Cele 9 Texte din Scripturi care vorbesc despre Ziua Intai A Saptamanii

1. Gen.  1:5 – Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai.

Lev. 23:32 – Aceasta sa fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihna, si sa va smeriti sufletele in ziua aceasta; din seara zilei a noua pana in seara urmatoare, sa praznuiti Sabatul vostru.

2. Mat. 28:1 – La sfarsitul zilei Sabatului, cand incepea sa se lumineze inspre ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormantul.

3. Marc. 16:2 – In ziua dintai a saptamanii, s-au dus la mormant dis-de-dimineata, pe cand rasarea soarele.

4. Marc. 16:9 – Isus, dupa ce a inviat, in dimineata zilei dintai a saptamanii, S-a aratat mai intai Mariei Magdalena, din care scosese sapte draci.

Sa studiem pe rand aceste texte si sa vedem daca vreunul dintre ele ne arata ca, dupa inaltarea lui Isus la cer, avem obligatia sa sarbatorim ziua intai a saptamanii. Geneza 1:5 – Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai si tot asa este scris in Scriptura in continuare, despre toate cele sapte zile ale creatiunii. Desi acest text nu este folosit de nimeni pentru a sustine pazirea zilei intai a saptamanii, il amintim pentru simplul motiv ca el este textul cheie pentru studierea celorlalte opt.

Precizam ca expresia Yom, din limba ebraica veche, reprezinta o zi care incepe la apusul soarelui si care se termina dupa 24 de ore, tot la apusul soarelui, si nicidecum de la ora 0 sau miezul noptii si pana la orele 24 sau miezul noptii din ziua urmatoare. Sfanta Scriptura nu recunoaste o asa zi. Ca exemplu, citim texul din Leviticul 23,32, care vorbeste nu de Sabatul zilei a saptea a saptamanii, ci de un Sabat ceremonial, asa cum am studiat in prezentarile anterioare, in explicatia textului din Coloseni 2.16 –  Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat; Marcu 16,1 – Dupa ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salome au cumparat miresme ca sa se duca sa unga trupul lui Isus.

Constatam ca acesti evanghelisti, Matei si Marcu, dupa aproximativ douazeci de ani de la inaltarea lui Isus la cer, nu numesc aceasta zi ca fiind ziua Domnului, ci o declara ziua intai a saptamanii.

5. Luc. 24:1 – In ziua intai a saptamanii, femeile acestea, si altele impreuna cu ele, au venit la mormant dis-de-dimineata si au adus miresmele pe care le pregatisera.

De asemenea, doctorul Luca, cel ce a scris evanghelia si Faptele Apostolilor, pe la anul 63 d.Hr., dupa mai mult de treizeci de ani de la inaltarea lui Isus, numeste aceasta zi tot ziua intai a saptamanii si nu ziua Domnului, la fel ca Matei si Marcu.

6. Ioan 20:1 – In ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormant, pe cand era inca intuneric; si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormant.

7. Ioan 20:19 –  In seara aceleiasi zile, cea dintai a saptamanii, pe cand usile locului unde erau adunati ucenicii erau incuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat in mijlocul lor si le-a zis: Pace voua!

Acest text este folosit de multi, ca sa dovedeasca faptul ca ucenicii s-au adunat in acea zi, ca sa cinsteasca marele eveniment al invierii lui Isus. Si, ca sa intareasca aceasta sarbatoare, chiar Isus a venit in mijlocul lor si le-a spus: ,,Pace voua!”  Remarcam si de data aceasta ca Ioan, dupa saizeci si cinci de ani de la inaltarea Domnului,  numeste ziua aceasta tot ziua intai a saptamanii, si nu ziua Domnului, si tot el apreciaza ca ucenicii nu s-au adunat in acea zi ca s-o sfinteasca, ci, de frica iudeilor, stateau ascunsi cu usile incuiate (vers.19) si nici nu credeau ca Isus a inviat. (Marcu 16,11-14 – Cand au auzit ei ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut-o. Dupa aceea S-a aratat, in alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cand se duceau la tara. Acestia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut. In sfarsit, S-a aratat celor unsprezece, cand sedeau la masa; si i-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, pentru ca nu crezusera pe cei ce-L vazusera inviat; Luca 24,33-35)

Potrivit studiului facut mai inainte, prima intalnire a lui Isus cu cei unsprezece ucenici, dupa invierea Sa, a fost in noaptea cand cei doi ucenici se intorsesera deja de la Emaus si, dupa scripturi, era ziua a doua – luni.

Reamintim si faptul ca multi folosesc si textul din Ioan 20,26, ca sa sustina ca Isus a venit iarasi in mijlocul ucenicilor, cand era si Toma – deci in Duminica Tomii, asa cum e numita azi – pentru a intari cinstirea acestei zile, in locul Sabatului evreiesc. Dar ,,Cum zice Scriptura”? Textul amintit nu mentioneaza ca Isus a venit dupa sapte zile, ci dupa opt zile, aceasta insemnand ca era cel putin luni, daca nu chiar marti.

8. Fapt. 20:7 – In ziua dintai a saptamanii, eram adunati laolalta ca sa frangem painea. Pavel, care trebuia sa plece a doua zi, vorbea ucenicilor si si-a lungit vorbirea pana la miezul noptii.

Iata textul pe care se sprijina toti aceia care sustin ca ucenicii au sarbatorit, dupa inaltarea lui Isus la cer, ziua intai a saptamanii in locul Sabatului, si in mod deosebit apostolul Pavel, randuit de Isus pentru cei dintre neamuri. Sa fie oare acesta adevarul? In primul rand, amintim ca evanghelistul Luca relateaza aceasta intamplare nu pentru frangerea painii, act pe care crestinii de atunci il indeplineau ori de cate ori se intalneau (vezi Fapte 2,46), ci pentru misiunea pe care Pavel a facut-o cu tanarul Eutih pe care l-a readus la viata (vezi Fapte 20,8-12)

Se pune intrebarea: In ce zi s-a dus totusi Pavel l-a Troa ca sa vorbeasca nemurilor? A fost ziua a saptea sau ziua intai?Chiar versetul 7  spune ce declara Pavel: In ziua dintai a saptamanii eram adunati laolalta ca sa frangem painea. Daca citim versetul 6, constatam ca Pavel si cu tovarasii lui se gaseau in Troa deja de sapte zile; a mers in sinagoga in Sabat dupa obiceiul sau (vezi cap. 17,2; 18,4.11), le-a vorbit tot Sabatul si, pentru ca ajungea rar pe la ei, si-a lungit vorbirea pana la miezul noptii; a cazut tanarul Eutih de pe fereastra, de la catul al treilea, biruit de somn, iar Pavel a coborat si l-a readus la viata. El s-a suit iarasi, a frant painea in ziua intai, a mai vorbit pana la ziua si apoi a plecat. El obisnuia ca in ziua intai sa calatoreasca.

De remarcat este faptul ca, daca Pavel ar fi sarbatorit ziua intai cu cei din Troa, asa cum nu era obiceiul lui, si si-ar fi lungit vorbirea pana la miezul noptii, in acest caz, painea ar fi fost franta in a doua zi, adica luni, dar Scriptura nu zice (vers.7): In ziua dintai a saptamanii, eram adunati ca sa frangem painea… Scriptura spune, in Fapte 20,13-21, ca din Troa, Pavel a ajuns, se pare, miercuri la Milet si, in aceasta localitate, el a avut o adunare insemnata cu toti prezbiterii bisericii din partile acelea. Nu s-a auzit vreodata ca o grupare de oamenisa tina miercurea. Chiar daca Pavel ar fi avut i adunare undeva, in ziua intai, acesta fapt nu poate anula cu nici un chip cele aproximativ optzeci si patru de adunari tinute de el in ziua de Sabat pentru neamuri si evrei, asa cum raporteaza Scriptura (Fapte 13,42 – Cand au iesit afara, Neamurile i-au rugat sa le vorbeasca si in Sabatul viitor despre aceleasi lucruri.)

Fapt. 18:4 – Pavel vorbea in sinagoga in fiecare zi de Sabat si indupleca pe iudei si pe greci.

9. 1Cor. 16:2 – In ziua dintai a saptamanii, fiecare din voi sa puna deoparte acasa ce va putea, dupa castigul lui, ca sa nu se stranga ajutoarele cand voi veni eu.

Deci, credinciosii din Corint se gaseau acasa in ziua intai si nu la adunare, iar Pavel trecea in aceasta zi pe la ei ca sa stranga ajutorul pentru saracii din alte biserici.  De notat este si faptul ca Pavel scrie corintenilor pe la anul 57, iar Luca scrie Faptele Apostolilor pe la anul 63, si, dupa cateva zeci de ani de la inaltarea lui Isus, ei numesc aceasta zi, tot ziua intai.

Sunt inca un numar insemnat dintre aceia care sustin ca duminica este ziua a saptea, si nu sambata, si ca Scripturile sectantilor numesc duminica ziua intai a saptamanii. Precizam ca ziua aceasta este numita asa de Scripturile tuturor popoarelor, iar in traducerea in limba romana facuta cu aprobarea data de Sinod, este scris si mai clar in toate cele opt texte pe care le-am studiat din Noul Testament, in care, dupa expresia ,,ziua intai a saptamanii”, este scris in paranteza duminica; de exemplu: Matei 28.1 – La sfarsitul zilei Sabatului, cand incepea sa se lumineze inspre ziua dintai a saptamanii (duminica), Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormantul.

Constantin Petcu – O Singura Scriptura De Ce Atatea Religii