2 Reg. 9:30 – Iehu a intrat in Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, si-a uns sprancenele, si-a impodobit capul si se uita pe fereastra.
Apoc. 2:20-21 – Dar iata ce am impotriva ta: tu lasi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorocita, sa invete si sa amageasca pe robii Mei sa se dedea la curvie si sa manance din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat vreme sa se pocaiasca, dar nu vrea sa se pocaiasca de curvia ei!
Apocalips. 17:1-5 …Vino sa-ti arat judecata curvei celei mari, care sade pe ape mari. Cu ea au curvit imparatii pamantului; si locuitorii pamantului s-au imbatat de vinul curviei ei! Si am vazut o femeie sezand pe o fiara de culoare stacojie, plina cu nume de hula, si avea sapte capete si zece coarne. Femeia aceasta era imbracata cu purpura si stacojiu; era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare. Tinea in mana un potir de aur plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taina: „Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamantului.
1Pet.3:3,4 – Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
Pentru a intari aprecierea Sa cu privire la tipul mandriei in discutie, Dumnezeu face urmatoarea observatie: ,,Infatisarea fetei lor marturiseste impotriva lor si, ca sodomitii, isi dau pe fata nelegiuirea fara s-o ascunda. Vai de sufletul lor, caci isi pregatesc rele” (Is. 3,9). Nici o intrebare nu este ingaduit sa ramana fara raspuns in legatura cu impropia purtare a podoabelor exterioare. Fetele lor ,,aranjate” cu farduri erau implicate intr-un asa grad in aceasta desertaciune, incat Dumnezeu foloseste aceasta ,,fardare” (machiaj) ca un exemplu al unei nerusinari sfruntate.
Unele pasaje din Vechiul Testament vorbesc despre folosirea cosmeticelor in special despre pictarea ochilor. Asemenea cosmetice erau folosite in special pentru atragerea amantilor. Raportul cel mai timpuriu care ne vorbeste despre folosirea fardurilor se gaseste in 2 Regi 9,30. Multi s-au intrebat cu privire la originea expresiei ,,fardata” (sulemenita) ca Izabela. Raspunsul il gasim in acest text. Cornilescu ni-l reda astfel:,,Iehu a intrat in Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, si-a uns sprancenele, si-a impodobit capul si se uita pe fereastra.”
Traducerea engleza King James reda astfel acest text: ,,Cand Iehu a intrat in Izreel, Izabela a auzit lucrul acesta; si ea si-a fardat (sulemenit) fata si si-a pieptanat (coafat) parul si se uita pe fereastra” (n.tr.). Istoria acestei infame regine pagane, care a dat mortii sute de profeti ai lui Dumnezeu, este bine cunoscuta cercetatorilor Bibliei. A trasa originea biblica a obiceiului Izabelei, lucrul acesta arunca, in mod sigur, o umbra nesfanta asupra acestei practici. Dar vom vedea imediat ca folosirea fardurilor, era o caracteristica puternica a femeilor pagane si a femeilor necredincioase din intreg raportul biblic.
Contextul pasajului este intrarea regelui Iehu in Israel, dupa ce acesta ucisese pe Ioram, regelui Israelului, si fiul Izabelei, si pe nepotul ei, Ahazia, regele lui Iuda. Izabela auzise stirile acestea, si stia ca-i venise randul. Sfidatoare, s-a pregatit pentru ultimele clipe, pictandu-si ochii si impodobindu-si capul. Ea s-a acoperit cu ornamente deoarece voia sa apara mai seducatoare. Pregatita astfel, s-a asezat la fereastra pentru a-l astepta pe Iehu. Dar Iehu nu s-a lasat amagit, ci a raspuns la saluturile gratioase ale Izabelei poruncind eunucilor ei s-o arunce jos, ceea ce au si facut (2 Regi 9,33). Ce moarte rusinoasa!
Impodobirea Izabelei nu a ajutat-o in fata lui Iehu sau in fata tribunalului lui Dumnezeu. Pudra si culorile nu ne pot acoperi interiorul corupt al inimii; nici matasurile si satinurile nu ne pot ascunde pietrele hidoase ale sufletului. Izabela era corupta in adancul sufletului, in ciuda oricarui efort de a se infrumuseta in exterior. Dumnezeu se uita la inima si cerceteaza podoabele launtrice, si nu exteriorul. (1 Petru 3,3) Ultima postura seducatoare a Izabelei realizata prin cosmetice si bijuterii este in stransa legatura cu efortul intregii ei vieti de a seduce pe israeliti la idolatrie. Astfel, numele ei a devenit un simbol al seductiei in istoria biblica (Apoc. 2,20).
