Legea lui Dumnezeu in Noul Testament – Atitudinea lui Isus fata de Legea Sa

Mat. 5:17-18 – Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile.

Luc. 16:17 – Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege.

Luc. 4:16 – A venit in Nazaret, unde fusese crescut; si, dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului a intrat in sinagoga. S-a sculat sa citeasca,

Ioan 14:15,21 – Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si Ma voi arata lui.

1Ioan 5:2-3 –  Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui. Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele;

Marc. 7:7 – Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti.

In textele de mai sus, Isus  personal declara ca n-a venit sa desfiinteze Legea care, potrivit textului din Isaia 51,4, este caracterul Sau, (,,Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleaca urechea spre Mine, neamul Meu! Caci din Mine va iesi legea, si voi pune legea Mea lumina popoarelor.”) ci s-o implineasca in intregime (Luc,16 -A venit in Nazaret, unde fusese crescut; si, dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului a intrat in sinagoga. S-a sculat sa citeasca) si sa arate ca este posibil ca in acest corp omenesc s-o implinim si noi, caci ea este ,,sfanta, dreapta si buna” (Romani 7,12), si ca aceste porunci ,,nu sunt grele„, daca-L iubim pe Dumnezeu din toata inima (1 Ioan 5,3), pentru ca putem totul prin Hristos care ne intareste. (Filipeni 4,13) In versetul 18, Isus a declarat ca Legea Sa va dura cat cerul si pamantul. In traducerea Nitulescu versetul din Matei 5,17 este tradus ,,N-am venit sa desfiintez…”

Se pune intrebarea: A facut Dumnezeu un cer nou si un pamant nou, asa cum sustin unii cercetatori ai Scripturii, anume ca Isus a venit acum cateva zeci de ani si a intemeiat Imparatia Sa de o mie de ani? Si-o fi schimbat El programul dat ucenicilor pentru a doua Sa venire? Ne-o fi dus Pavel in eroare cand a scris in Evrei 13.8 ca Isus este acelasi ieri, azi si in veci sau Iacov care scrie in capitolul 1,17 ca in El nu este nici schimbare, nici umbra de mutare?

Ce criterii ne-a dat Isus sa stim precis cand va veni El, ca sa nu fim inselati de Satana, care va cauta sa contrafaca venirea Lui?

Matei 24,24-27 -Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi. Iata ca v-am spus mai dinainte. Deci daca va vor zice: „Iata-L in pustiu„, sa nu va duceti acolo! „Iata-L in odaite ascunse„, sa nu credeti. Caci, cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi si venirea Fiului omului.

Ioan, ucenicul iubit al lui Isus, care a fost de fata cand El a spus ucenicilor aceste cuvinte de avertizare, dupa aproximativ saizeci si cinci de ani de la inaltarea Invatatorului lor, repeta aceasta precizare extrem de importanta pentru noi, care asteptam cu dor revenirea Lui, ca sa nu fim inselati de catre cei care sustin cu tarie ca Isus a venit, si scrie:  Apoc. 1:7 – Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui!

De remarcat este faptul ca nici unul dintre supravietuitorii acelui an, care traiesc si astazi, nu ne poate declara ca L-a vazut pe Isus venind pe norii cerului. Chiar daca s-ar gasi vreunul care, inselat de Satana, ar declara ca a vazut un asa eveniment, Ius ne avertizeaza, sa nu-l credem, pentru ca orice ochi Il va vedea. Un alt argument in plus este si faptul ca, atunci cand Domnul va face un cer nou si un pamant nou, nu va mai fi lacrima, nici moarte, nici durere, asa cum scrie Ioan in Apocalipsa 21,4 (El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.”) Ori se constata ca acum sunt mai multe lacrimi, tanguire, moarte si durere decat oricand pana acum.

Dar Isus, Mantuitorul nostru, face o declaratie care ne uimeste, El completand marturia pe care am scris-o mai sus si ne-a dat-o in Matei 5,18, spunand in continuare:

Mat. 5:18 – Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile.

Luc. 16:17 – Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege, pentru ca ea este vesnica (Psalmii 119,160).

Intr-una din zile, vine la Isus un tanar bogat si Il intreaba: Matei 19,16-22 – …Invatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?”El i-a raspuns: „De ce ma intrebi: Ce bine? Binele este Unul singur. Dar daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.” Si tanarul l-a intrebat: ,,Care?” Atunci Isus i-a amintit cinci porunci dintre cele sase de pe tabla a doua. Unii sustin ca Domnul Isus n-a amintit tanarului bogat despre Sabat, deci, nu mai trebuie tinut.

Gandesc oare acesti cercetatori ai Scripturii ca Isus a vrut sa spuna tanarului bogat ca poate calca cele patru porunci de pe prima tabla si porunca a zecea de pe tabla a doua, pe care nu i le-a amintit? Categoric nu! Isus i-a amintit numai cinci dintre Cele Zece Porunci pe care, se pare ca tanarul nu le pastra cu credinciosie. Cea mai buna dovada este atitudinea lui Isus fata de porunca a patra din Decalog, pe care a pastrat-o cu sfintenie, ca si pe celelalte noua, caci, ,,dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului a intrat in sinagoga. S-a sculat sa citeasca, si I s-a dat cartea prorocului Isaia. Cand a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: -a coborat in Capernaum, cetate din Galileea, si acolo invata pe oameni in ziua Sabatului. (Luca 4,16.17.31)

Totusi multi sustin ca Isus s-a dus de multe ori in Sabat sa vindece, fapt pentru care a fost invinuit de mai marii evreilor; El a facut aceasta, afirma ei, pentru a ne invata ca nu trebuie sa mai tinem aceasta zi pe care Dumnezeu le-a dat-o numai lor. Insa cum raspunde Isus acestei interpretari gresite? ,,Cine este omul acela dintre voi care, daca are o oaie, si-i cade intr-o groapa, in ziua Sabatului, sa n-o apuce si s-o scoata afara? Cu cat mai de pret este deci un om decat o oaie? De aceea este ingaduit a face bine in zilele de Sabat.” (Matei 12.11.12; Luca 13,15), si nicidecum nu este ingaduit a-ti face gusturile si lucrarile tale in zilele de Sabat (Exod 20,10; Isaia 58,13; Matei 5,17).

Cand ucenicii L-au intrebat pe Isus care va fi semnul revenirii Sale, El le-a spus tot ce avea sa se intample inainte de acest insemnat eveniment pentru intreaga omenire si, dupa ce le-a spus despre semnele naturii si framantarile dintre popoare, a mai adaugat: ,,Atunci va vor da sa fiti chinuiti si va vor omori; si veti fi urati de toate neamurile pentru Numele Meu. Si daca zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scapa; dar, din pricina celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate. Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat.” (Matei 24,9.22.20)

De ce credinciosii trebuie sa se roage ca fuga lor sa nu fie iarna? Pentru ca iarna, fiind frig, ar fi o problema pentru ei sa-si paraseasca domiciliul incalzit. Dar de ce trebuie sa se roage ei ca fuga lor sa nu fie in ziua de Sabat? Pentru ca, asa cum am studiat pana acum, de la creatiune si pana la venirea lui Isus a doua oara, aceasta insemnata zi a fost data omului sa se odihneasca in ea si sa aduca inchinare Creatorului Sau, in liniste si pace, fara nici o alta preocupare. Din textul de mai sus, reiese ca Isus personal a prezentat ziua de Sabat, ca fiind singura si adevarata zi de odihna pentru toti credinciosii zilelor din urma.

Acest punct de vedere este combatut de unii care sustin ca Isus n-a vorbit, in Matei 24,20 despre timpul cand El avea sa vina a doua oara pe norii cerului, ci despre timpul cand armatele romane urmau sa distruga Ierusalimul. Si, pentru ca evreii aveau randuiala ca portile Ierusalimului sa fie inchise pe tot timpul Sabatului, crestinii, zic ei, trebuiau sa se roage din timp ca fuga lor sa nu fie in Sabat, ca sa poata iesi din oras, pentru a nu fi ucisi impreuna cu ceilalti.

