Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara, Icoana Fiarei si Semnul Fiarei

Apoc. 13:11-13. Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata. Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant in fata oamenilor.

Apoc. 13:14-15. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie, si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.

Apoc. 13:16-18 Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

Profeţia prezice că Statele Unite vor face ca întreaga lume să se închine Papalităţii prin acţiuni politice şi înşelăciune. Biblia spune: “[A doua fiară] săvârşea semne mai până acolo că făcea să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zi locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei [dintâi], care avea rană de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:13-14.

America protestantă va înşela lumea punând-o să facă “o icoană fiarei [dintâi]”, Papalitatea, prin intermediul miracolelor şi legislaţiei. A doua fiară va fi în stare să facă să “se coboare foc din cer”. Cu alte cuvinte Satana va fi în spatele unei mişcări religioase naţionale apostaziate din America ce-şi va exercita influenţa nu numai asupra politicii americane, ci şi asupra întregii lumi.

Apostolul Pavel ne-a avertizat spunând: “Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.” 1 Tim. 4:1. Vor fi făcute minuni pentru a-i rătăci pe oameni de la calea adevărului. Vezi 2 Tes. 2:8-10. Toate aceste minuni înşelătoare vor fi făcute pentru a rătăci lumea în închinarea adusă primei fiare şi în realizarea uni icoane primei fiare.

“Icoana fiarei” este o icoană, o asemănare a Papalităţii. Ea va fi o imagine în oglindă a supremaţiei papale din perioada Evului Întunecat, atunci când biserica domina atât chestiunile civile, dar şi pe cele religioase. În timpul Evului Întunecat Biserica de la Roma a devenit coruptă depărtându-se de simplitatea şi puritatea Evangheliei, prin acceptarea în practicile sale şi înălţând credinţe şi obiceiuri din religiile păgâne. Făcând astfel ea a pierdut Duhul şi puterea lui Dumnezeu.

Pentru a câştiga controlul asupra conştiinţei oamenilor, ea a căutat sprijinul puterii seculare. Rezultatul a fost Papalitatea, o biserică ce a controlat statul angajându-l mai departe în promovarea propriilor ei interese.

În aceste ultime zile, când bisericile de frunte din Statele Unite, unindu-se asupra unor anumite puncte de doctrină, vor face presiuni asupra legiuitorilor de a impune credinţele lor şi de a susţine instituţiile lor, atunci America protestantă va fi făcut o icoană sau o asemănare Papalităţii, iar ameninţările pedepselor civile asupra disidenţilor vor rezulta inevitabil.

Pedeapsa pentru refuzul de a aduce închinare fiarei

Care este pedeapsa pentru cei care nu se vor închina fiarei şi icoanei ei? Biblia spune: “I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească [legislativ], şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte. Şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” Apocalipsa 13:15-17.

Ce criză religioasă! Cei care nu se vor închina fiarei sau icoanei ei, sau care nu vor primi semnul fiarei, nu vor putea cumpăra sau vinde, şi în cele din urmă vor trebui să facă faţă unui decret de condamnare la moarte. “Icoana fiarei”, unirea bisericii cu statul, conduce la naşterea unei legislaţii religioase şi la o persecuţie religioasă.

Semnul fiarei

Ce se înţelege prin “semnul fiarei”? În primul rând “semnul fiarei” este semnul primei fiare, Papalitatea. Este deci un semn al stăpânirii papale. În al doilea rând “semnul fiarei” are de-a face cu “închinarea fiarei”. De aceea acest semn al stăpânirii papale are de-a face cu închinarea. În al treilea rând “semnul fiarei” are de-a face cu “icoana fiarei”, unirea dintre biserică şi stat. Ca atare primirea “semnului fiarei” începe atunci când statul va trece prin legislativ o serie de legi religioase care să oblige oamenii să se închine într-un anumit mod.

Ce declară Papalitatea a fi semnul puterii ei eclesiastice?

Duminica este semnul stăpânirii noastre. … Biserica este deasupra Bibliei, şi această transferare este dovada acelui fapt.” The Catholic Record, September 1, 1923.

