Legea lui Dumnezeu in Noul Testament – Atitudinea lui Pavel fata de Legea lui Dumnezeu

Rom. 2:12-13 – Toti cei ce au pacatuit fara Lege vor pieri fara Lege; si toti cei ce au pacatuit avand Lege vor fi judecati dupa Lege. Pentru ca nu cei ce aud Legea sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc Legea aceasta vor fi socotiti neprihaniti.

Rom. 2:14-15- Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele.

Rom. 2:17-20 –  Tu, care te numesti iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tau, care cunosti voia Lui, care stii sa faci deosebire intre lucruri, pentru ca esti invatat de Lege; tu, care te magulesti ca esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric, povatuitorul celor fara minte, invatatorul celor nestiutori, pentru ca in Lege ai dreptarul cunostintei depline si al adevarului;

Fapte 16,13 – In ziua Sabatului am iesit afara pe poarta cetatii, langa un rau, unde credeam ca se afla un loc de rugaciune. Am sezut jos si am vorbit femeilor care erau adunate laolalta.

Pana aici, am studiat Sfintele Scripturi si am constatat care a fost atitudinea lui Pavel fata de legea lui Moise, supranumita si cartea legii sau legea ceremoniala, care a avut sfarsit la cruce (Coloseni 2.14.16.17; Galateni 3,19.10; Deuteronom 31,26; Daniel 9,11).

Acum sa studiem care a fost inspiratia divina, in legatura cu atitudinea lui fata de Legea lui Dumnezeu, supranumita Legea Celor Zece Porunci sau Tablele Legii. In epistolele lui si in mod deosebit in filozofica lui Epistola catre Romani – pe care se sprijina mult i -Pavel ridica Legea lui Dumnezeu, potrivit descoperirii primite, la rangul cel mai inalt si, se pare, mai mult decat oricare dintre apostoli, asa cum vom studia in continuare acest important subiect.

Daca s-a desfiintat Legea, asa cum sustin multi, atunci ce lege trebuie sa mai implinim ca sa fim socotiti neprihaniti? Potrivit versetului 12 din Romani capitolul 2, toti cei care n-au acceptat Legea, nu vor fi mantuiti fara ea, ci apostolul spune ca acestia vor pieri fara ea.

Referindu-se la aceste texte, cineva ar putea sustine ca Pavel a vorbit aici de legea celor zece porunci: sa iubesti pe Dumnezeu si pe aproapele, acestea inlocuind in noua dispensatiune pe cele zece, sustinere care a fost lamurita deja pe parcursul studiilor anterioare. Daca totusi cineva a ramas cu un semn de intrebare, apostolul neamurilor scrie, de asemenea, despre ce lege vorbeste el in mod deosebit in versetele de mai sus si chiar in aceasta epistola.

Incepand cu versetul 17, el ii mustra pe evreii din Roma, pentru ca, in loc sa fie un exemplu bun pentru cei dintre neamuri, ei nesocoteau Legea lui Dumnezeu, si le spunea in Romani 2,17-20 – Tu, care te numesti iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tau, (vers. 17) care cunosti voia Lui, care stii sa faci deosebire intre lucruri, pentru ca esti invatat de Lege; (vers. 18) tu, care te magulesti ca esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric, (vers. 19) povatuitorul celor fara minte, invatatorul celor nestiutori, pentru ca in Lege ai dreptarul cunostintei depline si al adevarului (vers. 20)

In aceste versete, vedem cat se poate de clar ca Pavel declara Legea lui Dumnezeu ca fiind, mai presus de orice, dreptarul adevarului si inca dreptarul cunostintei depline. Putin mai tarziu, in epistola sa, apostolul Ii multumeste lui Dumnezeu pentru unii credinciosi sinceri dintre romani, care au ascultat din inima de dreptarul invataturii pe care au primit-o din partea Domnului, prin gura lui. (Romani 6,17 – Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru ca, dupa ce ati fost robi ai pacatului, ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii pe care ati primit-o.)

Ca sa nu fie nici o confuzie in mintea oricarui cercetator al Scripturilor si pentru a se sti despre ce Lege vorbeste, Pavel da ca exemplu porunca a opta, porunca a saptea si porunca a doua dintre Cele Zece Porunci. Romani 2,21-24 – tu deci, care inveti pe altii, pe tine insuti nu te inveti? Tu, care propovaduiesti: „Sa nu furi”, furi?  (vers.21) Tu care zici: „Sa nu preacurvesti”, preacurvesti? Tu, caruia ti-e scarba de idoli, le jefuiesti templele?  (vers.22) Tu, care te falesti cu Legea, necinstesti pe Dumnezeu prin calcarea acestei Legi? (vers.23) Caci „din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre Neamuri” (vers.24)

Apostolul Domnului ne avertizeaza sa nu Il necinstim pe Dumnezeu, prin calcarea vreuneia dintre poruncile Sale, ca evreii din timpul lui, ci sa fim un exemplu pozitiv in mijlocul ,,neamurilor” din jurul nostru.

Rom. 3:20 – Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Tuturor celor care se sprijina pe acest text li se pune intrebarea: S-a contrazis Pavel in expunerea lui? In capitolul 2,13, sta scris ca cei ce implinesc Legea vor fi socotiti neprihaniti si, numai dupa cateva versete, capitolul 3,20, scrie tocmai contrar?

Nu cumva textele acestea sunt cautate de multi dispretuitori si Scripturii, ca sa dovedeasca cu ele ca ea nu este inspirata pentru ca se contrazice? Am ajuns si noi oarecum la convingerea aceasta? S-a contrazis Duhul Sfant in tot ceea ce i-a inspirat pe profeti si pe apostoli? (2Petru 1,19-21 – Si avem cuvantul prorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in inimile voastre. Fiindca mai intai de toate, sa stiti ca nicio prorocie din Scriptura nu se talcuieste singura. Caci nicio prorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant.)

