Moda (Imbracamintea) si adevarata inchinare (IV)

1Pet.3:3,4 – Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.

1Tim.2:9 – Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe.

Luca 12:23 – Isus a zis apoi ucenicilor Sai: Viata este mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea.

Luca 12:22,23 – Isus a zis apoi ucenicilor Sai: De aceea va spun: nu va ingrijorati cu privire la viata voastra, gandindu-va ce veti manca, nici cu privire la trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca. Viata este mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea.

Luca 12:34 Caci unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra.

În Predica Sa de pe Munte Hristos îndeamnã pe urmasii Lui sã nu lase ca mintea lor sã fie absorbitã  de lucrurile pãmântesti. Satana  a inventat  moda pentru a tine mintea femeilor atât de ocupatã cu subiectul  îmbrãcãmintii încât  sã nu poatã cugeta  decât  putin la altceva.  Datoria care revine mamelor de a creste  pe copiii lor în învãtãtura si mustrarea Domnului nu poate fi îndeplinitã  în timp ce  ele continuã felul lor  actual  de a se îmbrãca.  Ele  n-au timp  sã se roage  sau sã cerceteze  Scripturile ca sã poatã întelege adevãrul si sã-l  predea copiilor lor. Nu este numai privilegiul, ci, si datoria fiecãruia, sã creascã zilnic în cunoasterea lui Dumnezeu si a adevãrului.

Prin apostolul Sãu, Domnul  vorbeste aici, în mod expres, împotriva purtãrii de aur.  Fie ca cei care au avut experientã sã înteleagã ca sã nu abatã  din cale pe altii în privinta aceasta prin exemplul lor. Acel inel  care încercuie degetul vostru poate fi  foarte simplu, dar el nu este necesar, si purtându-l  are o influentã rea asupra altora.  În mod deosebit, sotiile  pastorilor nostri sã fie foarte atente  sã nu se îndepãrteze  de învãtãturile lãmurite ale Bibliei cu privire la subiectul  îmbrãcãmintii. Multe socotesc aceste  instructiuni prea demodate spre a mai tine seama de ele, dar  El, care le-a dat  ucenicilor Sãi a înteles primejdiile din iubirea de îmbrãcãminte din timpul nostru si ne-a  trimis  o notã de avertizare. Vom lua noi seama la avertizare si sã fim întelepti? 

Extravaganta în îmbrãcãminte  este în continuã crestere. Sfârsitul  nu este încã. Moda este în continuã schimbare si surorile noastre  urmeazã pe urmele ei, indiferent  de timp sau cheltuialã.  Pe  îmbrãcãminte se cheltuieste  o mare sumã de bani, când  ar trebui ca ei sã fie redati  lui Dumnezeu, Dãtãtorul.  Îmbrãcãmintea  simplã si cu gust  a clasei mai sãrace  adesea  apare în contrast  izbitor  cu îmbrãcãmintea  surorilor   lor mai bogate si aceastã diferentã  adesea  dã nastere  unui simtãmânt  de jenã  din partea  celor sãrace. Unele  încearcã sã imite pe surorile lor mai bogate si împodobesc  si încretesc  si potrivesc  materiale de o calitate mai inferioarã asa ca sã se apropie cât mai mult  posibil de ele în îmbrãcãminte.

Mintea  este întru totul  ocupatã cu plãnuirea  cum sã aparã  asa de bine ca surorile  lor. Pentru a împlini  scopul  acesta, este sacrificatã sãnãtatea fizicã, mintalã si moralã.  Fericirea si favoarea lui Dumnezeu  sunt puse pe altarul modei.  Multe  nu vor lua parte la serviciul divin din Sabat  pentru cã îmbrãcãmintea  lor nu avea sã aparã  ca stil si împodobire, asemenea celei a surorilor lor crestine.

Simplitatea crestinã este sacrificatã pentru arãtarea dinafarã. Cei dintre pãzitorii Sabatului care au cedat influentei fatã de lume  trebuie sã fie pusi  la probã. Pericolele zilelor de pe urmã sunt asupra noastrã,  si o încercare se  aflã în fata poporului care mãrturiseste  a fi al lui Dumnezeu pe care multi n-au  asteptat-o. Va fi pusã  la încercare autenticitatea credintei lor. Multi s-au unit  cu cei lumesti în mândrie, vanitate si cãutare  de plãceri, plãcându-le  sã creadã  cã pot face acest lucru si totusi sã fie crestini. Dar astfel  de îngãduinte sunt ce îi  despart de Dumnezeu si fac din ei copii ai lumii. Hristos  nu ne-a dat  un astfel de exemplu. Numai cei care se leapãdã de sine, si duc o viatã de cumpãtare, smerenie si sfintire, sunt adevãratii urmasi ai lui Isus si unii ca acestia nu se pot  bucura de societatea iubitorilor de lume. Multi se îmbracã  la fel ca lumea  pentru ca sã aibã  o influentã asupra necredinciosilor, dar  aici ei  fac o gresealã  regretabilã.  Dacã ei vor sã aibã  o influentã  adevãratã  si salvatoare, sã trãiascã  mãrturisirea  lor de credintã, sã arate credinta lor prin faptele lor bune, si sã facã deosebire clarã între crestin si cel lumesc.

Cuvintele, îmbrãcãmintea, faptele  sã vorbeascã despre Dumnezeu. Atunci, asupra tuturor celor din jurul lor va fi revãrsatã  o influentã  sfântã, si chiar si necredinciosii vor lua  cunostintã  cã ei au fost  cu Isus.  Dacã doreste cineva  sã aibã o influentã care sã vorbeascã în favoarea adevãrului, sã trãiascã  dupã mãrturisirea lor de credintã si sã imite astfel Modelul cel smerit. Mândria  ignoranta, si nebunia sunt însotitori permanenti. Domnul  n-are  plãcere de mândria manifestatã în mijlocul poporului care mãrturiseste cã este al Lui.  El este dezonorat de conformarea lor fatã de moda nesãnãtoasã, lipsitã de modestie si scumpã a acestui  veac degenerat. Moda stãpâneste lumea; si ea este o stãpânã  tiranicã, adesea  obligând  pe devotatii ei sã se supunã  la cea mai mare incomoditate  si lipsã de confort.  Moda impune  fãrã ratiune  si percepe fãrã îndurare. Ea are o putere fascinantã, si este gata sã critice si sã râdã  de sãraci dacã  nu urmeazã  calea ei cu orice pret, chiar cu sacrificiul vietii însãsi. 

Satana triumfã cã planurile lui reusesc asa de bine si moartea râde de nebunia nimicitoare de sãnãtate si zelul orb al închinãtorilor la altarul Modei. Pentru a ocroti  poporul lui Dumnezeu de influenta corupãtoare a lumii si spre a promova sãnãtate fizicã  si moralã în mijlocul nostru a fost  prezentatã  reforma îmbrãcãmintii. Ea n-a fost intentionatã  sã fie un jug al robiei, ci o binecuvântare; nu spre a înmulti  munca, ci pentru a economisi cheltuiala. Aceasta ar deosebi pe poporul lui Dumnezeu de lume si astfel ar servi  ca o  barierã  împotriva modei si nebuniilor ei.

Satana nãscoceste încontinuu câte un stil nou de îmbrãcãminte care sã se dovedeascã vãtãmãtor  pentru sãnãtatea fizicã simoralã si el nu mai poate  de bucurie când vede  pe cei care mãrturisesc a fi crestini cã acceptã  cu înflãcãrare moda pe care el a inventat-o. Cantitatea de suferintã  fizicã provocatã de îmbrãcãminte nefireascã si nesãnãtoasã nu poate fi pretuitã. Multe au devenit  invalide  pe toatã viata prin conformarea lor cu cerintele modei.  Dizlocãri si diformitãti, cancer si alte  boli  îngrozitoare sunt printre rezultatele cele rele ale îmbrãcãmintii la modã.  Multe stiluri de îmbrãcãminte care erau nepotrivite  si chiar ridicole au fost, în general, adoptate  pentru cã aceasta era moda.  Printre aceste mode  periculoase erau acele cercuri mari care adesea pricinuiau o expunere necuviincioasã a persoanei.  În contrast cu aceasta a fost prezentatã o îmbrãcãminte cu gust, modestã, si care vine bine, care va scuti de acele cercuri si rochii târâtoare, si procurã o  îmbrãcãminte potrivitã membrelor corpului.  Dar reforma îmbrãcãmintii cuprinde mai mult  decât  scurtarea rochiei si îmbrãcarea membrelor.  Ea include fiecare articol de îmbrãcãminte a persoanei.  Ea ridicã greutatea de pe solduri si atârnã rochiile de umeri. Ea  înlãturã corsetele strâmte,  care apasã pe plãmâni, stomac si alte organe interne, si provoacã încovoierea spinãrii si aproape un nenumãrat  sir de boli. Reforma  îmbrãcãmintii prevede  protectie si dezvoltare potrivitã pentru fiecare parte a trupului.  Pentru cei care au adoptat  complet reforma îmbrãcãmintii, apreciind  avantajele ei si luând cu dragã inimã pozitia lor în opozitie cu mândria si moda, ea s-a dovedit  a fi  o binecuvântare. Când  e fãcutã cum trebuie, ea era o îmbrãcãminte potrivitã care vine bine, si s-a  recomandat  pe sine persoanelor  cu judecatã sãnãtoasã, chiar si printre cei care nu erau de credinta noastrã.

Noi „am ajuns” a zis  apostolul  cel inspirat, „o priveliste pentru lume, îngeri si oameni” (1 Cor. 4,9).  Tot cerul noteazã  influenta zilnicã pe care  o exercitã asupra lumii  cei care mãrturisesc  a fi  urmasi ai lui Hristos.  Surorile mele,  îmbrãcãmintea voastrã vorbeste  fie în favoarea  lui Hristos si a adevãrului sacru, fie în favoarea lumii. Care este aceasta? Amintiti-vã cã trebuie sã rãspundem  lui Dumnezeu pentru influenta pe care o exercitãm.  Noi  nu vom  încuraja prin nici un mijloc nepãsarea în îmbrãcãminte.

Simplitatea  în îmbrãcãmintea va face ca o femeie cu bun simt sã aparã  în cea mai favorabilã luminã.  Noi  judecãm  caracterul unei persoane dupã  stilul  de îmbrãcãminte pe care-l  poartã. Gãtelile bãtãtoare la ochi trãdeaza vanitatea si slãbiciunea. O femeie  modestã si evlavioasã  se va îmbrãca  modest. Un gust  rafinat, o minte  cultivatã, se va descoperi în alegerea unei îmbrãcãminti potrivite  si simplã.  Existã o podoabã care nu va pieri niciodatã, care va promova  fericirea tuturor celor din jurul nostru  în aceastã viatã, si va strãluci cu o strãlucire  luminoasã  în viitorul nepieritor.  Aceasta este podoaba  unui duh blând si  smerit. 

Dumnezeu  ne-a  poruncit  sã îmbrãcãm sufletul cu cea mai bogatã  îmbrãcãminte.  La fiecare privire  în oglindã sã li se aminteascã  închinãtorilor modei de neglijarea  sufletului. Fiecare ceas irosit cu îmbrãcãminte le va mustra pentru lãsarea intelectului sã stea nefolosit. Apoi ar putea fi o reformã care va înãlta si înnobila toate tintele si scopurile vietii. În loc  de a cãuta podoabe de aur pentru exterior, se va depune un efort  serios pentru dobândirea acelei întelepciuni care este cu mult mai de valoare decât aurul curat, da, care este mai pretios  decât  rubinele.  Cele care se închinã  la altarul modei au numai putinã tãrie de caracter si numai putinã  energie fizicã.  Ele nu trãiesc pentru o tintã   mare, si viata lor nu îndeplineste  un scop  vrednic  de laudã.  Peste tot  întâmpinãm  femei  ale cãror  minte si inimã sunt absorbite de iubirea  lor de îmbrãcãminte si de înfãtisare.  Sufletul  feminitãtii este pipernicit si micsorat si gândurile ei sunt concentrate asupra eului ei sãrman,  vrednic  de dispret.

Dar  multe din pretinsele fiice ale lui Dumnezeu  nu simt  mustrãri de constiintã împotriva  conformãrii  obiceiurilor lumii în purtarea de aur, perle si gãtealã  costisitoare. Cele care sunt prea constiincioase spre a purta aceste obiecte  sunt privite ca  înguste la minte, superstitioase si chiar fanatice. Dar Cel care binevoieste sã ne dea aceste instructiuni este Dumnezeu; ele sunt declaratiile Întelepciunii Infinite si cele care le nesocotesc o fac spre propriul lor pericol  si pierdere. Cele care se agatã de podoabele interzise în Cuvântul lui Dumnezeu nutresc mândria si vanitatea din inimã.  Ele doresc sã atragã atentia. Îmbrãcãmintea  lor spune: Priveste  la mine, admirã-mã. În felul acesta vanitatea inerentã naturii umane creste încontinuu prin încurajare. Când sufletul este hotãrât sã placã numai lui Dumnezeu, toate împodobirile inutile ale persoanei dispar.

Existã  o contradictie categoricã  între iubirea podoabei dinafarã si darul blândetii si duhului linistit. Pacea si bucuria  va stãpâni în suflet numai când cãutãm în toate lucrurile sã ne conformãm vointei lui Dumnezeu. Iubirea  de îmbrãcãminte primejduieste morala si face din femeie opusul distinsei  femei crestine, caracterizatã  prin modestie si sobrietate. Îmbrãcãmintea extravagantã, bãtãtoare la ochi, adesea încurajeazã pofta  trupeascã în inima purtãtoarei si trezeste  patimi josnice în inima privitorului.

Dumnezeu vede cã adesea ruina caracterului este precedatã de satisfacerea mândriei si a vanitãtii în îmbrãcãminte. El vede cã îmbrãcãmintea costisitoare înãbuse dorinta de a face bine. Cu cât  mai multi bani cheltuiesc persoanele pentru îmbrãcãminte, cu atât  mai putin pot avea sã hrãneascã pe cei flãmânzi si sã îmbrace pe cei goi, si curentii binefacerii care ar trebui sã curgã continuu, seacã. Fiecare dolar  economisit  prin a refuza eului podoabele inutile poate  fi dat celor nevoiasi sau poate  fi pus în vistieria  Domnului spre a sustine Evanghelia, sã se trimitã  misionari  în tãri strãine, sã se înmulteascã publicatiile pentru a duce raze  de luminã sufletelor din întuneric  si rãtãcire.  Fiecare dolar  folosit  fãrã  a fi necesar lipseste pe cheltuitor de o pretioasã ocazie  de a face bine.

Citatele de mai sus provin din cartea Solii pentru Tineret capitolul Imbracamintea si impodobirea si Marturii Volumul VI scrise de autoarea crestina Ellen White