“Bineînţeles, Biserica Catolică pretinde că schimbarea [de la Sabat la Duminică] a fost lucrarea ei. Nu ar fi putut fi astfel, căci nimeni din acele zile nu ar fi visat să facă ceva în chestiuni spirituale şi religioase fără ea, şi lucrarea este semnul puterii ei eclesiastice şi al stăpânirii în chestiunile religioase.” The Catholic Mirror, September 23, 1893.

Are de-a face semnul stăpânirii papale cu închinarea? Da, într-adevăr! Are de-a face acest semn cu unirea bisericii cu statul? Cu siguranţă! O lege duminicală naţională în America va lovi exact împotriva libertăţii religiei. Va lovi de asemenea împotriva poruncii Sabatului găsită în Legea lui Dumnezeu. Vezi Exod. 20:8-11.

Ziua aproape uitată

Atunci când lumea noastră a ieşit din mâinile Creatorului era cu totul deosebită. Se puteau vedea dealuri şi câmpii, văi şi munţi. Peisajele erau împodobite cu flori care umpleau văzduhul cu parfumul lor plăcut, copacii maiestuoşi care se ridicau deasupra pământului erau cu mult mai mari şi mai splendizi decât cei de astăzi; împărăţia vegetaţiei era pur şi simplu magnific în varietatea ei de forme, culori şi mărimi.

Mai era apoi o împărăţie a regnului animal care cuprindea vietăţi de la furnică la elefant, de la leu la miel, de la peştele care înoată în apa mării la pasărea care umple văzduhul cu cântec. Toate aceste lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut au fost desăvârşite—o expresie a gândurilor şi planurilor lui Dumnezeu.

Ca un memorial al lucrării Sale creative, Dumnezeu a întemeiat Sabatul zilei a şaptea. Biblia spune: “Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse, şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.” Gen. 2:1-3.

Chiar din grădina Edenului Dumnezeu a prevăzut nevoia lui Adam şi a Evei de a lăsa deoparte propriile lor interese şi planuri într-o anumită zi a săptămânii, astfel încât ei să poată contempla mai pe deplin lucrarea Sa creată. Atât de importanta este păzirea Sabatului zilei a şaptea încât Dumnezeu a făcut din acest aspect o parte a celor Zece Porunci. “Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” Exod. 20:8-11.

De la vremea creaţiunii până la Hristos, oamenii lui Dumnezeu au păzit cu bucurie a patra poruncă privitoare la ziua de Sâmbătă, Sabatul zilei a şaptea. Hristos Însuşi “prin care au fost făcute toat lucrurile” (Col. 1:16), cu siguranţă că nu a uitat de Sabat. Biblia spune: “A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi după obiceiul Său în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească.” Luca 4:16. Ucenicii au continuat “obiceiul” şi exemplul lui Isus în păzirea Sabatului zilei a şaptea ca sfânt. Vezi Fapte 13:42-44.

Timp de secole majoritatea bisericilor creştine au păzit Sabatul zilei a şaptea. Abia în secolul IV găsim Biserica din Roma înlocuind Sabatul zilei a şaptea cu închinarea de Duminică. Aşa după cum notează un catehism catolic: “Noi păzim Duminica în locul Sâmbetei pentru că Biserica Catolică în Conciliul de la Laodicea (anul 364) a transferat solemnitatea de la Sabat la Duminică.” Peter Geirmann, The Convert’s Catechism, 50.

Biserica din Roma a învăţat cu claritate că transferarea de la Sabat la Duminică nu este bazată pe Biblie, afirmând: “Duminica este o instituţie catolică şi pretenţiile sale pentru păzirea ei poate fi apărată numai cu principiile catolice. … De la începutul la sfârşitul Scripturii nu se găseşte nici măcar un pasaj biblic care să garanteze transferul închinării publice săptămânale de la ultima la prima azi a săptămânii.” Catholic Press, Sydney, Australia, August, 1900.

Pentru a facilita convertirea păgânilor din Imperiul Roman la catolicism, Biserica din Roma a instituit ritualuri păgâne ca închinarea la soare, arderea de tămâie, icoane, sărbători, şi multe altele. Aşa cum notează istoria: “Biserica [din Roma] a făcut din Duminică o zi sfântă… în mare parte pentru că era sărbătoarea săptămânală a soarelui; pentru că era o politică creştină aceea de a prelua sărbătorile păgâne apreciate de oameni prin tradiţie, şi să le dea o semnificaţie creştină.” Arthur Weigall, The Paganism in Our Hristosianity, 1928, 145.

Când Biserica din Roma a înlocuit păzirea Duminicii, majoritatea celorlalte grupări creştine au continuat să păzească Sabatul zilei a şaptea. Chiar şi în secolul XI problema Sabatului a continuat să fie “subiectul unor aprige dispute între greci şi latini.” Neale, A History of the Holy Eastern Church, vol. 1, 731.

Însă astăzi Sabatul zilei a şaptea este ziua aproape uitată, chiar dacă în mai mult de o sută de limbi ale globului “Sâmbăta” este denumită “Sabat.” Spre exemplu: spaniolă/“Sabado”; rusă/“Subbata”; bulgară/“Shubbuta”; arabă/“As-Sabt”.

Totuşi există o veste bună! Peste tot în lume milioane de creştini din diferitele denominaţiuni creştine refac “spărtura” apărută în Legea lui Dumnezeu prin păzirea Sabatului zilei a şaptea. Vezi Isaia 58:12-14. Ei au ajuns să-şi dea seama că voia lui Dumnezeu pentru noi este aceea de a păzi toate poruncile Sale, inclusiv cea de-a patra referitoare la Sabatul zilei a şaptea. Vezi Evr. 10:16; Ioan 14:15; 1 Ioan 5:2,3.

Ultima chemare a Evangheliei către lume, descrisă simbolic de cei trei îngeri care zboară în mijlocul cerului, aduce laolaltă predicarea Evangheliei veşnice, sosirea ceasului judecăţii, închinarea adusă lui Dumnezeu ca fiind Creatorul nostru [prin păzirea Sabatului] şi avertizarea cu privire la închinarea adusă fiarei şi icoanei ei. Vezi Apocalipsa 14:6-12.

Această întreită solie care va ajunge la toţi oamenii înainte de a doua venire a lui Hristos ne învaţă să ne închinăm “Celui ce a făcut cerurile şi pământul, marea şi izvoarele apelor.” Apocalipsa 14:7. Descrie de asemenea biserica lui Dumnezeu a ultimelor zile sunt cei ce “păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Apocalipsa 14:12. Porunca ce ne învaţă despre închinarea adusă lui Dumnezeu ca şi Creatorul nostru este a patra poruncă, referitoare la Sabatul zilei a şaptea.

În mod tragic “închinarea adusă fiarei” este în directă opoziţie cu “închinarea adusă Celui ce a făcut cerurile şi pământul, marea şi izvoarele apelor.” Sfinţenia Duminicii, semnul stăpânirii papale, este în directă opoziţie cu Sabatul zilei a şaptea, semnul lui Dumnezeu. Problema de aici este mai mult decât o simplă chestiune privitoare la o zi diferită de închinare, în realitate este o problemă referitoare la stăpânire. De cine vom asculta?

Evident aceasta este o chestiune foarte importantă pentru Dumnezeu pentru că pedeapsa pentru închinarea adusă fiarei este condamnarea veşnică. Biblia spune: “Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe mână sau pe frunte, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu.” Apocalipsa 14:9,10.

De notat acest foarte important aspect; nimeni nu a primit încă “semnul fiarei”. Nimeni nu va suferi mânia lui Dumnezeu atâta vreme cât nu a primit suficientă lumină pentru a putea lua o decizie informată referitoare la Sabatul Domnului şi Duminica papală. Unii nu au auzit niciodată de cerinţele celei de-a patra porunci. Şi totuşi, majoritatea poporului lui Dumnezeu se află în bisericile care păzesc ziua de Duminică. Însă în aceste ultime zile Dumnezeu cheamă pentru o reformaţiune finală. Apelul de a păzi ziua aproape uitată va fi aspectul central în reforma bisericilor catolică şi protestante, pentru că a fost porunca cea mai călcată în picioare în timpul erei creştine.

Sursa: Jeff WehrApocalipsa lui Isus Hristos

 

2 Răspunsuri to “Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara, Icoana Fiarei si Semnul Fiarei”

  1. Ancuţi Părcălab Says:

    da să ne ajute domnul ca să suferim împreună cu El păzind poruncile în sfinţenie, căci cine greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: