1Pet.3:3,4 – Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
1Sam.16:7 – Nu te uita la infatisarea si inaltimea staturii lui, caci l-am lepadat. Domnul nu Se uita la ce se uita omul; omul se uita la ceea ce izbeste ochii, dar Domnul Se uita la inima.
Luca 17:21 – Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru.
Rom.12:2 – Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.
1Tim.2:9 – Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe.
Luca 12:23 – Isus a zis apoi ucenicilor Sai: Viata este mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea.
Creştinii nu trebui să se martirizeze, făcând din ei o privelişte, îmbrăcându-se atât de diferit de lume, încât oamenii să-i privească fix şi cu uimire. Iar dacă, urmare a conformării lor faţă de credinţa şi datoria lor de a se îmbrăca modest şi sănătos, descoperă că nu sunt la modă, nu trebuie să-şi schimbe hainele pentru a fi la fel cu lumea. Ei ar trebui să manifeste o independenţă nobilă şi curajul moral de a fi corecţi, chiar dacă lumea este altfel. Dacă lumea introduce un gen de îmbrăcăminte modestă, convenabilă şi sănătoasă, în concordanţă cu Biblia, relaţia noastră cu Dumnezeu sau cu lumea nu se va schimba, dacă vom adopta acest fel de îmbrăcăminte. Creştinii ar trebui să-L urmeze pe Hristos şi să-şi adapteze îmbrăcămintea în concordanţă cu Cuvântul Său. Ar trebui să evite extremele. Cu umilinţă, ei ar trebui să urmeze cursul lor, clar trasat înainte, fără a ţine seama de aplauze sau dezaprobare, alipindu-se de ceea ce este bine în baza propriilor sale merite. – Review and Herald , 30 ianuarie 1900.
Îmbrăcămintea noastră trebuie să fie modestă, nu cu „aur, nici cu mărgăritar, nici cu haine scumpe”. Banii ne sunt încredinţaţi de Dumnezeu. Nu sunt ai noştri, ca să-i cheltuim pentru satisfacerea mândriei sau a ambiţiei. Ei reprezintă, în mâinile copiilor lui Dumnezeu, hrană pentru cei înfometaţi şi îmbrăcăminte pentru cei goi; reprezintă apărare pentru cei apăsaţi, mijloc de însănătoşire pentru cei bolnavi sau de propovăduire a Evangheliei celor săraci. Folosind cu înţelepciune banii care acum sunt cheltuiţi pentru aspectul exterior, puteţi aduce fericire în multe inimi.
În lumea aşa-zis creştină, destul de mulţi bani sunt cheltuiţi pe bijuterii, pe haine extravagante şi inutile, care i-ar putea hrăni şi îmbrăca pe toţi cei flămânzi şi goi. Moda şi etalarea absorb mijloacele care ar putea aduce alinare şi confort celor în suferinţă şi săraci. Ele jefuiesc lumea de dragostea Mântuitorului, propovăduită în Evanghelie… Ar trebui să avem graţia, frumuseţea, caracterul adevăratei simplităţi naturale.
Hristos ne-a avertizat împotriva mândriei în viaţă, dar nu împotriva graţiei şi frumuseţii naturale. El ne-a îndreptat atenţia spre florile câmpului, asupra crinului desfăcut în puritatea sa, şi ne-a spus: „Totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbracat ca unul din ei”. Astfel, prin lucrurile din natură, Hristos ilustrează frumuseţea care are valoare în cer, graţia plină de modestie, simplitatea, puritatea, caracterul adecvat, care vor face podoabele noastre plăcute înaintea Lui.
Noi judecăm caracterul unei persoane după stilul pe care-l adoptă în îmbrăcăminte. O femeie modestă, asemenea lui Dumnezeu, se va îmbrăca modest. Un gust rafinat, o minte cultivată vor fi relevate în alegerea unei îmbrăcăminţi simple şi adecvate. Tinerele care se rup din sclavia modei vor fi podoabele societăţii. Cea care este simplă şi nepretenţioasă în îmbrăcăminte şi în maniere arată că înţelege faptul că o femeie adevărată se caracterizează prin bogăţia valorilor morale. Cât de fermecătoare şi interesantă este simplitatea în îmbrăcăminte, care, în graţie şi drăgălăşenie, poate fi comparată cu florile câmpului. – Review and Herald, 17 noiembrie 1904
Înţelepciunea omenească s-a gândit mereu să evadeze sau să lase deoparte învăţăturile simple, directe, ale Cuvântului lui Dumnezeu. În fiecare epocă, majoritatea celor ce pretind a fi urmaşi ai lui Hristos au desconsiderat aceste precepte, care promovau lepădarea de sine şi umilinţa, care cereau simplitate şi modestie în conversaţie, comportament şi îmbrăcăminte. Rezultatul a fost mereu acelaşi – îndepărtarea de învăţăturile Evangheliei, care conduce la adoptarea modei, obiceiurilor şi principiilor lumii. Asemănarea cu Dumnezeu, care este de o importanţă vitală, a fost înlocuită de un formalism rece. Prezenţa şi puterea lui Dumnezeu – retrase de la cei care formau grupuri iubitoare de lume – sunt descoperită în categoria închinătorilor umili, care sunt dispuşi să se supună învăţăturilor Cuvântului Sfânt. Această cale a fost urmată în perioade succesive. Una după alta, diferite denominaţiuni s-au ridicat şi, renunţând la simplitatea lor, şi-au pierdut într-o mare măsură puterea de la început.
După cum vedem, dragostea de modă şi de etalare se regăseşte şi printre cei ce pretind a crede adevărurile prezente şi ne întrebăm cu tristeţe: Nu va învăţa poporul lui Dumnezeu nimic din istoria celor dinainte? Sunt puţini cei care-şi înţeleg propriile inimi. Iubitorii frivoli şi superficiali ai modei pot pretinde a fi urmaşi ai lui Hristos, dar îmbrăcămintea şi conversaţia lor arată cu ce este ocupată mintea şi în ce este angajată afecţiunea lor. Vieţile lor trădează prietenia cu lumea şi-i reclamă ca fiind ai ei.
Cum poate cineva, care a gustat o dată dragostea lui Hristos, să fie satisfăcut de frivolităţile modei? Inima mea este îndurerată să vadă pe cei care pretind că sunt urmaşii blândului şi modestului Mântuitor atât de înflăcăraţi în a se conforma standardelor acestei lumi în ceea ce priveşte îmbrăcămintea. Cu toate că pretind a căuta asemănarea cu Dumnezeu, pot fi deosebiţi cu greu de cei necredincioşi. Ei nu găsesc plăcere în viaţa lor de credinţă. Timpul şi mijloacele lor sunt puse în slujba scopului de a se îmbrăca pentru a etala.
Mândria şi extravaganţa în îmbrăcăminte sunt păcate către care sunt înclinate în special femeile. De aici înainte, porunca apostolilor li se adresează direct lor: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.
Timpul petrecut în plus pentru pregătirea hainelor în conformitate cu moda acestei lumi ar trebui devotat unei cercetări atente a inimii şi studiului Scripturilor. Orele care pot fi considerate mai mult decât pierdute în pregătirea unor găteli, împodobeli şi accesorii inutile ar putea fi făcute mai valoroase decât aurul, dacă ar fi petrecute în căutarea dobândirii principiilor corecte şi a realizărilor solide. Inima mă doare când văd tinere care pretind a fi urmaşe ale lui Hristos care sunt practic în necunoştinţă cu privire la caracterul şi voinţa Sa. Aceste tinere au fost satisfăcute hrănindu-se cu pleavă. Beteala strălucitoare a lumii pare a fi mai valoroasă pentru ele decât bogăţiile veşnice. Puterile mintale, care ar putea fi dezvoltate prin gândire şi studiu, suferă de amorţeală, sentimentele sunt nedisciplinate, pentru că îmbrăcămintea este considerată mai importantă decât dragostea de spiritualitate sau vigoare mintală.
Vor căuta urmaşii lui Hristos să obţină acea frumuseţe interioară, blândeţea şi pacea spiritului, pe care Dumnezeu pune mult preţ, sau vor risipi aceste scurte ore de încercare ce le stau la dispoziţie într-o muncă inutilă, pentru etalare? Domnul ar putea să aibă în lucrarea Sa femei care să caute în permanenţă să-şi îmbogăţească atât mintea, cât şi inima, dobândind putere intelectuală şi morală, încât să poată duce o viaţă folositoare şi fericită – fiind o binecuvântare pentru lume şi o onoare pentru Creatorul lor. I-aş întreba pe tinerii de azi, care pretind a crede în adevărul prezent, în ce fel se leapădă ei de sine de dragul adevărului? Când realmente doresc un articol de îmbrăcăminte sau un fel de obiect de podoabă, accesoriu sau un lucru potrivit, pun ei problema aceasta înaintea Domnului în rugăciune, pentru a şti dacă Spiritul Sfânt va aproba această cheltuială a mijloacelor materiale? În alegerea şi pregătirea hainelor lor, sunt ei atenţi să nu dezonoreze practicarea credinţei? Pot ei să cheme binecuvântarea Domnului asupra timpului astfel folosit? Este un lucru să te alături bisericii şi cu totul alt lucru să fii unit cu Hristos. Profesarea religiei neconsacrate, iubind lumea, este una din cele mai serioase cauze ale slăbiciunii în biserica lui Hristos.
În această etapă a existenţei omenirii, există o pasiune fără precedent pentru plăcere. Peste tot prevalează extravaganţa risipitoare şi necugetată. Mulţi sunt plini de înfocare pentru amuzament şi distracţie. Mintea începe să fie frivolă şi superficială, pentru că nu mai este obişnuită cu meditaţia sau studiul disciplinat. Sentimentalismul plin de ignoranţă este cultivat, rafinat, înălţat şi înnobilat. Dar prea adesea fiecare realizare de valoare este neglijată pentru etalarea modei şi pentru plăceri superficiale. Femeile permit sufletului lor să fie înfometat şi pipernicit din cauza modei şi astfel ele devin mai degrabă un blestem pentru societate decât o binecuvântare. – Review and Herald, 6 decembrie 1881
Idolatria îmbrăcămintei este o boală morală. Ea nu trebuie adusă în viaţa cea nouă. În cele mai multe cazuri, supunerea faţă de cerinţele Evangheliei va cere o hotărâtă schimbare în îmbrăcăminte. Nu trebuie să existe nepăsare în îmbrăcăminte. Pentru Numele lui Hristos, ai căror martori suntem, ar trebui să facem tot ce se poate mai bine pentru înfăţişarea noastră. La serviciul de la tabernacol, Dumnezeu a arătat fiecare amănunt al veşmintelor acelora care slujeau înaintea Lui. În felul acesta, suntem învăţaţi că El are o preferinţă cu privire la îmbrăcămintea celor care-L servesc. Îndrumările date cu privire la veşmintele lui Aaron erau foarte precise, deoarece veşmântul lui era simbolic. Tot aşa, îmbrăcămintea urmaşilor lui Hristos trebuie să fie simbolică. Înfăţişarea noastră, în toate privinţele, ar trebui să fie caracterizată prin simplitate, modestie şi curăţenie. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu aprobă schimbările de îmbrăcăminte numai de dragul modei, ca să arătăm la fel ca lumea. Creştinii nu trebuie să se împodobească cu podoabe scumpe şi lucruri costisitoare.
Cuvintele Scripturii cu privire la îmbrăcăminte, ar trebui să fie cercetate cu grijă. Avem nevoie să înţelegem ceea ce Domnul cerului apreciază chiar şi în îmbrăcarea corpului. Toţi cei care caută cu sârguinţă harul lui Hristos vor ţine seamă de cuvintele preţioase, de învăţăturile inspirate de Dumnezeu. Chiar şi stilul îmbrăcămintei va exprima adevărul Evangheliei. Marturii Volumul VI
ADEVĂRATA PODOABĂ
Extravaganţa demoralizatoare predomină oriunde şi multe suflete ajung să se ruineze datorită dragostei lor pentru îmbrăcăminte şi etalare. Viaţa a nouă zecimi din cei ce sunt devotaţi modei este o minciună trăită. Înşelăciunea şi frauda reprezintă practica lor zilnică; pentru că ei vor să pară ceea ce nu sunt.
Nobleţea sufletului, amabilitatea, generozitatea sunt vândute pentru a satisface pofta de lucruri rele. Mii îşi vând mintea pentru a putea avea mijloace de a urma moda acestei lumi. O astfel de grijă nebunească pentru schimbările modei acestei lumi necesită o armată de reformatori, care să ia poziţie pentru o împodobire simplă şi distinctă. Satana a inventat mereu curente în modă, care nu pot fi urmate decât sacrificând bani, timp şi sănătate.
Având înaintea noastră tabloul demoralizării lumii cu privire la modă, cum îndrăznesc aşa-zişii creştini să urmeze cărarea lumii? Vom aproba aceste mode demoralizatoare, însuşindu-ni-le? Mulţi adoptă moda lumii, dar aceasta pentru că Hristos nu este întrupat în ei, şi cu El, speranţa şi gloria. Vieţuirea în lux, îmbrăcămintea extravagantă sunt împinse până la o asemenea extindere, încât constituie unul din semnele ultimelor zile.
Mândria şi vanitatea se manifestă pretutindeni, cei care sunt tentaţi să privească în oglindă pentru a se admira au o foarte slabă înclinaţie de a privi către Legea lui Dumnezeu, care reprezintă marea oglindă. Această idolatrie a îmbrăcămintei distruge toată umilinţa, blândeţea şi dragostea într-un caracter. Consumă orele preţioase care ar trebui consacrate meditaţiei, cercetării de inimă şi studiului Cuvântului lui Dumnezeu însoţit de rugăciune. În Cuvântul lui Dumnezeu, Inspiraţia a înregistrat lecţii speciale pentru instruirea noastră…
Devoţiunea pentru îmbrăcăminte ia din mijloacele încredinţate pentru lucrările milei şi ale bunăvoinţei, iar această cheltuială extravagantă este furt faţă de Dumnezeu. Mijloacele materiale nu ne-au fost încredinţate pentru satisfacerea mândriei şi pentru dragostea de a etala. Noi trebuie să fim administratori înţelepţi, să-i îmbrăcăm pe cei goi, să-i hrănim pe cei înfometaţi şi să oferim mijloacele noastre materiale pentru avansarea cauzei lui Dumnezeu. Dacă vrem podoabe, graţia blândeţii, modestia şi prudenţa sunt potrivite pentru orice persoană de orice rang sau poziţie socială.
Nu vom sta ca nişte santinele credincioase şi, prin învăţătură şi exemplu, nu vom respinge spre împrăştiere extravaganţa acestei epoci degenerate? Nu vom da un exemplu bun tinerilor noştri că orice am mânca sau bea, orice am face, totul este spre gloria lui Dumnezeu? – Review and Herald, 12 decembrie 1912
În Predica Sa de pe Munte Hristos îndeamnã pe urmasii Lui sã nu lase ca mintea lor sã fie absorbitã de lucrurile pãmântesti. Marturii vol. 5
Citatele de mai sus provin din cartea Solii pentru Tineret capitolul Imbracamintea si impodobirea si Marturii Volumul VI scrise de autoarea crestina Ellen White
Mesaje_Ceresti 
Lasă un răspuns