a intervenit pacatul, ei au rupt legatura lor cu Dumnezeu, iar haina de lumina a disparut. Dezgoliti si rusinati, ei au incercat sa compenseze pierderea hainei ceresti prin haine de frunze.” Ellen White
In Biblie, hainele sau lipsa lor (goliciunea) reprezinta conditia spirituala a omului inaintea lui Dumnezeu. Cand Adam si Eva au pacatuit, deodata au descoperit ca sunt goi, si ca pierdusera haina de lumina. Goliciunea lor nu era rezultatul dezbracarii vreunei haine, caci nu purtasera nici un fel de haine pana atunci. Ei au devenit goi in momentul in care au pacatuit si au simtit despartirea de slava prezentei lui Dumnezeu care ii acoperea.
Rascumpararea este adesea prezentata in Scriptura ca o restaurare a hainei de lumina de la inceput care emana din prezenta slavei lui Dumnezeu. Isaia vorbeste de restaurarea hainei de lumina in Imparatia lui Mesia: „Soarele nu va mai fi lumina ta ziua, nici luna noaptea, caci Domnul va fi lumina ta si Dumnezeu slava ta!” (Isaia 60,19) Tot la fel, Ioan vizionarul compara Biserica ce Il asteapta pe Hristos cu o mireasa impodobita pentru nunta. „I s-a dat sa se imbrace cu in curat, stralucitor si subtire (Apoc. 19,8). Termenul grecesc pentru „stralucitor” este „lampron” care literal inseamna „luminos ca o lampa”. Lumina slavei lui Dumnezeu nu imbraca doar pe sfinti, ci si cetatea insasi. (Apoc. 21,23)
Cele aratate sunt suficiente spre a arata cat de bogat este simbolismul hainelor in Biblie. De la creatiune pana la restaurare, activitatea creatoare si rascumparatoare a lui Dumnezeu este adesea reprezentata ca o acoperire a goliciunii copiilor Sai, prin hainele indreptatirii Sale.
In cartea „Simbolismul hainelor”, Edgar Haulotte noteaza ca „Importanta hainelor nu este neglijata in Biblie, din contra, Dumnezeu le da o semnificatie spirituala”. Simbolismul hainelor ne ajuta sa apreciem importanta pe care Dumnezeu o da hainelor in viata poporului lui Dumnezeu.
Caderea si moda. Moda a inceput atunci cand primii nostri parinti au fost alungati din gradina Edenului. Inocenta era pierduta, haina de lumina pierise iar Adam si Eva, acoperiti de rusinea pacatuirii, au cusut laolalta frunze pentru a-si acoperi goliciunea. Aceasta imbracaminte provizorie a fost curand inlocuita cu haine de piele croite de Insusi Dumnezeu (Gen. 3,20) Apoi, pe masura ce oamenii au devenit mai corupti, au incercat sa inlocuiasca frumoasa simplitate a inocentei lor cu inventii ale fabricilor, ale modei, ornamente de aur, bijuterii si perle. Cu cat mai decazuti erau, cu atat mai extravagante hainele si podoabele.
Functia originala a hainelor era sa le protejeze corpul de vremea schimbatoare si de dorintele senzuale. Dar curand, oamenii si-au facut haine si podoabe care scoteau in evidenta mandria si sexul. Respectul de sine s-a schimbat in vanitate. Dorinta dupa apreciere i-a condus pe oameni sa se impovareze cu o infatisare atractiva si ornamente costisitoare. Astfel, hainele si podoabele au devenit foarte curand un indicator al declinului moral si al apostaziei.
Sursa citatelor de mai sus este cartea Imbracaminte si Podoabe de Samuelle Bacchiochi capitolul Hainele si Ornamentele in Vechiul Testament
Mesaje_Ceresti 
Lasă un răspuns