Avertizarea finala a omenirii – Vine Noua Ordine Mondiala! (I)

• Liderii lumii o doresc
• Ideea este sustinuta de multi
• Prezisa cu 2000 ani inainte
• Aproape a sosit
• Va captura lumea
• Cum sa eviti sa-i fii victima
• Caderea ei subita si complete prezisa
• Vine exact la timp
• Adevarata noua ordine

,,Este o idee mare, o noua ordine mondiala, in care diferite natiuni se unesc intr-o cauza comuna… Numai Statele Unite au ambele mijloace s-o puna în practica: atat stabilitate morala, cat si mijloacele pentru aceasta.“ – George Bush, Adresare despre Starea Uniunii, Los Angeles Times, 18 feb. 1991.

„Sub conducerea curajoasa a papei Ioan Paul II, statul Vatican si-a preluat locul lui legitim in lume ca voce internationala. De aceea este corect ca aceasta tara isi manifesta respectul fata de Vatican, recunoscandu-l ca un stat al lumii.“ – Dan Quayle, Appeal to the U.S. Senate, 22 sept. 1983.

,,(Ioan Paul II) insista ca oamenii nu au nici o speranta reala de a crea un sistem geopolitic viabil in afara celui bazat pe crestinismul romano-catolic.“ – M. Martin, Keys of This Blood, pag. 492.

„Conducatori ai natiunilor din Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite au fost azi in New York pentru prima lor intalnire la nivel inalt, gata sa plaseze Natiunile Unite in centrul unei noi ordini a lumii si sa creeze o politica comuna, pentru a face pace si a controla armele… Adunarea conducatorilor celor 15 natiuni din Consiliul de Securitate marcheaza faptul ca, pentru prima data de la infiintarea organizatiei mondiale in 1945, consiliul, cea mai puternica entitate a Natiunilor Unite, s-a intrunit la cel mai inalt nivel.“ – Birmingham News, 31 ian. 1992.

„Acei dintre noi care sunt sub saptezeci de ani vor vedea cel putin instalata structura de baza  a guvernamantului noii ordini mondiale. Cei care au sub patruzeci de ani vor trai in mod sigur sub autoritatea si controlul ei legislativ, executiv si juridic. Intradevar, trei rivali – si mai multi in afara lor, cu cat trece timpul – vorbesc ei insisi despre aceasta noua ordine a lumii ca despre ceva iminent, si nu candva in viitor.“ – M. Martin, Keys of This Blood, 15-16.

„Visul de ordine. Ca multe idei revolutionare, Europa Unita nu este o notiune noua, ci una veche, reanimata. Visul despre ordine si unitate, incorporate odinioara in Roma Cezarilor, a supravietuit in Evul Mediu (perioada aceasta este mai corect denumita Epoca intunecoasa) nu numai in biserica romano-catolica, ci si in Sfantul Imperiu Roman.“ – Time, 6 oct. 1961.

„Ce a fost forjat in Tratatul de la Roma in Piata Comuna este o impletitura stransa, tare centralizata, dirijata puternic, o birocratie noua bine controlata, care incearca vadit sa reface Europei structura economica a Sfantului Imperiu Roman.“ – Christian Science Monitor, 1962.

„Vrand nevrand, gata sau nu, suntem toti implicati intr-o competitive tripartita globala, disperata si nestavilita. Totusi, majoritatea dintre noi nu suntem competitori. Noi suntem in joc. Caci lupta este totala, pentru ca, o data inceputa, nu mai exista nici o cale de a o reversa sau a o opri.“ – Malachi Martin, iezuit si initiat al Vaticanului, Keys of This Blood, 15.

Statele Unite ale Americii – Papalitatea – Natiunile Unite

Va domina Roma lumea din nou ?

Scopul acestei publicatii nu este de a ataca indivizi, ci mai degraba se refera la viitorul sistemului religios catolic, profetizat in Biblie si confirmat de istorie.

Compromisul mortal

Apostolul Pavel, in a doua sa epistola catre Tesaloniceni, a prezis o mare cadere de la credinta, care urma sa aiba ca rezultat intemeierea puterii papale. El declara ca ziua lui Hristos nu va veni „…inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste ‚Dumnezeu‘, sau de ce este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu“. Si mai departe, apostolul ii avertizeaza pe fratii sai ca: „Taina faradelegii a si inceput sa lucreze“ (2 Tes. 2,3.4.7). Chiar la acea data timpurie, el a vazut strecurandu-se in biserica rataciri care urmau sa pregateasca drumul pentru dezvoltarea papalitatii.

Incetul cu incetul, la inceput in liniste si pe furis, apoi mai deschis, pe masura ce crestea in putere si castiga stapanire peste mintile oamenilor, „taina faradelegii“ si-a continuat lucrarea ei amagitoare si hulitoare. Aproape pe nesimtite, obiceiurile paganismului si-au gasit intrarea in biserica crestina. Spiritul de compromis si conformismul au fost retinute pentru o vreme de persecutiile crude pe care biserica le-a suferit sub paganism. Dar cand persecutia a incetat, iar crestinismul a intrat in curtile si palatele imparatilor, a fost lasata la o parte simplitatea umila a lui Hristos si a apostolilor Lui, in schimbul pompei si mandriei preotilor si conducatorilor pagani in locul cerintelor lui Dumnezeu, au fost puse teoriile si traditiile omenesti.