Pentru clarificarea acestei afirmatii sustinute de cei ce resping Legea lui Dumnezeu, deci si Sabatul, amintim precizarile facute de istorie, si anume ca, inainte de anul 70 d.Hr., ostile romane comandate de Cestius au asediat Ierusalimul o buna bucata de vreme, timp in care toti evreii din interiorul cetatii au avut de suferit de foame si alte neajunsuri, pentru ca, in jurul anului 68, acest comandant sa se retraga cu armatele sale fara sa atace orasul si nimeni n-a stiut de ce. Acesta insa a fost pentru crestini semnul de a fugi din oras, asa cum le spusese Isus cu aproximativ patruzeci de ani inainte: ,,Cand veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, sa stiti ca atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudeea sa fuga la munti, cei din mijlocul Ierusalimului sa iasa afara din el, si cei de prin ogoare sa nu intre in el.” (Luca 21,20.21)

In acest rastimp, toti crestinii seriosi in credinta au ascultat avertizarea data de Isus si au iesit din Ierusalim, fugind in munti. Acestia au luat cu ei si scrierile proorocilor Vechiului Testament, pe care le-au avut, si o parte din cele ale Noului Testament, care fusesera deja scrise pana atunci, si le-au ascuns prin pesterile muntilor Libanului din apropierea Marii Moarte. Bunul Dumnezeu il inspirase pe Cestius, comandantul roman, sa se retraga cu armatele lui, pentru ca acei crestini sa primeasca semnul distinct de a fugi din Ierusalim, exact asa cum le spusese Isus. Dupa doi ani, adica in anul 70 d.Hr., armatele romane comandate de Titus, au distrus complet Ierusalimul si templul, incat n-a mai ramas piatra pe piatra (Luca 19.43.44 ,,Vor veni peste tine zile, cand vrajmasii tai te vor inconjura cu santuri, te vor impresura si te vor strange din toate partile: te vor face una cu pamantul, pe tine si pe copiii tai din mijlocul tau; si nu vor lasa in tine piatra pe piatra, pentru ca n-ai cunoscut vremea cand ai fost cercetata.”   si History of the Jews, Book 16, de Milman). 

Mentionam ca, in Matei capitolul 24, Isus a vorbit de ambele evenimente, adica de distrugerea Ierusalimului si de distrugerea finala, la a doua Sa venire. In Matei 24,20, El i-a avertizat in mod deosebit si pe crestinii zilelor din urma sa se roage ca fuga lor sa nu fie intr-o zi de Sabat, pentru ca, la distrugerea Ierusalimului, din anul 70, Isus stia ca toti crestinii ascultatori de avertismentul Sau n-aveau sa se mai gaseasca in Ierusalimul cu portile incuiate, afara de cei neseriosi in credinta, care au murit impreuna cu ceilalti, asa cum se va intampla si in zilele din urma, la revenirea lui Isus, cu toti aceia care nu iau in serios tot ce zice Scriptura. (Ioan 7,38 –  ,,Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura”)

O dovada in plus ca, in Matei capitolul 24,20 Isus a vorbit in mod deosebit despre a doua Sa venire, cand toti credinciosii trebuie sa se roage ca fuga lor sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat, este si faptul ca o parte insemnata dintre traducatorii Bibliei, in Matei 24,3 au tradus: …,,Spune-ne, cand se vor intampla aceste lucruri? Si care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitului lumii?” De exemplu: In limba romana, Noul Testament tradus de preot dr. Emil Pascal si tiparit la Paris in 1992, a patra editie neschimbata, sub ingrijirea Bisericii Catolice. In limba germana, traducerea de Leander van Ess. In limba engleza, versiunea King James. In limba franceza, versiunea Sinodala. In limba latina, traducere din greaca de Eberhard Nestle. In limba maghiara, traducerea de Karoly Gaspar, prima si a doua editie. In limba spaniola, traducerea lui Cipriano de Valera si altele.   

