Impacarea cu Dumnezeu

Rom. 6:23 – 23. Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.

Fapt. 3:19 – Pocaiti-va, dar, si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremurile de inviorare.

1 Cor. 15:31 – In fiecare zi eu sunt in primejdie de moarte; atat este de adevarat lucrul acesta, fratilor, cat este de adevarat ca am de ce sa ma laud cu voi in Hristos Isus, Domnul nostru.

Iac. 4:8 – Apropiati-va de Dumnezeu, si El Se va apropia de voi. Curatati-va mainile, pacatosilor; curatati-va inima, oameni cu inima impartita!

Ce este ,,impacarea cu Dumnezeu”si de ce este necesara? Cand Dumnezeu i-a creat pe Adam si Eva, ei erau desavarsiti in fire si inclinare si traiau in ascultare de Legea lui Dumnezeu. Pentru ca ei sa-l asculte in mod firesc, El le-a intiparit in inima Cele Zece Porunci. El le-a dezvaluit de asemenea ca incalcarea Legii Sale va fi pedepsita cu moartea. Rom. 6:23 Toate guvernele impun legi clare si pedepse bine definite pentru incalcarea acestor legi. Imaginati-va situatia omenirii daca pedepsele ar fi abolite. Oare am putea trai in siguranta intr-un loc unde cei ce calca legea n-ar fi pedepsiti?

Atunci cand Dumnezeu le-a dezvaluit lui Adam si Evei Legea Sa si a intiparit-o in inima lor astfel incat sa-L asculte in mod firesc, El nu le-a luat libertatea de alegere. Dumnezeu ar fi putut crea omul fara a-i da puterea de a incalca Legea Sa; dar in acest caz omul n-ar fi fost un factor moral liber, ci mai degraba un robot. Fara libertatea de alegere, ascultarea sa n-ar fi fost de bunavoie , ci silita.

Din pacate, Adam si Eva au ales de bunavoie sa nu-L asculte pe Dumnezeu si astfel pacatul a asezat o bariera intre om si Dumnezeu. Si a trebuit ca ei sa sufere pedeapsa cu moartea pentru incalcarea Legii lui Dumnezeu. A trebuit ca ei sa moara. Mai mult decat atat, inclinarea lor curata spre ascultarea lui Dumnezeu s-a intinat dupa ce au ales sa nu se supuna Legii Sale. Inimile lor au fost cuprinse acum de o inclinare opusa, puternica, spre neascultare.

Pus in fata nelegiuirii infaptuite de de Adam si Eva, ce putea sa faca Dumnezeul nostru Cel iubitor? Sa-i lase pe amandoi sa moara pentru incalcarea Legii Sale? Oare parintii pamanteni iubitori isi parasesc copiii atunci cand ei aleg neascultarea? Sau, mai rau, ar fi trebuit ca Dumnezeu sa nu-i pedepseasca pentru aceasta nelegiuire, pentru a li se adapta lor? Ar putea un guvern, pamantean sau ceresc, sa dureze si sa prospere fara pedepse bine definite? Cu siguranta nu.

Pe scurt, daca Adam si Eva ar fi trebuit sa plateasca ei insisi pentru nelegiuirea lor, aceasta ar fi dus la sfarsitul rasei umane. Ori, daca Dumnezeu ar fi trebuit sa creeze alti Adam si Eva complet noi, n-ar fi avut garantia ca acestia n-ar fi ales ca predecesorii lor, neascultarea, si astfel intregul proces s-ar fi repetat inca o data. Se pare ca trebuia inventata o solutie externa (in afara taramului pacatosilor). Acest plan ceresc a fost pregatit de Dumnezeu cu mult inainte ca el sa fie necesar in fapt. Biblia ne spune ca el reprezinta ,,taina tinuta ascunsa din veacuri si din generatii, dar aratata acum sfintilor Sai” Coloseni 1:26 Planul lui Dumnezeu continea solutia readucerii rasei umane in armonie cu El, fara a-I submina Legea sau autoritatea, pentru ca Dumnezeu iubeste pe pacatos la fel de mult cat uraste pacatul.

Aceasta solutie insemna ca altcineva, un suflet nevinovat, trebuie sa sufere pedeapsa cu moartea; deci, moartea sa va fi pentru pacatosi. Prin moartea sa, pacatosul adus la credinta se va impaca din nou cu Dumnezeu, ca si cum n-ar fi pacatuit niciodata si astfel dreptatea lui Dumnezeu si iubirea Sa pentru omenire nu ar mai fi in contradictie. Fara plata pedepsei nu va exista niciodata impacarea intre om si Dumnezeu. Iar impacarea este necesara pentru ca noi sa fim in armonie cu Dumnezeu si sa traim in veci alaturi de El in Ceruri.

In plus, aceasta persoana din exterior care trebuia sa moara pentru pacatosi trebuia sa arate oamenilor cum trebuie sa traiasca pe pamant fara sa pacatuiasca, astfel incat sa existe o permanenta impacare cu Dumnezeu. Care este rostul impacarii – numai pentru a cadea din nou in pacat si a avea nevoie de o noua impacare? Evident ca planul lui Dumnezeu continea o cale de a da omului puterea sa traiasca in biruinta asupra pacatului! Astfel ca, desi dupa incalcarea Legii lui Dumnezeu Adam a fost alungat din Rai, prin ascultarea Legii Tatalui Ceresc si prin credinta in sangele izbavitor al acestei persoane din exterior, Raiul poate fi recastigat.

Daca vrem sa ne impacam cu Dumnezeu si sa invingem pacatul in aceasta viata trebuie sa ne amintim doua lucruri importante: Mai intai, un suflet mandru lupta sa-si afle mantuirea; dar, atat dreptul tau de a ajunge in Ceruri cat si masura in care esti potrivit pentru primirea impacarii se afla in neprihanirea acestei persoane din exterior. In al doilea rand, Dumnezeu nu poate face nimic pentru impacarea ta, pana ce tu, convins de slabiciunea ta si despovarat de intreaga auto-multumire, te supui controlului lui Dumnezeu.

Totusi, daca esti constient de vinovatia pacatelor tale si nu esti multumit de tine, primul pas pe care trebuie sa-l faca toti cei ce se intorc la Dumnezeu este pocainta. ,,Pocaiti-va si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele” Fapte 3:19. Adesea ne mahnim ca faptele noastre rele au urmari neplacute asupra noastra; dar aceasta nu inseamna pocainta. Adevarata pocainta inseamna mai mult decat parerea de rau pentru pacatele savarsite. Inseamna a intoarce hotarat spatele raului. Nici o pocainta nu este sincera daca nu aduce transformarea. Si totusi, se poate omul pocai singur? Nu mai mult decat se poate ierta sau izbavi de pacate singur. Pocainta este darul lui Dumnezeu in aceeasi masura ca si iertarea si nu poate fi traita decat atunci cand e daruita unui suflet.

Cand sufletul se pocaieste deplin, lasandu-se in voia Duhului lui Dumnezeu, pacatosul incepe sa desluseasca sacralitatea Legii Sfinte a lui Dumnezeu. Atunci va aparea dorinta mistuitoare de a duce o viata curata si sfanta, pentru a te afla in pace continua cu Dumnezeu. Si pe masura ce ne straduim in fiecare zi sa ne apropiem de Dumnezeu, ,,El se va apropia de voi” si firile noastre vor oglindi din ce in ce mai mult firea Sa, pe masura ce ,,murim in fiecare zi” pentru vechile noastre cai pacatoase. Iacov 4:8; 1 Corinteni 15:31.