Hainele si Ornamentele in Noul Testament (Cele Doua Femei din Apocalipsa)

Apoc. 19:7-8 – Sa ne bucuram, sa ne inveselim si sa-I dam slava! Caci a venit nunta Mielului; sotia Lui s-a pregatit si i s-a dat sa se imbrace cu in subtire, stralucitor si curat (Inul subtire sunt faptele neprihanite ale sfintilor).

Apocalips. 17:4-5 …Si am vazut o femeie sezand pe o fiara de culoare stacojie, plina cu nume de hula, si avea sapte capete si zece coarne. Femeia aceasta era imbracata cu purpura si stacojiu; era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare. Tinea in mana un potir de aur plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taina: „Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamantului.

1Tim.2:9-10 – Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun ca sunt evlavioase.

Barbatii care se plang ca astazi femeile petrec prea mult timp in fata oglinzii, pot sa se mangaie afland ca in timpurile Noului Testament era si mai rau. De ce? Pentru ca atat clasa superioara cat si cea de mijloc a femeilor nu prea aveau cu ce sa-si omoare timpul. Ele nu puteau detine functii publice, si de fapt nu aveau servicii in afara casei, nu se puteau implini profesional sau academic. Astfel ca petreceau mult timp infrumusetandu-se, deoarece isi puneau toate sperantele in infatisarea exterioara. Poetul roman Lucius Valerius raspundea moralistilor care acuzau femeile pentru hainele si ornamentele lor extravagante, astfel: „De ce sa purtam pica pe femei pentru podoabele si hainele lor? Femeile nu pot detine functii publice, sau religioase, si nici nu pot castiga victorii in lupta; ele nu au nici o ocupatie. Tot ce pot face este sa-si consacre timpul impodobirii si imbracarii”. Aceste lucruri descopera un adevar fundamental, si anume ca oamenii care se dedau excesiv infrumusetarii de sine, de obicei nu au alt lucru mai important cu care sa-si ocupe mintea.

Crestinismul s-a nascut in acea lume a luxului si a degradarii morale. Aparea o noua clasa de mijloc, imbogatita prin prazi de razboi. Aceasta voia sa-si afirme noua stare sociala prin haine scumpe si belsug de bijuterii. Putem spune aceasta si despre femei ca si despre barbati. Unii barbati aveau toate degetele lor asa de pline de inele incat nu puteau sa-si foloseasca mainile decat numai pentru a da ordine servitorilor. In acest context al contrastului dintre lux si saracie, crestinii erau chemati sa-si traiasca credinta. Astfel, nu este deloc surprinzator ca gasim in Noul Testament sfaturi de a cauta infrumusetarea inimii cu un duh smerit si linistit, mai degraba decat a ne impodobi la exterior corpul cu aur, perle si haine scumpe.    

Marea desfranata  In cartea Apocalipsei, Ioan ne ofera un contrast intre doua tipuri de infatisari exterioare prin simbolurile a doua femei, una curata si cealalta „o mare desfranata”. Femeia curata reprezinta Biserica, „mireasa” Mielului. Ea se pregateste pentru nunta si invita si pe altii sa se pregateasca pentru „nunta Mielului” (Apoc. 19,9). Prin contrast, marea desfranata reprezinta puterea politico-religioasa apostata de la sfarsitul timpului; ea ispiteste pe locuitorii pamantului sa comita adulter spiritual cu ea. Ca si Izabela, are o bucurie sadica in varsarea sangelui martirilor, ca si un betiv care isi bea vinul (Apoc. 17,6) Contrastul dintre cele doua femei este dramatic descris prin infatisarea lor (Apoc. 17,4-6).

Aceasta vie descriere a marei curve ne reaminteste de imaginea profetica a Israelului apostaziat acoperit cu ornamente ca o femeie adultera si „curvind” cu alti dumnezei (Ezech 23,30; 16,15; Isaia 23,17). Ea este imbracata in purpuriu si stacojiu, culorile regale ale luxului si maiestatii. Stacojiul (rosu aprins) este in Biblie culoarea pacatului (Isaia 1,18; Apoc. 17,3). Ea este bogat ornamentata cu aur, bijuterii si perle. In mana tine o cupa de aur cu care imbata pe iubitii ei. Cupa de aur serveste la a momi oamenii ca sa i se alature in caile ei rele. Se spune ca aceasta femeie are un nume scris pe frunte. Autori romani ca Seneca si Juvenal ne spun ca prostituatele purtau un fruntar, o diadema cu numele lor. Aceste diademe purtau emblema prostitutiei. Este desigur un detaliu semnificativ in imaginea stricaciunii marei curve. Portretul acesta continand podoabe de aur, bijuterii, perle care indeplinesc scopurile seducatoare ale femeii, reprezinta o implicita condamnare a folosirii acelor podoabe. Aceasta se leaga de ceea ce am descoperit si in Vechiul Testament. Legatura dintre aceste podoabe si un stil de viata imoral nu incurajeaza nicidecum purtarea podoabelor de catre crestinii de azi.       

Mireasa lui Hristos In contrast cu marea desfranata impodobita cu aur, bijuterii, perle si haine luxoase, mireasa lui Hristos este imbracata modest cu in subtire si curat, fara podoabe exterioare: „Sa ne bucuram, sa ne inveselim si sa-I dam slava! Caci a venit nunta Mielului; sotia Lui s-a pregatit si i s-a dat sa se imbrace cu in subtire, stralucitor si curat” (Apoc. 19:7-8). Ioan arata ce inseamna inul subtire al miresei, si anume faptele de supunere credincioasa ale sfintilor. Ideea „faptelor neprihanite” care sunt ca o haina, este foarte sugestiva. Vom vedea ca Pavel foloseste aceeasi imagine pentru a descrie podoabele potrivite ale femeii crestine (1 Tim. 2,10). Semnificatia tabloului nu se refera la faptul ca cei mantuiti se imbraca ei insisi in haine de nunta curate prin propriile lor fapte bune. Haina de nunta le este data („i s-a dat sa se imbrace”) nu este facuta de ei. Mai mult, sa notam ca haina de nunta se da ca un dar divin celor care au rabdat, care au pazit poruncile lui Dumnezeu si au staruit in credinta lui Isus (Apoc. 14,12).

Puritatea launtrica a sfintilor este descoperita in afara nu prin ornamente de aur, bijuterii sau perle, ci printr-o haina de in subtire si curat. Nu doar mireasa din Apocalipsa, ci si marea gloata a mantuitilor care stau inaintea tronului lui Dumnezeu sunt „imbracati cu haine albe” (Apoc. 7,9), fara ornamente exterioare. Hainele albe nu sunt facute din faptele lor bune, ci sunt rezultatul faptului ca au fost spalati „in sangele Mielului„.

Relevanta pentru astazi  Nu putem pierde aceasta lectie. Dumnezeu vede foarte potrivit ca sa reprezinte caracterul celor doua femei prin hainele lor, datorita faptului ca, asa cum am spus mai sus, hainele noastre descopera tocmai ceea ce suntem. Femeia necurata este imbracata extravagant si impodobita cu ornamente costisitoare, tocmai pentru ca o asemenea infatisare reprezinta mandria din interior si planurile seductive. Prin contrast femeia cea curata este imbracata simplu si modest, fara podoabe exterioare, deoarece aceasta infatisare reprezinta umilinta din interior si puritatea. Problema care se pune astazi este: Care dintre cele doua femei pot sluji ca model pentru haina crestina? Daca alegem sa urmam modelul miresei lui Hristos, care reprezinta Biserica Sa, careia ii apartinem, vom exterioriza, ca si ea, puritatea si bunatatea interioara prin simplitate si modestie.

Sursa citatelor de mai sus este cartea Imbracaminte si Podoabe scrisa de Samuelle Bacchiocchi, capitolul Hainele si Ornamentele in Noul Testament

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: