Moda (Imbracamintea) si adevarata inchinare (I)

Gen.3:21 – Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele si i-a imbracat cu ele.

Ezec.23:26 – Te vor dezbraca de haine si vor lua podoabele scumpe cu care te gatesti.

Ezec.27:24 – Faceau negot cu tine de haine scumpe…

1Pet.3:3,4 – Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.

1Tim.2:9 – Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe.

Isa.3:18 – In ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoaba la picioare si sorisorii, si lunisoarele,

Ezec.7:20 – Se faleau cu podoaba lor mareata, si cu ea au facut icoanele uraciunilor lor, ale idolilor lor. De aceea le-o voi preface in scarba pentru ei.

Luca 12:22,23 – Isus a zis apoi ucenicilor Sai: De aceea va spun: nu va ingrijorati cu privire la viata voastra, gandindu-va ce veti manca, nici cu privire la trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca. Viata este mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea.

Luca 12:34 Caci unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra.

Când omul a pierdut hainele de slavă şi-a pus frunze de smochin, apoi haine de piele şi mai târziu îmbrăcăminte din lână, bumbac, tergal, tercot, naylon etc. Hainele care sunt obiecte de tristă amintire în istoria căderii omului, au devenit idoli şi obiecte ale mândriei. Omul se laudă cu aceste amintiri ale neascultării cum s-ar lăuda un olog cu cârjele lui de aur, sau un orb cu ochelarii lui aduşi de peste mări şi ţări, uitând şi unul şi altul că au ajuns infirmi.

E.G. White, în cartea „Educaţie” la pag. 230 spune: „Moda este o stăpână care domneşte cu mână de fier. În foarte multe familii ea absoarbe puterea, timpul şi atenţia părinţilor şi a copiilor spre a ţine pas cu pretenţiile ei. Cei bogaţi se străduiesc să se întreacă unul pe altul conformându-se modei mereu schimbătoare. Clasele mijlocii şi sărace se luptă să atingă ţinta pusă de aceia pe care îi socotesc mai sus decât ei. Unde mijloacele sau posibilităţile sunt mărginite şi ambiţia de a părea din lumea mare este puternică, povara devine aproape de nesuportat.”

 În continuare la pag. 231 citim: „Iubirea de înfăţişare fastuoasă aduce cu sine risipă şi omoară în mulţi tineri năzuinţa după o viaţă nobilă… Nici chiar ziua de închinare şi serviciile divine nu sunt scutite de tirania modei. Mai mult, oferă ocazie de a face mare paradă de puterea ei…”

,,Biserica este transformată într-un loc al paradei, iar îmbrăcămintea la modă este studiată mai mult decât predica. Cei săraci, incapabili de a satisface cerinţele uzanţelor, se feresc să mai calce pe la biserică. Ziua de odihnă este petrecută în lenevie sau adesea, de către tineri, într-o companie demoralizatoare.”

,,În cazul multora, nu contează cât de bine le stă ceva sau cât de frumos ar fi acel ceva; dacă moda s-a schimbat, totul trebuie refăcut sau aruncat. Membrii familiei sunt condamnaţi la o trudă neîncetată. Nu există timp pentru educarea copiilor, pentru rugăciune sau studiu biblic, nu există timp pentru a-i ajuta pe cei mici să se familiarizeze cu Dumnezeu prin lucrările Sale.”

,,Dragostea de etalare produce extravaganţă şi distruge în mulţi tineri aspiraţia către o viaţă nobilă. În loc să caute să-şi facă o educaţie, ei îşi găsesc de timpuriu o ocupaţie pentru a câştiga banii care le vor permite să-şi satisfacă patima pentru îmbrăcăminte. Iar prin această patimă multe tinere sunt ademenite spre ruină.”

,,Aduceţi-i pe tineri în punctul în care să vadă că în îmbrăcăminte, ca şi în alimentaţie, traiul simplu este indispensabil pentru asigurarea unei gândiri înalte. Îndrumaţi-i să vadă cât de multe sunt de învăţat şi de făcut; cât de preţioase sunt zilele celor tineri în pregătirea pentru lucrarea vieţii lor. Ajutaţi-i să vadă ce comori sunt în Cuvântul lui Dumnezeu, în cartea naturii şi în rapoartele privitoare la vieţile nobile. Mintea lor să fie dirijată să vadă suferinţa pe care ar putea-o alina. Ajutaţi-i să vadă că prin fiecare dolar risipit pentru etalare ostentativă cheltuitorul este privat de mijloacele necesare hrănirii celor înfometaţi, îmbrăcării celor goi şi mângâierii celor întristaţi. Ei nu-şi pot permite să rateze ocaziile glorioase ale vieţii, să-şi pipernicească mintea, să-şi ruineze sănătatea şi să-şi distrugă fericirea de dragul ascultării de dispoziţiile ce nu-şi găsesc nici un temei în raţiune, confort sau frumuseţe.”

,,În acelaşi timp, tinerii ar trebui să fie învăţaţi să recunoască lecţia naturii: „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui”. Eclesiastul 3,11. În îmbrăcăminte, ca şi în orice altceva, avem privilegiul de a-L onora pe Creatorul nostru. El doreşte nu numai ca hainele noastre să fie curate şi sănătoase, ci şi de bun gust şi potrivite. Caracterul unei persoane se judecă după stilul în care se îmbracă. Un gust rafinat, o minte cultivată se va descoperi prin alegerea unei vestimentaţii simple şi adecvate. Când este unită cu modestia comportamentului, simplitatea decentă în îmbrăcăminte va avea un mare efect, învăluind o tânără în acea atmosferă de reţinere sfântă, care va constitui pentru ea un scut ce o va feri de o mie de primejdii.”

,,Este un lucru drept să iubeşti frumuseţea şi să o doreşti; însă Dumnezeu vrea ca noi să iubim şi să căutăm mai întâi cea mai înaltă frumuseţe – aceea care este nepieritoare. Cele mai reprezentative creaţii ale îndemânării omeneşti nu au o frumuseţe care să suporte comparaţia cu acea frumuseţe de caracter care este „de mare preţ înaintea Sa”. Tinerii şi copilaşii să fie învăţaţi să aleagă pentru ei înşişi acea haină regală făurită în războiul de ţesut al cerului, acel „in subţire, strălucitor şi curat” (Apocalipsa 19,8) pe care îl vor purta toţi cei sfinţi de pe pământ. Această haină, caracterul nepătat al lui Hristos, este oferită fără plată oricărei făpturi omeneşti. Dar toţi aceia care vor s-o primească, o vor primi şi purta aici.”

Subiectul standardelor crestine este, probabil, una dintre cele mai neglijate doctrine din biserica moderna. Se tipareste foarte putin astazi din ceea ce poate oferi macar o instruire elementara in acest domeniu vital. Numai cateva carti sau tratate mici au incercat sa se ocupe cu aceste principii de baza, principii practice care ar trebui sa deosebeasca viata crestina de …viata lumii.

Motivul pentru retinerea de a scrie despre aceste lucruri specifice comportarii crestine  se bazeaza, probabil, pe o dubla temere.  Prima, teama de a nu supara o mare majoritate a membrilor bisericii, a caror viata este cu mult sub standardul biblic. A doua, teama de a fi etichetat ca fiind gata de a judeca, legalist, mai sfant decay ceilalti si lipsit de o legatura personala, plina de iubire cu Domnul Hristos. Doctrina despre standardele crestine este numai pentru cei spirituali. Aceasta carte nu este pentru cei neconvertiti. Intr-adevar, pentru cei lumesti, ea prezinta o multime de nerozii caraghioase.

,,Schimbarea inimii nu sta in puterea ta. Adoptarea unui stil diferit de imbracaminte nu va realiza acest lucru. Dificultatea este aceea ca biserica are nevoie de convertire zilnica … Aceia care se aventureaza sa nu asculte nici de cele mai clare declaratii ale inspiratiei nu vor da ascultare nici unui efort omenesc facut pentru a-i determina sa poarte o imbracaminte simpla, curata si neimpodobita.”

Citatele de mai sus provin din cartea Educatie de Ellen White si Compromisul se furiseaza de Joe Crews.