Acest text din Matei 24,20 ne arata clar ca Isus, care a tinut Sabatul (Luca 4.16,17,31), a poruncit tuturor celor care au urmat dupa El sa faca la fel, pana la revenirea Lui. Pe langa dovada istorica mentionata mai sus, in legatura cu distrugerea Ierusalimului, mai exista si ,,descoperirea epocala”  din 1947, asa cum o numeste revista Flacara, a sulurilor profetilor, care alcatuiesc Scripturile, scrise pe piei de animale si gasite la acea data de niste pastori in pesterile muntilor Libanului din apropierea Marii Moarte, pe care crestinii le-au ascuns cand au fugit, inainte de distrugerea Ierusalimului. Amanuntele acestei descoperiri sunt mentionate in cartea: Manuscrisele de la Marea Moarta, tiparita de Editura Stiintifica in 1967, autor I.D. Amusin.

Unul dintre cele mai insemnate texte ale Sfintelor Scripturi il gasim scris in ultimul capitol din Evanghelia lui Matei, ultimul verset, cuvinte spuse de Isus ucenicilor Sai numai cu cateva clipe inainte de inaltarea Sa la cer, in a patruzecea zi de la inviere: ,,Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” Amin.” (Matei 28,20)

Si acum, intrebarea: Unde scrie in Scripturi ca a poruncit Isus sa tinem datinile stramosesti, sa ne supunem hotararilor sfintilor si ale consiliilor bisericesti, traditiei sau chiar respectarii zilei intai a saptamanii, in cinstea invierii Lui, asa cum sustin multi?

Deoarece stia ca o parte din omenire avea sa sustina aceasta dupa plecarea Sa la cer, si, regretabil, chiar si slujitorii la altare, Isus da avertismentul: ,,Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti.” (Marcu 7,7)

Vor fi totusi cercetatori ai Scripturii care vor pune intrebarea: De ce atunci evanghelistul Luca scrie in Faptele Apostolilor 20,7, ca ucenicii impreuna cu Pavel erau adunati in ziua intai a saptamanii? Nu ca sa sarbatoreasca aceasta zi in cinstea invierii Domnului? Intrebarea este la locul ei si va primi raspuns cand vom studia toate cele noua texte despre ziua intai a saptamanii, din Sfintele Scripturi, ceva mai tarziu. Dupa cum am scris mai inainte, Dumnezeu a iubit lumea atat de mult,  incat L-a dat pe singurul Lui Fiu ca sa moara pentru noi, pentru a ne salva. (Ioan 3,16) Pentru ca Tatal ne iubeste atat de mult, Isus a venit aici sa ne ceara sa-L iubim si noi la fel. Desigur, toti cercetatorii Scripturii pretind ca si noi Il iubim pe Creator.

Spre a nu fi inselati in felul nostru de interpretare a Scripturii si pentru ca nici unul dintre noi sa nu primeasca teribila sentinta la revenirea Sa: ,,M-ati cinstit degeaba”, Creatorul nostru a venit printre noi si ne-a invatat cum sa-L iubim. ,,Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si Ma voi arata lui.” (Ioan 14:15,21) ,,Daca paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui.” (Ioan 15,10)

Dupa cum am constatat pana aici, Isus a respectat Legea Sa deci si Sabatul (Luca 4,16.17.31), iar pe noi, pamantenii, ne invata sa facem la fel ca El, desigur numai daca Il iubim, asa cum scrie si Ioan: ,,Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui. Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele.” (1 Ioan 5,2.3)

Constantin Petcu – O Singura Scriptura De Ce Atatea Religii

 

Pentru studiu suplimentar puteti citi cartile de pe blog-ul meu:

Ellen White – Hristos Lumina Lumii – Sabatul

Ellen White – Tragedia Veacurilor – Legea lui Dumnezeu de neschimbat

Ellen White – Tragedia Veacurilor – Conflictul care se apropie

Ellen White – Tragedia Veacurilor – Scripturile, o aparare sigura