Originea Pacatului – De unde a venit Satana, semanatorul raului?

Originea pacatului

Pentru multe minti, originea pacatului si motivul existentei lui sunt un izvor de mare incurcatura. Ei vad lucrarea raului, cu urmarile lui grozave de vai si distrugere, si se intreaba cum pot exista toate acestea sub conducerea Aceluia care este nemarginit in intelepciune, putere si dragoste.

Este cu neputinta sa explicam originea pacatului pentru a da un motiv existentei. Cu toate acestea, se pot intelege suficient atat originea lui, cat si masurile luate cu privire la soarta finala a pacatului, masuri care descopera pe deplin dreptatea si mila lui Dumnezeu in toate procedeele Sale cu pacatul. Pacatul este un intrus, pentru a carui existenta nu se poate da nici o explicatie. El este tainic, de neexplicat; a-l scuza inseamna a-l apara. Daca s-ar putea gasi o scuza sau vreo cauza a existentei lui, ar inceta sa mai fie pacat. Unica definitie pe care o putem da pacatului este aceea pe care o gasim in Cuvantul lui Dumnezeu; el „este calcarea Legii“.

Contradictie intre dragostea lui Dumnezeu si mandrie

Legea iubirii fiind temelia guvernarii lui Dumnezeu, fericirea tuturor fiintelor create depindea de asentimentul lor desavarsit fata de marile principii ale dreptatii. Dumnezeu doreste de la toate fapturile Sale o slujire din dragoste – un omagiu care izvoraste dintr-o apreciere inteligenta a caracterului Sau. El nu gaseste placere intr-o slujire silita si, ca urmare, da tuturor libertatea de vointa, ca sa-I aduca o slujire de bunavoie.

Dar a aparut cineva care a ales sa perverteasca aceasta libertate. Pacatul si-a avut originea in acela care, dupa Hristos, fusese cel mai onorat de Dumnezeu si care statea in cea mai inalta pozitie de putere si de slava printre locuitorii cerului. Inainte de cadere, Lucifer era primul dintre heruvimii ocrotitori, sfant si nepatat. Vezi Ezechiel 28, 12-15.

Lucifer ar fi putut ramane in gratia lui Dumnezeu, iubit si onorat de ostile ingeresti, punandu-si la lucru puterile nobile pentru a binecuvanta pe altii si a slavi pe Facatorul sau. Dar profetul spune: „Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta” (vers. 17). Putin cate putin, Lucifer a ajuns sa-si ingaduie dorinta dupa inaltare de sine. „Pentru ca iti dai ifose ca si cand ai fi Dumnezeu… Tu ziceai in inima ta: ‘Imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi sedea pe muntele adunarii… ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt’” (vers. 6; Is. 14,13.14). In loc sa caute sa faca pe Dumnezeu cel dintai in dragostea si slujirea creaturilor, nazuinta lui Lucifer a fost sa le castige slujirea si inchinarea pentru el. Si, ravnind la onoarea pe care Tatal cel vesnic o revarsase asupra Fiului Sau, acest print al ingerilor a aspirat la puterea pe care numai Hristos o putea intrebuinta.

Fiul lui Dumnezeu era recunoscut ca Suveran al Cerului, una cu Tatal in putere si in autoritate; Hristos participa in toate sfaturile lui Dumnezeu, pe cand lui Lucifer nu-i era ingaduit sa patrunda planurile divine. „De ce“, intreba acest inger puternic, „sa aiba Hristos suprematia? De ce este in felul acesta onorat mai mult decat Lucifer?“

Invaluit in mister

Satana fusese atat de mult onorat si toate faptele lui erau atat de invesmantate in taina, incat era greu sa se descopere ingerilor natura adevarata a lucrarii sale. Pana ce n-a ajuns la dezvoltarea deplina, pacatul n-a parut atat de rau precum era. Deoarece pana atunci nu avusese nici un loc in Universul lui Dumnezeu, fiintele sfinte nu aveau nici o idee cu privire la natura si la rautatea lui. Ele nu puteau vedea urmarile teribile care aveau sa se produca in urma lepadarii lui Dumnezeu. In procedeele Sale cu pacatul, Dumnezeu a folosit numai dreptatea si adevarul.

Satana putea folosi ceea ce Dumnezeu nu putea – lingusirea si amagirea. Satana punea pe seama Legii si guvernarii lui Dumnezeu discordia pe care actiunea lui o provocase in ceruri. Toate relele, spunea el, erau urmarea conducerii divine. El pretindea ca scopul lui era sa imbunatateasca lucrarile lui Dumnezeu. De aceea era necesar ca sa demonstreze natura pretentiilor sale si sa arate efectul schimbarilor propuse in Legea divina. Propria lui lucrare urma sa-l condamne. Satana pretinsese de la inceput ca nu se razvratise. Trebuia sa aiba timp sa se manifeste prin faptele sale rele. Universul intreg trebuia sa vada pe amagitor demascat.

Acelasi spirit

Acelasi spirit care s-a dat pe fata in razvratirea din cer inspira si razvratirea de pe pamant. Satana i-a amagit pe oameni in acelasi fel ca si pe ingeri. Satana l-a atras pe om in pacat prin aceeasi reprezentare falsa a caracterului lui Dumnezeu pe care o practicase in ceruri, facandu-L sa fie privit ca aspru si tiranic.

Si a reusit sa ajunga atat de departe, incat sa declare ca restrictiile nejustificate ale lui Dumnezeu au dus atat la caderea omului, cat si la razvratirea lui. Dumnezeu si-a aratat iubirea, dandu-L pe singurul Sau Fiu sa moara pentru neamul omenesc cazut. In ispasire s-a descoperit caracterul lui Dumnezeu. Argumentul cel puternic al crucii demonstreaza Universului intreg ca drumul pacatului, pe care Lucifer l-a ales, nu putea fi pus in nici un fel pe seama guvernarii lui Dumnezeu.

Mai mult decat mantuirea

Dar Hristos nu a venit pe pamant numai sa aduca la indeplinire mantuirea omului, sa sufere si sa moara. El a venit sa „preamareasca Legea“ si „mareata sa fie“. Nu numai pentru ca locuitorii acestui pamant sa priveasca  Legea asa cum ar trebui privita, ci ca sa se demonstreze tuturor lumilor din Univers ca Legea lui Dumnezeu este de neschimbat. Daca cerintele ei puteau fi date la o parte, atunci nu era necesar ca Fiul lui Dumnezeu sa-si dea viata ca ispasire pentru calcarea ei. Moartea Domnului Hristos demonstreaza lucrul acesta.

In aducerea la indeplinire a judecatii finale, se va vedea ca nu exista nici un motiv pentru existenta pacatului. Crucea de pe Calvar, in timp ce declara Legea ca fiind de neschimbat, face cunoscut Universului ca plata pacatului este moartea. In strigatul pe cruce al Mantuitorului „S-a sfarsit“, a batut clopotul de moarte al lui Satana. Lupta cea mare care durase atata vreme s-a hotarat atunci, iar eliminarea finala a raului a fost asigurata. Intregul Univers va fi martor cu privire la natura si la urmarile pacatului.

Pasajele de mai sus ale acestei publicatii au fost extrase din cartea Marea Lupta (Tragedia Veacurilor) pe care o gasiti pe blogul meu.

Cercetati temele care arata multe aspecte necunoscute ale luptei dintre bine si rau. Aceasta lucrare explica evenimentele majore din timpul erei crestine, care conduc la punctul culminant iminent al istoriei. O documentare istorica si scripturala completa. Milioane de exemplare vandute in toata lumea