In textul din Romani 3,20, Pavel descopera un principiu de netagaduit, asa cum am mai scris deja. Menirea Legii lui Dumnezeu nu este aceea de a ne spala de pacat sau de a ne mantui, ci doar de a ni-l descoperi, exact asa cum scrie apostolul: prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Sangele lui Isus este singurul care poate spala pacatele noastre, desigur, numai cu conditia de a le recunoaste pe deplin, a le marturisi si a le parasi, asa cum zice Scriptura: Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. (1Ioan 1,9)

Rom. 3:31 – Deci prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea.

Iata un alt text care, la prima vedere, s-ar parea ca Pavel se contrazice. In Galateni 3,25, ,,Dupa ce a venit credinta, nu mai suntem sub indrumatorul acesta”,  el scrie ca aceasta credinta in Isus a desfiintat Legea, iar in acest text scrie clar ca aceasta credinta n-o desfiinteaza, ci, din contra, intareste Legea.

Apostolul Domnului nu se contrazice. In Galateni 3,25, el scrie ca nu mai suntem sub legea lui Moise – cartea legii (vezi Galateni 3,10 – Caci toti cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru ca este scris: „Blestemat este oricine nu staruie in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca.”), iar in Romani 3,31, scrie ca credinta intareste Legea lui Dumnezeu, ,,Deci prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea.” (vezi si Romani 2.21.22 –tu deci, care inveti pe altii, pe tine insuti nu te inveti? Tu, care propovaduiesti: „Sa nu furi”, furi? Tu care zici: „Sa nu preacurvesti”, preacurvesti? Tu, caruia ti-e scarba de idoli, le jefuiesti templele?”)

Romani 5:13 spune: ,,Caci inainte de Lege pacatul era in lume. Dar pacatul nu este tinut in seama cata vreme nu este o lege.” Deci, singurul mijloc prin care ne putem cunoaste pacatele este oglinda, adica Legea lui Dumnezeu, care are menirea de a ni le descoperi, asa cum arata foarte clar apostolul, in textul care urmeaza: Romani 7,7 – Deci ce vom zice? Legea este ceva pacatos? Nicidecum! Dimpotriva, pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: „Sa nu poftesti!”  Si, de data aceasta, pentru a nu face nici o confuzie intre legi, Pavel da ca exemplu porunca a zecea din Decalog.

Avand aceasta convingere puternica despre insemnatatea Legii lui Dumnezeu, in versetul urmator el o inalta pe culmile cele mai inalte, mai mult decat oricare alt apostol, asa cum constatam din versetele studiate pana acum si din cele ce vor urma: Romani 7:12 – Asa ca Legea, negresit, este sfanta, si porunca este sfanta, dreapta si buna. Romani 7:14 – Stiu, in adevar, ca Legea este duhovniceasca; dar eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului, adica regretabil, calcator de lege.  Romani 7:16 – Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna.

Apostolul, in versetele care urmeaza, face o descoperire senzationala, si anume ca atata timp cat nu L-am cunoscut pe Dumnezeu, in fiinta noastra n-a existat decat o singura fire: firea pamanteasca. In clipa cand am luat hotararea sa-I slujim lui Dumnezeu, a luat nastere in noi o a doua fire: firea dumnezeiasca sau, cum scrie el, omul dinlauntru, si de aceea striga: O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte? (Romani 7:24)

Romani 7:22 – Fiindca, dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu, declaratie pe care o face el satisfacut, pentru a fi un exemplu de urmat de toti crestinii de dupa el si de noi, astazi.

Romani 8:4 –Pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. Se pune intrebarea logica: De ce trebuie ca porunca Legii sa fie implinita in noi, daca s-a desfiintat Legea? Care dintre cele doua firi: cea veche, pamanteasca, sau cea noua, dumnezeiasca, nu accepta Legea lui Dumnezeu? Si tot Pavel in versetul urmator raspunde clar:

Romani 8:7 –  Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea [firea pamanteasca] nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna. In acest ultim text, apostolul neamurilor face o zguduitoare declaratie, fara putinta de a fi interpretata gresit, si anume ca, acolo unde firea pamanteasca predomina in crestin sau in oricare fiinta omeneasca, Legea lui Dumnezeu nu este acceptata; ea este respinsa. Concluzionand cele scrise de el in versetele de mai sus, in urmatorul verset apostolul avertizeaza categoric:

Romani 8:8 –Deci cei ce sunt pamantesti nu pot sa placa lui Dumnezeu. Ca o incoronare a acestui studiu facut din epistolele sale, mai amintim un text, in care Pavel scrie despre ambele legi pe care le-am studiat pana aici, cu rostul si valabilitatea fiecareia dintre ele: 1 Corinteni 7:19 – Taierea imprejur nu este nimic, si netaierea imprejur nu este nimic, asa cum declara si in Galateni 6,15, ,,Caci, in Hristos Isus, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur nu sunt nimic, ci a fi o faptura noua.”, pentru ca a facut parte din legea lui Moise, ,,ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu„, iar dr. Nitulescu, profesor la Facultatea de Teologie, cel care a tradus Biblia dupa original, accentueaza si mai mult: ,,Ci paza poruncilor lui Dumnezeu este totul.”

Constantin PetcuO Singura Scriptura De Ce Atatea Religii

 

Un răspuns to “Legea lui Dumnezeu in Noul Testament – Atitudinea lui Pavel fata de Legea lui Dumnezeu”

  1. Cele zece porunci | Mesagerii Sperantei Says:

    […] Legea lui Dumnezeu in Noul Testament – Atitudinea lui Pavel fata de Legea lui Dumnezeu […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: