De Ce Este Cinstita Ziua Intai A Saptamanii In Locul Sabatului Biblic?

Potrivit indicatiei date in Sfintele Scripturi, la inceput au fost create cele sase zile de lucru, fara ca vreuna dintre ele sa fi primit vreo denumire. Ultima creata, ziua a saptea, a fost numita de Creator, Sabat, care in limba ebraica inseamna odihna, deci Domnul Sabatului inseamna Domnul odihnei, asa cum este mentionat si in cartea: Leturgica sau Serviciul divin al Bisericii Ortodoxe, scrisa de ieromonarhul Gabriel Rascanu, in anul 1876: ,,Sambata si-a luat inceputul sau, ca lege divina morala, o data cu lumea; astfel ni se spune in Geneza ca Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o pe ea, caci in acea zi S-a odihnit de toate lucrarile pe care le facuse, pentru care ziua aceea s-a si numit sambata, adica zi de odihna sau sarbatoare…” (pag. 85) Cum s-a ajuns ca cele sase zile ale saptamanii sa primeasca fiecare cate o denumire?

Este indeobste cunoscut ca paganii din toate timpurile nu s-au inchinat adevaratului Dumnezeu, ci zeilor care, credeau ei, au creat si conduc universul. Printre acestia, cel mai mare zeu ei socoteau a fi Soarele pe care-l considerau creatorul universului, el, luminatorul zilei, care atunci cand rasare, toata natura se inveseleste, se dezvolta, creste si rodeste. Pentru acest motiv, ei si-au construit templele lor paganesti, cu altarele spre rasaritul soarelui, pentru a-i aduce inchinare in momentul cand zeul deschide ochii, pentru ca toata ziua sa fie satisfacut si multumit. Acest obicei a fost insusit, dupa cateva sute de ani de la inaltarea lui Isus si pana in ziua de astazi, de catre unele biserici care sustin ca slujesc lui Dumnezeu, dar cu altarele spre rasaritul soarelui. Fiind socotit primul si cel mai important zeu din univers, caldeo-babilonienii, cu mai mult de 1500 de ani inainte de venirea lui Isus, numesc prima zi a saptamanii cu numele de Ziua Soarelui, primul lor zeu.

,,Cel mai insemnat izvor pentru studiul oranduirii economice si sociale a Babilonului este renumita colectie de legi ale regelui Hammurabi (anii 1792-1750 i.e.n), scrisa pe o coloana de bazalt, avand caractere cuneiforme arhaice. Acest monument foarte insemnat de scriere babiloniana arhaica a fost gasit de invatatul francez Morgan, in anul 1901, la Susa. Pe capatul de sus al coloanei, este reprezentat Hammurabi stand in genunchi in fata zeului Soare, Samas, asezat pe tron. Restul coloanei este acoperita de textul cuneiform care contine 247 articole de legi”(vezi Avdiev, Istoria Orientului Antic, pag. 50, Editura Stiintifica, 1956).

Din acele vremuri, toate zilele saptamanii au primit cate o denumire, dupa ordinea si insemnatatea zeilor la care acesti pagani se inchinau, denumire care este pastrata pana in ziua de astazi, asa cum urmeaza: Primul zeu era Soarele, deci, prima zi a saptamanii s-a numit Ziua Soarelui. Al doilea era Luna, care lumina noaptea, deci a doua zi s-a numit Ziua Lunii, adica luni; a treia zi marti, ziua zeului Marte;  a patra miercuri, ziua zeului Mercur; a cincea joi, ziua zeului Joe sau Jupiter; a sasea vineri, ziua zeitei Venera; a saptea sambata, sau Sabat, sau odihna, luat de unele popoare din Scripturi, ca: italienii, spaniolii, romanii, rusii, iar alte popoare, ca: englezii, latinii si altii, denumirea de ziua lui Saturn, o alta zeitate antica, toate aceste sapte zeitati reprezentand corpuri ceresti la care anticii s-au inchinat (vezi George Stanila, Sisteme calen-daristice, pag. 109-111, Editura Stiintifica si Enciclo-pedica, Bucuresti, 1980).

De remarcat este ca aceste denumiri ale zilelor au trecut la toate popoarele antice care s-au succedat unele dupa altele, ca: babilonienii, medo-persanii, grecii si romanii, care, pe rand, au stapanit popoarele. In mod deosebit, Europa, care timp de secole a fost stapanita de romani, a primit atunci si doctrina lor pagana, complet in afara Scripturilor, afectandu-i, cu regret spus, chiar si pe foarte multi cercetatori ai acestei Carti minunate, asa cum vom vedea in continuare.