Profetul Ieremia, asemenea multor altor scriitori din Vechiul Testament, aduce un plus de sfat cu privire la tipul de oameni care poarta podoabe artificiale. Dumnezeu a miscat acesti oameni sfinti, ca acestia sa reprezinte biserica, in simbolistica profetica, cu o femeie. Cand poporul lui Dumnezeu apostazia, ei erau infatisati de catre profet ca o desfranata sau o sotie necredincioasa legamantului conjugal. Astfel ca noi citim texte ca cele ce urmeaza: ,,Si tu, pustiito, ce vei face? Te vei imbraca in carmaz, te vei impodobi cu podoabe de aur, iti vei sulemeni ochii; dar degeaba te vei infrumuseta: ibovnicii te dispretuiesc si vor sa-ti ia viata” (Ier. 4, 30).
Alegoria celor doua femei Un alt pasaj din Vechiul Testament care vorbeste despre folosirea cosmeticelor este alegoria celor doua femei din Ezechiel 23. Prin Ezechiel, Dumnezeu simbolizeaza pe poporul Sau apostaziat, Iuda si Israel, prin doua femei desfranate Ohola si Oholiba. Descrierea Sa cu privire la podoabele lor indraznete este pe masura comportamentului lor decazut. ,,Au umblat chiar dupa barbati care veneau de departe, le-au trimis soli, si iata ca ei au venit. Pentru ei te-ai scaldat tu, te-ai sulemenit la ochi si te-ai gatit cu podoabele tale” (Ez. 23,40). Alegoria se incheie cu anuntarea judecatii lui Dumnezeu asupra femeilor si asupra familiilor lor.
Ca si Izabela, Ohola si Oholiba isi picteaza ochii si se acopera cu ornamente ca sa fie seducatoare. In aceasta alegorie, scopul cosmeticelor si al podoabelor este acela de a seduce si a comite adulter, ceea ce duce la apostazie.
O femeie ,,pustiita” Ca si Ezechiel, Ieremia foloseste alegoria unei femei ,,pustiite” imbracata in stacojiu, cu ornamente si ochi pictati, reprezentand un Israel abandonat politic, in zadar incercand sa atraga pe aliatii idolatri ,,Si tu, pustiito, ce vei face? Te vei imbraca in carmaz, te vei impodobi cu podoabe de aur, iti vei sulemeni ochii; dar degeaba te vei infrumuseta: ibovnicii te dispretuiesc si vor sa-ti ia viata” (Ier. 4, 30). Osea exprima acelasi gand atunci cand el descrie ipocrizia lui Israel. Din nou, necredinciosia a fost bine dramatizata de catre o femeie machiata. ,,O voi pedepsi pentru zilele cand tamaia Baalilor, cand se gatea cu veriga de nas, cu salba ei, si alerga dupa ibovnicii ei, uitand de Mine, zice Domnul” (Osea 2,13).
Din nou si din nou, Biblia leaga folosirea fardurilor si a bijuteriilor cu pacatul, apostazia si paganismul. Cand se indeparteaza de Domnul, isi pun pe ei bijuterii care, asa cum spune Isaia, ,,isi marturisesc sau recunosc pacatul lor”. Nu exista o lipsa de texte care sa prezinte, sa spuna pe nume adevarului, si aceasta in mod clar si fara echivoc – Marelui Dumnezeu al Cerului nu-I plac acele lucruri si le foloseste ca sa simbolizeze indepartarea de voia Sa.
Intorcandu-ne spre Noul Testament, tabloul intra intr-o si mai puternica focalizare – Ioan, in cartea Apocalipsei, descrie pe femeia in stacojiu a pacatului (simbolizand falsa biserica), ca fiind ,,imbracata cu purpuriu si stacojiu; era impodobita cu aur, pietre scumpe si cu margaritare. Tinea in mana un potir de aur, plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei ei” (Apoc. 17,4). In contrast, adevarata biserica este infatisata in Apocalipsa 12,1 ca o femeie frumoasa, invaluita in soare. Aceasta femeie este numita mireasa lui Hristos in Apocalipsa 21,9. Sa retinem ca nici o podoaba nu este purtata de mireasa lui Hristos. Aceste tipuri de sisteme adevarate si false de religii arata, de asemenea, valoarea pe care o da Dumnezeu folosirii unor podoabe artificiale. Exemplele citate mai sus, din Vechiul Testament arata un acelasi principiu: femeile care-si picteaza fata cu cosmetice incearca intotdeauna sa seduca pe barbati in acte adultere. Ele nu joaca curat, nu sunt satisfacute cu barbatii lor ci se impodobesc si se picteaza pentru a seduce pe alti barbati. „Daca Israel nu putea atrage atentia prin ceea ce Dumnezeu i-a dat, el isi deformeaza adevarata frumusete prin pictarea unei infatisari false. Ochii lui vor, momi pe adulterii spirituali”. (David Neff)
Binele si raul n-au fost niciodata si nici nu vor fi masurate dupa cantitate. Este calitatea pacatului, si nu cantitatea lui, ceea ce constituie o mare problema pentru crestin. Biblia ne descopera faptul ca fardurile, inelele etc. sunt neplacute lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu nu ne spune ca o anume cantitate de farduri este ceva rau sau ca un anume tip de inel este un lucru neplacut lui Dumnezeu. Chiar si cea mai mica violare in mod deliberat a vointei descoperite a lui Dumnezeu este serioasa. Ea arata o razvratire launtrica impotriva punerii lui Dumnezeu pe primul loc. Astazi, argumentul favorit al lui Satana este urmatorul: ,,putin este suficient, este O.K.” Acesta a fost argumentul lipsit de ratiune al lui Lot atunci cand ingerii i-au poruncit sa fuga la munti. El a cersit permisiunea sa mearga intr-un alt oras, langa Sodoma si Gomora. Argumentul a fost: ,,Nu-i asa ca este mic?” (Gen. 19,20). Poti intelege de ce anume dorea el sa mearga in alt oras dupa pierderea a tot ceea ce avea in Sodoma? Si totusi, acelasi rationament este folosit si astazi de multi crestini. Ei dezbat si despica firul in patru cu privire la marimea inelelor lor sau la cantitatea de nemodestie.
Să notăm că Satana foloseşte egoismul pentru a da ultima luptă disperată împotriva voinţei lui Dumnezeu. Numai cei care iubesc pe Hristos cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul, vor fi capabili să facă 100% predarea care se cere. Cei mai fericiţi oameni din lume sunt cei care nu pun absolut nimic în calea lor care nu este plăcut lui Dumnezeu. Am spus că cei care caută să placă Domnului sunt cei mai fericiţi. Isus a spus: “Dacã pãziţi poruncile Mele, veţi rãmânea în dragostea Mea, dupã cum şi Eu am pãzit poruncile Tatãlui Meu, şi rãmân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea sã rãmânã în voi, şi bucuria voastrã sã fie deplinã.” (Ioan 15,10.11).
Nu e de mirare că cei predaţi lui Dumnezeu sunt uşor de recunoscut. O lumină sfântă şi o bucurie deplină strălucesc din lăuntrul lor, care le schimbă înfăţişarea exterioară. Cu toate că au lepădat ornamentele lumeşti, ei au podoabele Spiritului Sfânt, care se pot identifica. Unele femei se simt goale după ce au lepădat bijuteriile, dar curând descoperă că Dumnezeu înlocuieşte artificialul cu ceea ce este real. David a scris: “Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.” (Ps 34,5).
Această privire către Dumnezeu a nou-născutului creştin este cea care face lumea să se uimească. Pentru fiecare lucru lepădat, copilul lui Dumnezeu primeşte un înlocuitor spiritual. Pavel spune: “Să lepădăm faptele întunericului şi să îmbrăcăm armele luminii!” (Rom 13,12). Şi să observăm cât poate fi de dramatică această schimbare când e vorba de hainele şi podoabele noastre. Mireasa lui Hristos primeşte o atenţie specială. Isaia pune în contrast haina de nuntă a poporului lui Dumnezeu cu haina lumii. “Mã bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; cãci M-a îmbrãcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbãvirii, ca pe un mire împodobit cu o cununã împãrãteascã, şi ca o mireasã, împodobitã cu sculele ei.” (Isa 61,10). Când ne-am unit cu Hristos şi am luat Numele Lui, nu trebuie să ne mai împodobim pe noi înşine ca miresele şi ca mirii de pe acest pământ. Atunci primim cu bucurie “haina mântuirii” şi “mantaua neprihănirii”. Aceasta face ca faţa să fie strălucitoare şi înfăţişarea exterioară radiantă, uimeşte lumea.
