Legea lui Dumnezeu in NT – Atitudinea lui Iacov fata de Legea lui Dumnezeu

Iac. 1:22-25 –  Fiti implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori, inselandu-va singuri. Caci, daca asculta cineva Cuvantul, si nu-l implineste cu fapta, seamana cu un om care isi priveste fata fireasca intr-o oglinda, si, dupa ce s-a privit, pleaca si uita indata cum era. Dar cine isi va adanci privirile in Legea Desavarsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui.

Iac. 2:10-12 – Caci, cine pazeste toata Legea, si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate. Caci, Cel ce a zis: Sa nu preacurvesti, a zis si: Sa nu ucizi. Acum, daca nu preacurvesti, dar ucizi, te faci calcator al Legii; vorbiti si sa lucrati ca niste oameni care au sa fie judecati de o lege a slobozeniei.

Apoc. 14:12 – Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.

La prima vedere, s-ar parea ca Iacov se contrazice cu Pavel, cand scrie in versetul 25 si capitolul 2,12 despre legea slobozeniei, iar Pavel in Galateni 5,1 scrie ca ea este jugul robiei. este posibil sa se contrazica? Nu! In timp ce Pavel scria galatenilor in capitolul 5,1 si 2 despre taierea imprejur, care facea parte din legea lui Moise si care nu mai insemna nimic (Galateni 6,15 – Caci, in Hristos Isus, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur nu sunt nimic, ci a fi o faptura noua; 1 Corinteni 7,19 – Taierea imprejur nu este nimic, si netaierea imprejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu.), Iacov scrie despre Legea lui Dumnezeu – legea slobozeniei -, care este in vigoare, asa cum vom vedea in versetele care urmeaza:

Iac. 2:10-12 – Caci, cine pazeste toata Legea, si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate.

Si ca sa stim despre ce porunci este vorba, el da ca exemplu poruncile a saptea si a sasea dintre Cele Zece Porunci, asa cum scrie in continuare: Caci, Cel ce a zis: Sa nu preacurvesti, a zis si: Sa nu ucizi. Acum, daca nu preacurvesti, dar ucizi, te faci calcator al Legii;

Referindu-se la acest text, foarte multi vor pune o intrebare indreptatita: Dar cine este acela care are pretentia ca nu calca nici una dintre Cele Zece Porunci? Nu zice Ioan ca cel ce zice ca n-are pacat se inseala singur si adevarul nu este in el? (1 Ioan 1,8) Intr-adevar, Ioan scrie asa in epistola sa si trebuie sa recunoastem ca acesta este adevarul. Ioan insa clarifica aceasta problema de viata si de moarte pentru noi oamenii, cand, in continuare, in capitolul 2, versetele 1 si 2, scrie: Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihanit. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi.

Din aceste versete, am putea trage o concluzie gresita, ca putem pacatui, deci putem calca Legea lui Dumnezeu fara grija, pentru ca avem la Tatal pe Isus, Mijlocitorul nostru. Oare acesta a vrut sa spuna Ioan? De ce atunci, in versetul 1, precizeaza: Sa nu pacatuiti si de ce oare cu el se uneste si Pavel cand, in Romani 6, 1.2 scrie: Ce vom zice, dar? Sa pacatuim mereu, ca sa se inmulteasca harul? Si, ca sa schimbe conceptia gresita a omului nepasator fata de pacat, tot el continua in versetul 2, ca si cum ne-ar da o porunca: ? Nicidecum! Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat?, Ioan declara clar ca este calcarea Legii lui Dumnezeu (1 Ioan 3,4, trad. Nitulescu).

Si de ce acesti apostoli inspirati scriu categoric sa nu mai pacatuim? Pentru ca, in Romani 6,23, Pavel declara: Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.

Cat de mare trebuie sa fie pacatul, pentru ca cineva sa piarda viata vesnica? La aceasta intrebare raspunde Ioan, in Apocalipsa 21,27: Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna; ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului.

In acest caz, mai poate fi cineva mantuit? La aceasta intrebare, tot Ioan da un raspuns  minunat: Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. (1Ioan 1,9)

Aflam din acest text ca, pentru a fi iertati, trebuie neaparat sa ne marturisim pacatele. Si de unde stim ce pacate am facut? Singurul mijloc de a le identifica este Legea lui Dumnezeu, asa cum arata Pavel: Deci ce vom zice? Legea este ceva pacatos? Nicidecum! Dimpotriva, pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: Sa nu poftesti! (porunca a zecea, Romani 7,7)

Pentru ca Ioan scrie ca Dumnezeu este drept (1Ioan 1,9), apostolul Pavel scrie ca si Legea Lui este dreapta, sfanta si buna (Romani 7,12), pentru ca acesta este  caracterul Lui (Isaia 51,4) Daca toti oamenii sunt pacatosi(Romani 3,12; 5,12), si fiecare dintre noi avem nevoie sa ne marturisim pacatele, pentru a fi iertati, cum trebuie sa facem aceasta marturisire?

,,Adevarata marturisire are totdeauna un caracter deosebit si recunoaste pacatul pe nume. Pacatele pot fi de o asa natura incat trebuiesc marturisite numai lui Dumnezeu; pot fi din cele ce trebuie sa fie marturisite celor carora le-am adus vatamare, sau pot avea un caracter public si deci va trebui sa fie marturisite public. Dar oricum ar fi marturisirea, ea trebuie sa fie categorica, bine definita si la subiect, recunoscand pe nume pacatele de care cel gresit s-a facut vinovat„. (Calea catre Hristos, pag.38/2)

Din citatul de mai sus, reiese clar, si cu atat mai mult din Scriptura, ca atunci cand isi marturisea pacatele asupra mielului care il reprezenta pe Isus, pacatosul trebuia sa zica: ,,Doamne, iarta-ma caci am furat, sau am desfranat, sau am mintit, m-am inchinat la idoli, am calcat Sabatul sau alta poruncadintre cele zece”, si atunci preotul mijlocea pentru el, si acesta era iertat.

Astazi, crestinii, in general, cer iertare lui Dumnezeu si zic: ,,Doamne, am pacatuit si te rog sa ma ierti”, fara sa numeasca pacatul. Aceasta linisteste contiinta lor si-i indreptateste sa calce mai departe Legea lui Dumnezeu. Si chiar daca ei recunosc, in principiu, ca trebuie sa pastreze cele sase porunci de pe tabla a doua, iar crestinii neoprotestanti si primele trei de pe tabla intai, si unii si altii calca, fara nici o mustrare de constiinta, porunca a patra de pe prima tabla, adica Sabatul, zi pe care Creatorul o numeste ziua Lui cea sfanta (Isaia 58,13), si tot El, in noua dispensatiune, vine si declara ca l-a facut pentru OM si nu pentru evreu (Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat – Marcu 2,27)

Daca un pacat ramane asupra noastra nemarturisit, acesta ne poate condamna la ziua judecatii pentru ca Iacov scrie cat se poate de clar: Sa nu preacurvesti, a zis si: Sa nu ucizi. Acum, daca nu preacurvesti, dar ucizi, te faci calcator al Legii. Sa vorbiti si sa lucrati ca niste oameni care au sa fie judecati de o lege a slobozeniei. (Iacov 2:11-12)

Ioan, de asemenea, scrie ca sfintii nu sunt calcatorii legii, ci cei ce pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus (Apocalipsa 14,12), si nu credinta in Isus, asa cum sustin foarte multi, pentru ca si dracii cred si se infioara (Iac. 2,19), dar nu vor sa asculte de Legea lui Dumnezeu. Este acesta un adevar de care noi trebuie sa tinem seama neaparat?

La intrebarea aceasta, apostolul Pavel raspunde: Caci cei ce au fost luminati odata si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor, si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu si-L dau sa fie batjocorit. (Evrei 6,4-6)

De ce avertizeaza Pavel sa nu facem acest grav pacat, adica sa calcam Legea lui Dumnezeu cu buna stiinta? Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nicio jertfa pentru pacate. (Evrei 10,26)

Constantin Petcu – O Singura Scriptura De Ce Atatea Religii

Pentru studiu suplimentar puteti citi capitolul Marturisirea Pacatelor din cartea Calea catre Hristos de Ellen White, carte pe care o puteti gasi pe blogul meu.