Convertirea cu numele a lui Constantin, in prima parte a secolului al IV-lea, a produs o mare bucurie; iar lumea, imbracata cu o forma  a neprihanirii, a patruns in biserica. Atunci, lucrarea de stricaciune a inaintat repede. Paganismul, care parea ca fusese invins, a devenit biruitor. Spiritul lui stapanea biserica. Invataturile, ceremoniile si superstitiile lui au fost introduse in credinta si inchinarea pretinsilor urmasi ai lui Hristos.

Omul faradelegii

Acest compromis intre paganism si crestinism a dat nastere la „omul faradelegii“, prezis in profetie ca unul care se impotriveste si se inalta pe sine mai presus de Dumnezeu. Acel sistem urias de religie falsa este capodopera puterii lui Satana – un monument al eforturilor lui de a se aseza pe tron pentru a conduce pamantul dupa voia lui. Satana mai incercase o data sa se inteleaga cu Hristos. A venit la Fiul lui Dumnezeu in pustia ispitei si, aratandu-I toate imparatiile lumii impreuna cu slava lor, s-a oferit sa dea totul in mainile Sale, daca El va recunoaste suprematia printului Intunericului. Hristos l-a mustrat pe ispititorul semet si l-a obligat sa plece. Dar Satana are success prezentand aceeasi ispita omului. Pentru a-si asigura castiguri si onoruri lumesti, biserica a fost inspirata sa caute favoarea si sprijinul oamenilor mari ai pamantului; si, lepadandu-L astfel pe Hristos, ea a fost amagita sa incheie un legamant cu reprezentantul lui Satana – episcopul Romei.

Fundamentul erorii

Una dintre invataturile de seama ale romanismului este aceea ca papa este capul vizibil al intregii biserici a lui Hristos, învestit cu autoritate suprema peste episcopii si preotii din toate partile lumii. Mai mult decat atat, papei i-au fost date chiar titlurile Dumnezeirii. A fost numit „Domnul Dumnezeul Papa“ si a fost declarat infailibil. El pretinde inchinarea tuturor oamenilor. Aceeasi pretentie a fost ridicata de Satana in pustia ispitei si este inca ceruta de el prin biserica Romei, si multimi imense sunt gata sa-I aduca inchinare.

Dar aceia care se tem de Dumnezeu si-L respecta intampina aceasta incumetare strigatoare la cer, asa cum si Hristos a intampinat pretentiile vrajmasului celui viclean: „Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti“ (Luca 4,8). Dumnezeu n-a dat nici macar o iota in Cuvantul Sau prin care sa fi desemnat vreun om a fi capul bisericii. Invatatura despre suprematia papala se opune direct invataturii Scripturilor. Papa nu poate avea nici o putere peste biserica lui Hristos, afara de aceea luata prin uzurpare. Romanistii au staruit sa-i acuze pe protestanti de erezie si de despartire voita de adevarata biserica. Dar aceste acuzatii li se aplica mai degraba lor. Ei sunt aceia care au parasit steagul lui Hristos si s-au departat de credinta „care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna“ (Iuda 3).

Descoperitorul ratacirii Satana stia bine ca Sfintele Scripturi ii vor face pe oameni in stare sa discearna amagirile lui si sa-i infranga puterea. Chiar Mantuitorul lumii a rezistat atacului lui prin Cuvant. La orice atac, Hristos prezenta scutul adevarului vesnic, spunand: „Sta scris“. La orice sugestie a adversarului, El opunea intelepciunea si puterea Cuvantului. Pentru ca Satana sa-si poata mentine stapanirea asupra oamenilor si pentru a intemeia autoritatea uzurpatorului papal, trebuia sa-i tina in necunostinta fata de Scripturi. Biblia L-ar fi inaltat pe Dumnezeu si i-ar fi asezat pe oamenii marginiti in adevarata lor pozitie: de aceea adevarurile ei sfinte trebuia ascunse si oprimate.

Aceasta logica fost adoptata de biserica romana. Timp de sute de ani, credinta Bibliei a fost interzisa. Oamenilor le-a fost interzis sa o citeasca sau sa o aiba in case, iar preotii si prelatii fara principii interpretau invataturile ei pentru a- si sustine pretentiile. In felul acesta, papa a ajuns sa fie recunoscut aproape in general ca loctiitor al lui Dumnezeu pe pamant, inzestrat cu autoritate peste biserica si stat.

Pasajele de mai sus ale acestei publicatii au fost extrase din cartea Marea Lupta (Tragedia Veacurilor) pe care o gasiti pe blogul meu.

Cercetati temele care arata multe aspecte necunoscute ale luptei dintre bine si rau. Aceasta lucrare explica evenimentele majore din timpul erei crestine, care conduc la punctul culminant iminent al istoriei. O documentare istorica si scripturala completa. Milioane de exemplare vandute in toata lumea.