Pentru ca poporul evreu a fost intotdeauna afectat de aceste mentalitati paganesti primejdioase, si a avut tendinta de a-I intoarce spatele lui Dumnezeu, Creatorul lor, cu 1500 de ani inainte de venirea Mantuitorului, El ii porunceste lui Moise sa scrie: Deut. 4:19Vegheaza asupra sufletului tau, ca nu cumva, ridicandu-ti ochii spre cer, si vazand soarele, luna si stelele, toata ostirea cerurilor, sa fii tarat sa te inchini inaintea lor si sa le slujesti: caci acestea sunt lucruri pe care Domnul Dumnezeul tau le-a facut si le-a impartit ca sa slujeasca tuturor popoarelor, sub cerul intreg.

Pentru ca sa nu se asemene cu paganii care-si construisera templele cu altarul spre rasarit, poporul lui Dumnezeu de alta data a primit porunca sa construiasca cortul, si mai tarziu templul, exact invers, adica cu intrarea spre rasarit si cu altarul sau Sfanta Sfintelor spre apus, asa cum sta scris: Ezec. 8:16-18Si m-a dus in curtea dinauntru a Casei Domnului. Si iata ca la usa Templului Domnului, intre pridvor si altar, erau aproape douazeci si cinci de oameni, cu spatele intors spre Templul Domnului si cu fata spre rasarit; si se inchinau inaintea soarelui spre rasarit. (vers. 16) Si El mi-a zis: Vezi, fiul omului? Este prea putin oare pentru casa lui Iuda ca savarsesc ei uraciunile pe care le savarsesc aici? Trebuia sa mai umple si tara cu silnicie si sa nu inceteze sa Ma manie? Iata ca ei isi apropie ramura de nas! (vers. 17) De aceea si Eu voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fara mila si nu Ma voi indura; chiar daca vor striga in gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta. (vers. 18)

De remarcat este ca toti acesti inchinatori trebuiau pedepsiti cu moartea, potrivit poruncii lui Dumnezeu (vezi Deuteronomul 17:2-7Se va gasi poate in mijlocul tau, intr-una din cetatile pe care ti le da Domnul Dumnezeul tau un barbat sau o femeie care sa faca ce este rau inaintea Domnului Dumnezeului tau, si care sa calce legamantul Lui; care sa mearga dupa alti dumnezei ca sa le slujeasca si sa se inchine inaintea lor, dupa soare, luna sau toata ostirea cerurilor, asa cum eu n-am poruncit. De indata ce vei lua cunostinta si vei afla lucrul acesta, sa faci cercetari amanuntite. Daca lucrul este adevarat, daca faptul este intemeiat, daca uraciunea aceasta a fost savarsita in Israel,  atunci sa aduci la portile cetatii tale pe barbatul sau femeia care va fi vinovat de aceasta fapta rea si sa ucizi cu pietre sau sa pedepsesti cu moartea pe barbatul acela sau pe femeia aceea. Cel vinovat de moarte sa fie omorat pe marturia a doi sau trei martori; sa nu fie omorat pe marturia unui singur martor. Intai mana martorilor sa se ridice asupra lui ca sa-l omoare, si apoi mana intregului popor. Sa scoti astfel raul din mijlocul tau.

Din studiile facute pana in prezent, am vazut ca atat ucenicii, cat si apostolul Pavel n-au tinut aceasta zi a Soarelui si nici adevaratii crestini, dupa ei, timp de cateva secole, asa cum vom studia in continuare. In cartea Leturgica sau Serviciul Divin al Bisericii Ortodoxe, amintita ceva mai inainte, scrisa in 1876 de Gabriel Rascanu, profesor la Facultatea de Teologie, citim: ,,Sambata s-a tinut ca sarbatoare in tot timpul Legii vechi conform poruncii a patra: ‘Adu-ti aminte de ziua sambetei ca s-o sfintesti pre ea”’. Intrerupem pentru o clipa citatul, ca sa fim atenti la o afirmatie insemnata pe care profesorul o face in continuarea citatului luat din documentele antice si care sustine fara gres autoritatea Scripturilor.