Acest punct merită toată atenţia. Faţa are multe de spus cu privire la caracterul şi experienţa unei persoane. Cel mai puternic martor pentru Hristos poate fi o înfăţişare plină de lumină. Unul din cele mai convingătoare argumente pe care l-am auzit folosit împotriva folosirii cosmeticelor era bazat pe acest fapt. Frances Parkinson Keyes, cunoscutul autor catolic, explica de ce ea nu se atinge niciodată de podoabe sau cosmetice: “Se prea poate că anii au aşezat riduri pe faţă, în jurul ochilor sau a bărbiei. Într-o anumită perioadă au fost dureri sau bucurii, plăceri sau regrete, viaţă şi moarte. Femeia a luptat şi a supravieţuit, a căzut şi s-a ridicat. Şi-a pierdut şi şi-a redobândit credinţa. Ca rezultat este mai înţeleaptă, mai bună, mai răbdătoare şi mai tolerantă decât la tinereţe. Simţul umorului s-a copt, viziunea s-a lărgit, compasiunea a devenit mai adâncă. Şi toate aceste lucruri trebuie să se vadă. Dacă încearcă să şteargă ceea ce este un semn al anilor, ea riscă să distrugă în acelaşi timp marca experienţei şi a caracterului.”
Ce adevăr tulburător! Femeile creştine poartă cu sine un martor prin expresia feţei lor. Neprihănire, demnitate, puritate şi credinţă în Dumnezeu – aceste atribute sunt clar exprimate prin înfăţişarea exterioară. Poate că asta a vrut Isus să spună: “Lumina voastră să strălucească înaintea oamenilor ca ei văzând faptele voastre bune să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Mat 5,16). Lumina spirituală şi strălucirea unei feţe netransformate prin lucruri artificiale are o mai mare putere de atracţie decât multe predici sau studii biblice.
Am făcut acest studiu pentru a arăta că doar iubirea ne conduce la Biblie ca să căutăm să fim plăcuţi lui Dumnezeu. Putem să studiem şi alte standarde creştine. Aceleaşi principii sunt valabile în legătură cu dansul, filmele, jocurile de noroc, dietă şi îmbrăcăminte. Se poate arăta cu aceeaşi claritate că aceste standarde înalte ale Bisericii nu se bazează pe hotărârile unor comitete, ci pe voinţa descoperită a lui Dumnezeu. Să ne ajute Dumnezeu să găsim cea mai mare plăcere şi bucurie în îndeplinirea acelor lucruri care sunt plăcute Lui
Concluzie Vechiul Testament asociaza frecvent folosirea bijuteriilor si a cosmeticelor excesive cu ispita si adulterul. O asemenea asociere descopera implicit condamnarea lui Dumnezeu asupra folosirii lor. Sa ne amintim ca in Biblie, Dumnezeu descopera vointa Sa pentru viata noastra nu prin precepte ci prin exemple. Multe exemple negative ale seductiei, adulterului, apostaziei si pedepsei divine rezultand din folosirea bijuteriilor, a cosmeticelor excesive si a hainelor extravagante, constituie o solemna avertizare pentru noi. Ele ne avertizeaza impotriva pacatoasei acoperiri a trupurilor noastre cu bijuterii si haine luxoase si ispititoare. Cand isus intra in viata noastra, El nu acopera pielea cu ornamente pieritoare, ci ne restaureaza total fiinta cu bogatiile nepieritoare ale harului Sau.
Sursa citatelor de mai sus este cartea Imbracaminte si Podoabe scrisa de Samuelle Bacchiocchi, capitolul Hainele si Ornamentele in Vechiul Testament si cartea Compromisul se furiseaza scrisa de Joe Crews, capitolul Farduri si Bijuterii
Mesaje_Ceresti 
Lasă un răspuns