1Pet.3:3,4 – Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
1Tim.2:9 – Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe.
Apocalips. 17:1-5 …Vino sa-ti arat judecata curvei celei mari, care sade pe ape mari. Cu ea au curvit imparatii pamantului; si locuitorii pamantului s-au imbatat de vinul curviei ei! Si am vazut o femeie sezand pe o fiara de culoare stacojie, plina cu nume de hula, si avea sapte capete si zece coarne. Femeia aceasta era imbracata cu purpura si stacojiu; era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare. Tinea in mana un potir de aur plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taina: „Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamantului.
Lepadarea podoabelor la Betel Cele spuse mai sus ne ajuta sa intelegem de ce in Vechiul Testament Dumnezeu a chemat adesea pe poporul Sau la pocainta si reforma prin lepadarea podoabelor. Primul episod de acest fel este in Geneza 35,1-4. Dumnezeu l-a sfatuit pe Iacov sa-si mute familia de la Sihem la Betel pentru a-i conduce la reforma spirituala prin construirea unui altar in acelasi loc unde i s-a descoperit cand fugea de fratele sau Esau. Iacov a inteles ca era mult de facut pentru ca familia sa fie pregatita pentru intalnirea cu Dumnezeu la Betel. Din respect pentru sotiile sale, Iacov tolerase idolii si bijuteriile. Aceste articole includeau idolii pe care Rahela ii furase de la tatal ei (Gen. 31,19) precum si bijuterii pe care fiii sai le capturasera ca prada din Sihem (Gen. 34,27-29). Pentru a-si conduce familia la innoire morala si purificare spirituala, Iacov le-a cerut o curatire exterioara. „Lepadati dumnezeii straini dintre voi, curatiti-va si schimbati-va hainele si apoi vom merge la Betel ca sa inaltam Domnului un altar”. (Gen 35,2-3)
Este semnificativ faptul ca Iacov a simtit ca familia lui are nevoie de o curatire exterioara a trupurilor si de o schimbare a hainelor inainte de a face experienta unei curatiri interioare la altar. Probabil ca schimbarea hainelor insemna imbracarea acelor haine care nu erau doar curate, ci si potrivite pentru o reala apropiere de Dumnezeu. Am vazut mai inainte ca noi devenim ceea ce imbracam. Aceasta e adevarat atat in viata spirituala cat si in viata profesionala. O infatisare curata si noua ne provoaca sa fim curati si noi inlauntrul nostru prin curatirea mintii si a inimii. Aceasta explica de ce au fost date directive asemanatoare de catre Dumnezeu si israelitilor la Sinai (Exod 19,10) Raspunsul casei lui Iacov a fost laudabil: ”Astfel ei au dat lui Iacov toti dumnezeii straini pe care ii aveau, cerceii din urechi si Iacov i-a ingropat in pamant sub stejarul de langa Sihem.” (Gen 35,4) Sa notam ca Iacov a primit nu numai idolii, dar si bijuteriile lor. Ei au recunoscut astfel ca toate acestea puteau fi o bariera in calea primirii lor de catre Dumnezeu.
Idolii si bijuterille
Unii cercetatori sugereaza ca cerceii erau de fapt amulete, mici idoli artizanali. Aceasta este foarte posibil deoarece multe articole de giuvaergerie erau asociate cu inchinarea la idoli. (Isaia 3, 18-21) Adesea oamenii se inchinau la ceea ce purtau. In articolul „Imbracamintea iudaica si podoabele”, Enciclopedia Schaff-Herzog explica: „O bijuterie era in acelasi timp o amuleta. Dupa conceptia orientala veche, metalele si pietrele pretioase apartineau unor zei ai lumii minerale si detineau o putere magica. De asemenea, orice articol de ornament care abatea atentia de la purtatorul ornamentului la ornament, servea ca o protectie impotriva ochiului rau. Din acest motiv, orice persoana din Orient purta din belsug, bijuterii. Radacini ale acestei superstitii se regasesc in Vechiul Testament. In Isaia 3,20, o piesa din bijuteriile femeii este descrisa ca amuleta (comp. gen. 35,4) si evident, ornamentele camilelor madianitilor erau fermecatoare (Jud. 8,21). Aceasta este adevarat si in tarile catolice unde multi oameni poarta ca pandativ simboluri ale lucrurilor la care se inchina: cruci, inimi (a lui Isus sau a Mariei), si chiar mici relicve. De asemenea, functia acestor articole este de a te pazi contra spiritelor rele sau a farmecelor. In Judecatori 8,24 citim ca purtarea bijuteriilor era proprie ismaelitilor: „Aveau cercei de aur pentru ca erau ismaeliti.” Contextul implica foarte mult faptul ca ei purtau ornamente ca un semn al apostaziei de la adevaratul Dumnezeu. Fraza sugereaza faptul ca era un lucru caracteristic pentru ei si nu pentru israeliti. Astfel ni se spune si noua, celor de azi, ca purtarea bijuteriilor este un lucru caracteristic lumii si nu crestinilor.
Membrii familiei lui Iacov adoptasera idolatria pagana, iar acum Iacov ii aducea inaintea lui Dumnezeu la Betel, ca sa faca ispasire pentru pacatele lor. Era vremea cercetarii de sine si a pocaintei. Ei au recunoscut ca dumnezeii straini si bijuteriile trebuie lepadate mai inainte ca binecuvantarea lui Dumnezeu sa poata veni asupra lor. Pentru a se asigura ca familia lui nu va cadea iarasi in idolatrie, Iacov a dovedit intelepciunea de a inmormanta idolii si cerceii langa stejarul din Sihem inainte de a se indrepta spre Betel.
Un principiu relevant. Aceasta istorie contine un principiu valoros pentru crestinul de azi. Daca vrem sa experimentam o curatire launtrica de trecutul nostru pacatos si vrem sa avem o experienta a Betelului, Casa lui Dumnezeu, trebuie sa lepadam orice obiect de idolatrie care ne inconjoara si chiar ornamentele purtate pentru slava de sine. Pentru a ne asigura ca nu vom fi ispititi sa le folosim din nou, este cel mai bine sa le abandonam decat sa le pastram ca suveniruri.
Lepadarea ornamentelor la Muntele Horeb O reforma asemanatoare care implica lepadarea podoabelor este raportata in Exod 33,1-6. Contextul este marea apostazie care a avut loc cand Moise era pe munte ca sa primeasca cele 10 porunci. Obosit sa mai astepte pe Moise si dorind sa aiba un Dumnezeu vizibil care sa mearga inaintea lor in locul lui Moise, unii israeliti au adus podoabele lor de aur la Aaron, care le-a folosit spre a face un vitel de aur, o imitatie a zeilor Egiptului. (Exod 32,2-4) Cand era inca pe munte, Moise a fost avertizat de apostazia de la poalele muntelui si grabindu-se sa vina la popor l-a gasit dansand si strigand in jurul idolului lor. Pentru a arata dezaprobarea fata de rebeliunea lor, Moise a zdrobit tablele Legii in vazul poporului, aceasta insemnand ca ei rupsesera legamantul lor cu Dumnezeu. Apoi el a ars vitelul de aur si cu ajutorul levitilor a pedepsit pe aceia care au persistat in rebeliunea lor (Exod 32, 15-29).
In capitolul urmator, Moise s-a dus la cortul intalnirii sa mijloceasca inaintea lui Dumnezeu pentru popor, care era inca impodobit cu podoabele pagane din ziua in care s-a dedat la idolatrie si pacat. Instructiunile lui Dumnezeu date pentru reabilitarea lui Israel cuprindeau o schimbare a imbracamintei, exact la fel cum fusese si mai inainte in cazul lui Iacov si a familiei sale. Dumnezeu a zis: ,,Spune copiilor lui Israel: ,,Voi sunteti un popor incapatanat, numai o clipa daca M-as sui in mijlocul tau, te-as prapadi. Arunca-ti acum podoabele de pe tine si vei vedea ce-ti voi face. Copiii lui Israel si-au scos de pe ei podoabele si au plecat de la muntele Horeb” (Ex. 33,5.6).
Cand israelitii au inteles ca Dumnezeu nu le va mai asigura personal protectie, s-au pocait adand de pacatele lor „si nimeni nu si-a pus podoabele pe el„. Barbatii purtau probabil bratari, verigi la picioare, cercei ca si cei din Egipt. Aceasta arata ca ispita ornamentelor este si pentru barbati, nu doar pentru femei. Ca raspuns la aceasta aparenta pocainta a lui Israel, Dumnezeu si-a revizuit amenintarea dar a cerut Israelitilor, ca dovada a pocaintei lor sa lepede pentru totdeauna ornamentele (Exod 33,5). Raspunsul a fost pozitiv.
Aceasta istorie ne arata ca israelitii au recunoscut ca ornamentele erau un serios obstacol in calea impacarii cu Dumnezeu, de aceea au hotarat sa le scoata. Expresia „au plecat de la Horeb” indica faptul ca israelitii sinceri au facut un angajament la Horeb, de a intrerupe folosirea podoabelor cu scopul de a-si arata dorinta sincera de a se supune lui Dumnezeu. Aceasta experienta seamana cu cea a familiei lui Iacov la Betel. In ambele evenimente, lepadarea podoabelor a fost pregatitoare pentru o innoire a legamantului cu Dumnezeu.
Relevanta pentru astazi Ce putem invata astazi?
Referindu-se la aceasta experienta a israelitilor in pustie, Pavel ne aminteste ca „Aceste lucruri s-au intamplat ca o avertizare dar serveste pentru invatatura noastra, cei de la sfarsitul veacurilor” (1 Cor 10,11). Ca si ei, noi calatorim spre pamantul promis. Porunca lui Dumnezeu data israelitilor de a lepada ornamentele inainte de a intra in tara Canaanului se aplica si la noi care suntem gata sa intram in Canaanul ceresc. Daca purtarea ornamentelor a contribuit la razvratirea impotriva lui Dumnezeu, iar lepadarea lor a insemnat impacarea cu El, aceasta nu este oare adevarat si pentru noi astazi?
Unii cercetatori se pot intreba: „De ce erau ornamentele o asa piedica pentru viata spirituala a israelitilor si de ce bijuteriile sunt in detrimentul vietii noastre spirituale astazi?” O parte a raspunsului este ca noi purtam lucruri la care ne inchinam si ne inchinam la ceea ce purtam. Purtam lucruri la care ne inchinam in sensul ca purtam ceea ce descopera cel mai bine idolii nostri: frumusete, bogatie, stare sociala. Noi ne inchinam la ceea ce purtam, in sensul ca adoram acele haine si ornamente pe care le jertfim ambitiilor noastre (idoli).
Ati auzit cuvinte ca acestea: „O cat de mult ador aceasta haina sau bratara!… Ele adauga mult infatisarii si personalitatii mele!” Aceste exprimari arata ca scopul unor oameni nu este inchinarea la Dumnezeu ci cultul personalitatii lor. Aceasta este de fapt idolatrie. Cand hainele, ornamentele, masinile, profesiunea, bogatia devin prioritati, (idoli) in viata noastra, Dumnezeu este instrainat de constiinta noastra. Acesta este principalul motiv pentru care ornamentele sunt un obstacol serios pentru viata noastra spirituala.
Sursa citatelor de mai sus este cartea Imbracaminte si Podoabe scrisa de Samuelle Bacchiocchi, capitolul Hainele si Ornamentele in Vechiul Testament si cartea Compromisul se furiseaza scrisa de Joe Crews, capitolul Farduri si Bijuterii
Mesaje_Ceresti 
Lasă un răspuns