,,In fine, sambata s-a celebrat intrucat priveste ca Lege Morala, si in secolele primitive ale crestinismului, dupa cum arata Athanasie: ‘ca acei crestini din Alexandria se aduna in ziua sambetei , nu ca si cum ar fi devotati iudaismului, dar ca sa-L adore pe Isus, Domnul sambetei”” (vezi pag. 94, citat luat din documentul: Athan. homel. de semente, tom. II, pag. 60, editat la Paris in anul 1698). De remarcat este faptul ca Athanasie, care a vorbit despre crestinii din orasul in care locuia, a fost episcopul Alexandriei din Egipt si a trait intre anii 328-373 (vezi O istorie a Romei Antice. Horia Matei, Editura Albatros, 1979, pag. 192)

In primele secole d.Hr. au fost zece imparati romani care, dupa inaltarea lui Isus la cer, i-au persecutat pe crestinii care se inchinau lui Dumnezeu si respectau poruncile Sale, asa cum vom constata putin mai tarziu. primul imparat persecutor a fost Nero care, in anul 67, a taiat capul lui Pavel la Roma, iar al zecelea imparat a fost Diocletian. Acestia au ucis, in acest rastimp milioane de crestini prin aruncarea lor la fiarele salbatice si prin multe alte mijloace de tortura si exterminare.

Dupa acestia, a venit ca imparat al Romei Constantin, supranumit si cel Mare, care, pagan fiind, n-a mai procedat ca inaintasii sai. Pentru ca, cu cativa ani inainte de venirea sa la tron, barbarii incepusera sa atace Imperiul Roman si armatele trebuiau sa tina piept acestora si sa nu alerge dupa crestini, asa cum facusera pana la Constantin, acesta a cautat sa-i impace pe crestini cu paganii, facandu-le favoruri si unora si altora, asa cum prevad nenumaratele documente istorice, ca de exemplu:

,,Toate aceste masuri si altele similare faceau din Constantin capul bisericii, in timp ce cultul pagan continua sa coexiste ca un cult de stat, avandu-l tot pe el ca Pontifex Maximus. Strangand legaturile cu crestinii, invingatorul de la podul Milvius pastra bune relatii si cu Senatul, leaganul paganismului. Posturile de conducere in stat si la Roma continuau sa fie in mainile paganilor. Cu prilejul sarbatorii celor zece ani de domnie (decenalia), din vara anului 315, Constantin renunta la obisnuitele rituri pagane, fapt care a produs stupoare in randul Senatului. Incepand din anul 317, in functiile inalte sunt admisi si crestinii. Curand dupa aceea, chipurile zeilor, cu exceptia zeului Soare, sunt inlocuite pe monede cu inscriptii de caracter neutru , dar si cu semne crestine.  Anumite culte pagane, socotite primejdioase pentru stat sau care aveau loc in secret, sunt interzise, iar in anul 322 chipul zeului Soare dispare definitiv de pe monede.

In anul 321, prima zi a saptamanii cunoscuta sub numele de Ziua Soarelui (Dies Solis), care se va confunda cu ‘Ziua Domnului’ (duminica) sau a ‘Soarelui dreptatii’ (sol justitiae), este declarata ca zi de repaus. Treptat, treptat, cele mai reprezentative forme ale vietii de stat luau un caracter crestin” (vezi Ion Barnea si Octavian Iliescu, Constantin cel Mare, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1982, pag. 42, citat luat de autori din: J. Vogt, op.cit.,  pag. 181-184).

In urmatoarele doua citate, gasim exact acelasi ordin dat de imparatul Constantin Cel Mare in anul 321 pentru schimbarea zilei de odihna, din ziua a saptea – Ziua Domnului, in ziua intaia – Ziua Soarelui. ,,In anul 29 sau 30, este data crucificarii, din ordinul prefectului roman al Iudeei, Pontius Pilatus, a lui Isus din Nazaret, predicator religios din Galilea” (vezi Horia Matei, O istorie a Romei Antice, 1979, pag. 128). ,,Constantin Cel Mare introduce duminica (Dies Solis) ca zi de sarbatoare in Imperiu, in anul 321 (Idem, pag. 190).

,,Credinciosii socoteau ca saptamana de sapte zile a fost stabilita de Insusi Dumnezeu, care sase zile a lucrat, iar a saptea zi S-a odihnit. De aceea Biblia interzicea cu strictete sa se lucreze in ziua a saptea – sambata – care este sfanta, fiind inchinata Domnului. Aceasta zi era considerata sarbatoare de catre crestini si evrei. Imparatul roman Hadrian (sec. II e.n) a interzis crestinilor sa sarbatoreasca ziua de sambata, ziua de odihna fiind cea imediat urmatoare, adica duminica – ziua Soarelui. In anul 321, imparatul roman crestinat, Constantin cel Mare, a legalizat aceasta zi ca sarbatoare a Domnului, ea devenind prima zi a saptamanii, sub numele de ‘dies Domini’, duminica, cand oamenii nu lucraü” (vezi George Stanila, Sisteme calendaristice, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1980, pag. 110).

In acest ultim citat, remarcam ca imparatul Hadrian, in secolul al doilea, i-a persecutat pe crestinii care tineau sambata. Se pune intrebarea: pe cine a mai persecutat imparatul Hadrian daca, potrivit sustinerii multora, apostolii si dupa aceea crestinii din timpul lui si chiar dupa el au sarbatorit ziua intaia a saptamanii – Ziua Soarelui, in cinstea invierii lui Isus, deci ziua lor, a paganilor? La aceasta intrebare sa raspundem noi, toti crestinii nou testamentari. ,,Evreii au folosit saptamana de sapte zile care purta numere de ordine 1-6, numai ziua a saptea fiind numita ‘Sabat’(Idem, pag. 112)

Din tot ce am studiat pana acum, reiese cat se poate de clar, desigur daca dorim din toata inima sa cunoastem purul adevar, ca sambata, ca zi de odihna, n-a fost schimbata de nici unul dintre apostoli, asa cum ne lamuresc Scripturile, si nici adevaratii crestini dupa inaltarea lui Isus, despre acestia ne vorbeste si Leturgica Bisericii Ortodoxe la pag. 94, citat prezentat mai inainte.

Ei au pastrat sambata, ,,intrucat priveste ca lege morala, si in secolele primitive ale crestinismului; desigur aceasta pana la Constantin cel Mare, care in anul 321 d.Hr. a schimbat ziua de odihna, sambata, stabilita si sfintita de Dumnezeu, cu ziua intai a saptamanii, adica Ziua Soarelui. Desi nescripturistica, ziua aceasta a fost si este ina acceptata de majoritatea omenirii pana in ziua de astazi, cinstind-o la fel  ca toti aceia care, mii de ani, s-au inchinat Soarelui si nu Creatorului lui (vezi Deuteronomul 4,19; 17,2-5; Romani 1,25).

Pentru a demonstra ca nu multimea oamenilor este calauza dupa care trebuie sa ne conducem in pastrarea principiilor lui Dumnezeu, ci Sfintele Scripturi, Isus personal declara: Matei 22:29Drept raspuns, Isus le-a zis: Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Matei 7:13-14Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla. Marcu 7:7Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti.

O dovada in plus a cinstirii Zilei Soarelui este si faptul ca unele popoare care n-au origine latina – cum sunt germanii care numesc duminica Sonntag, iar englezii si americanii Sunday – pana in ziua de astazi o numesc Ziua Soarelui. De la Constantin incoace, crestinatatea, care a acceptat schimbarea Zilei Domnului – Sabatul, in Ziua Soarelui – Dies Solis, a socotit ca aceasta denumire nu mai este potrivita si, prin reprezentantii ei, a schimbat numele din Ziua Soarelui – Dies Solis, in Ziua Domnului – Dies Domini, duminica de astazi.

De aceea, in declaratiile sale oficiale, biserica romana declara ca schimbarea facuta este semnul autoritatii ei, asa cum se gaseste scris si in Doctrinal Catechism alcatuit de Keenau si care precizeaza: ,,Intrebare: Poti dovedi cu ceva ca biserica are putere sa porunceasca sarbatori? Raspuns: Daca nu ar avea aceasta putere, nu ar fi putut face ceea ce admit toate religiile crestine moderne, cu ea impreuna, adica nu ar fi putut pune tinerea duminicii, ziua intaia a saptamanii, in locul tinerii sambetei , ziua a saptea, schimbare in favoarea careia nu exista nici un semn in Scriptura„” (pag. 174).

Daca aceasta biserica pretinde ca schimbarea zilei de odihna este semnul autoritatii ei, cu atat mai interesati trebuie sa studiem Scripturile ca sa descoperim in ele care a fost dintotdeauna, si este si astazi, semnul autoritatii lui Dumnezeu pentru om: Ezechiel 20:11,12,20Le-am dat legile Mele si le-am facut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie sa le implineasca omul ca sa traiasca prin ele. (vers. 11) Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc. (vers. 12) Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru! (vers. 20)

Referindu-se la aceste texte, multi ar putea spune ca semnul Sabatului, fiind scris in Vechiul Testament a fost dat numai pentru evrei si nicidecum pentru crestinii nou testamentari. Desi aceasta sustinere gresita a mai fost reamintita pana acum, o mai reamintim pentru intarirea ideii ca, de la prima pagina pana la ultima, Scriptura a fost inspirata si scrisa pentru omul din toate timpurile, caci Isus zice:

Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine (Ioan 5,39). Cand Isus a spus aceste cuvinte, nu era nici un rand scris din Noul Testament; iar cand Pavel a scris: Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna (2Timotei 3,16-17), pe vremea lui nu era in intregime alcatuit Noul Testament, pentru ca unele carti, ca de exemplu Apocalipsa, cele trei epistole si evanghelia lui Ioan au fost scrise de acesta cand era exilat pe insula Patmos, aproape patruzeci de ani dupa ce a scris Pavel. Si chiar daca ar fi fost alcatuit Noul Testament, Pavel declara in textul de mai sus ca toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos

Este indeobste cunoscut ca cei care resping Vechiul Testament nu pot intelege cu nici un chip prevederile Noului Testament, asa cum scrie apostolul: Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata, fiindca marama este data la o parte in Hristos. Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o marama peste inimile lor. (2 Corinteni 3,14-15)

Din expunerea de mai sus, intelegem ca Dumnezeu are un singur semn intre El si om, pe acest pamant, si acesta este Sabatul zilei a saptea, conform poruncii a patra din Decalog, Lege pe care Isus a venit s-o implineasca si nicidecum s-o desfiinteze. (Matei 5,17-18)

Intelegem insa ca mai exista un semn distinct intre biserica aceea, care l-a acceptat dupa trei secole de la Isus si pe care-l declara a fi semnul autoritatii ei, si un mare numar de pamanteni care, pe parcursul veacurilor, si l-a insusit, impreuna cu bisericile lor.

Acest semn este ziua intai a saptamanii, sau duminica, sau Ziua Soarelui, denumire data de unele popoare acestei zile, pana astazi. In opozitie cu semnul lui Dumnezeu, Scriptura il declara pe acesta a fi semnul fiarei. Aceste doua semne vor avea un mare rol pentru zilele dinaintea revenirii lui Isus, Mantuitorul nostru.

Si nu trebuie sa ne surprinda, pentru ca, cu 600 de ani inainte de nasterea lui Isus si cu 300 de ani dupa El, deci aproximativ cu 900 de ani mai inainte de schimbarea Sabatului, proorocul Daniel face o profetie care ne uimeste: Daniel 7:25 – El va rosti vorbe de hula impotriva Celui Preainalt, va asupri pe sfintii Celui Preainalt si se va incumeta sa schimbe vremurile si legea; si sfintii vor fi dati in mainile lui timp de o vreme, doua vremuri si o jumatate de vreme. Vedem ca, dupa aproximativ 900 de ani, profetia lui Daniel s-a implinit intocmai ca toate celelalte profetii, schimbandu-se semnul lui Dumnezeu cu semnul autoritatii bisericii care, potrivit acestei profetii, avea sa-i asupreasca pe sfintii Celui Preainalt timp de o vreme, doua vremi si o jumatate de vreme, care inseamna 42 de luni (Apocalipsa 13,5) sau 1260 de zile (Apocalipsa 12,6) si, potrivit lui Ezechiel 4,6, inseamna 1260 de ani.

Aceasta perioada a inceput in anul 538, cand biserica, potrivit decretului din anul 533 al lui Iustinian, imparatul Romei, si-a insusit, pe langa puterea religioasa pe care o avea deja, si, puterea politica, prerogative pe care le-a avut timp de 1260 de ani, pana cand, in anul 1798, Bertier, generalul lui Napoleon Bonaparte, l-a luat prizonier pe seful bisericii si l-a dus la Avignon, in sudul Frantei, unde a murit, pierzand astfel puterea politica de a avea suprematie asupra Europei apusene si a-si da avizul pentru incoronarea regilor ei. Implinindu-se prin excelenta aceasta profetie a lui Daniel, toti sfintii Celui Preainalt care n-au acceptat semnul autoritatii bisericii si doctrina ei au avut de suferit teribila Inchizitie, asa cum ne-o descrie istoria pe toata durata acestei perioade de 1260 de ani. O alta indicatie valoroasa, pe care o precizeaza proorocul Daniel, este prima parte a versetului 25 scris mai sus, pentru a se sti despre cine este vorba si care sunt vorbele de hula impotriva Celui Preainalt.

Biserica aceea care, in decursul veacurilor, a declarat ca duminica este semnul autoritatii ei, semn pe care, pe parcurs, crestinatatea si l-a insusit in general, aceasta biserica, prooroceste Daniel, va rosti vorbe de hula, prin reprezentantii ei, impotriva Celui Preainalt. Titlul de Vicarius Filii Dei, detinut de capul bisericii timp de veacuri, titlu la care s-a referit si Daniel, si care tradus din limba latina inseamna Loctiitorul Fiului lui Dumnezeu, reflecta aceasta, desi Isus a declarat ca Tatal il va trimite pe Duhul Sfant in Numele Lui (Ioan 14,26)

Ioan, apostolul Domnului, mentioneaza la sfarsitul Scripturii acelasi lucru, chiar si mai mult, si inspirat scrie: Apocalipsa 13:17-18 – Si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase. Si, ca sa-l putem socoti, mai scriem odata titlul fiarei, mai sus mentionat, astfel:

V – 5                                     F –  –                                     D – 500

I – 1                                       I – 1                                      E –   –

C – 100                                 L – 50                                  I –  1__

A –  –                                      I – 1                                              501

R –  –                                      I – 1_                                               112+

I – 1                                             53                                                  53

U – 5                                                                                                    501

S –  -___                                                                                 TOTAL: 666

112

Cunoastem ca unele litere din alfabetul latin au fost socotite de acestia si ca cifre, asa cum mi le-am insusit si noi ca popor in diferite situatii, ca de exemplu, numarul lunilor din an etc. Acest titlu latinesc, transformat in cifre arabe, da, dupa cum vedem, exact numarul 666 si, ca sa nu avem nici un dubiu asupra intelegerii lui, ingerul Domnului (Apocalipsa 22,8) ii spune lui Ioan sa scrie ca este un numar de nume de om (Apocalipsa 13,17-18).

In decursul secolelor, acesti conducatori crestini si-au mai insusit, asa cum precizeaza istoria, inca un nume: LATINVS REX SACERDOS, care tradus inseamna: Preot, Rege Latin, titlu care, transformat in cifre arabe, da exact acelasi numar – 666.

Constantin PetcuO Singura Scriptura De Ce Atatea Religii

3 Răspunsuri to “De Ce Este Cinstita Ziua Intai A Saptamanii In Locul Sabatului Biblic?”

  1. cine Says:

    eu sunt crestin -ortodoxa.cred in Dumnezeu si Iisus,fiul Lui….aveti grija ce scrieti….

    • andrerox Says:

      Inteleg ca probabil va simtiti deranjata de ceea ce este scris in articolul meu dar studiul pe baza caruia am scris acest articol isi are sursa chiar din Biblie si din declaratiile unor preoti ortodoxi. Daca ati fi citit cu atentie articolul fara sa aveti prejudecati v-ati fi dat seama ca nu mi-am expus parerea personala ci am relatat adevarul in legatura cu acest subiect atat de controversat chiar din spusele unor mari teologi si chiar din scrierile Bibliei, Cuvantul lui Dumnezeu.
      Va rog frumos sa studiati cu atentie articolul, studiati Biblia ca sa descoperiti adevarul, cautati la biblioteca citatele preotilor ortodoxi care au scris despre asta, studiati istoria in legatura cu acest subiect. Chiar si biserica catolica si preotii ei va pot confirma care este adevarul iar biserica catolica in acest subiect spune adevarul nu minte. Sunt invatati si teologi de renume atat ortodoxi dar si din alte denominatiuni care declara care este adevarata zi de odihna dupa studiile facute. Isus ne invata sa cercetam Scripturile pt. ca ele martutisesc adevarul. Noi trebuie sa ne ghidam dupa Biblie iar daca istoria confirma Biblia atunci cu atat mai mult trebuie sa credem acest lucru si sa ne inchinam in ziua sfintita de Dumnezeu.
      Urmariti documetarele despre acest subiect de la sfarsitul postarii mele si va veti da seama care este adevarul si ca ceea ce am scris nu este parerea mea subiectiva. Am sa ma rog pentru dumneavostra sa intelegi care este adevarata zi de odihna.

      Biserica Catolica despre Sabatul Biblic Si Duminica Declara ie Oficiala

      Ziua a saptea

      Biserica Catolica recunosc ca ei au schimbat sabatul oficial

      http://www.bibliavorbeste.ro/page.php?id=225

  2. Cele zece porunci | Mesagerii Sperantei Says:

    […] De Ce Este Cinstita Ziua Intai A Saptamanii In Locul Sabatului Biblic? […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: