Legea lui Dumnezeu in VT – La Muntele Sinai si Dupa Aceea, Pana la Isus

Exod. 34:28 – Si Domnul a scris pe table cuvintele legamantului, cele Zece Porunci.

Deut. 4:13 – El Si-a vestit legamantul Sau, pe care v-a poruncit sa-l paziti, cele zece porunci; si le-a scris pe doua table de piatra.

Deut. 9:9-11 – Cand m-am suit pe munte, ca sa iau tablele de piatra, tablele legamantului pe care l-a facut Domnul cu voi, am ramas pe munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti,… si Domnul mi-a dat cele doua table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu si cuprinzand toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, in ziua cand tot poporul era adunat. Dupa acele patruzeci de zile si patruzeci de nopti, Domnul mi-a dat cele doua table de piatra, tablele legamantului.

Ezec. 20:11.12.20 – 11. Le-am dat legile Mele si le-am facut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie sa le implineasca omul ca sa traiasca prin ele. Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc. Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!

Ps. 119:160 – Temelia cuvantului Tau este adevarul, si toate legile Tale cele drepte sunt vesnice.

Iac. 1:25 – Dar cine isi va adanci privirile in legea desavarsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui.

Dupa aproximativ 2500 de ani de la creatiune si cu 1500 de ani inainte de nasterea lui Isus, Moise impreuna cu poporul scos din Egipt au ajuns la Muntele Sinai. Aici, Domnul a reeditat in scris Cele Zece Porunci si pe toate celelalte, asa cum am studiat pana acum. Spre deosebire de celelalte legi pe care le-a scris Moise din porunca lui Dumnezeu, cele doua table de piatra au fost scrise cu degetul lui Dumnezeu, singura opera de pe pamant scrisa cu degetul Sau.

Lev. 23:26-32 – Domnul a vorbit lui Moise si a zis: In ziua a zecea a acestei a saptea luni, va fi ziua Ispasirii: atunci sa aveti o adunare sfanta, sa va smeriti sufletele si sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. Sa nu faceti nicio lucrare in ziua aceea, caci este ziua Ispasirii, cand trebuie facuta ispasire pentru voi inaintea Domnului Dumnezeului vostru. Oricine nu se va smeri in ziua aceea va fi nimicit din poporul lui. Pe oricine va face in ziua aceea vreo lucrare oarecare il voi nimici din mijlocul poporului lui. Sa nu faceti nicio lucrare atunci. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, in toate locurile in care veti locui. Aceasta sa fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihna, si sa va smeriti sufletele in ziua aceasta; din seara zilei a noua pana in seara urmatoare, sa praznuiti Sabatul vostru.

Lev. 16:2 – Domnul a zis lui Moise: „Vorbeste fratelui tau, Aaron, si spune-i sa nu intre in tot timpul in Sfantul Locas, dincolo de perdeaua dinauntru, inaintea capacului ispasirii, care este pe chivot, ca sa nu moara; caci deasupra capacului ispasirii Ma voi arata in nor.

Ele au fost puse in chivot, care se afla in Sfanta Sfintelor de la cortul intalnirii si asupra caruia, potrivit Scripturii, se manifesta prezenta Dumnezeirii. Acest chivot, in care erau puse tablele Legii, era socotit piesa principala din cort, inima cortului, piesa pe care n-avea ingaduinta s-o vada nimeni, nici preotii care slujeau la cort, si mai tarziu la templu, si nici chiar marele preot, ca sa nu moara. Marele preot avea ingaduinta sa-l vada doar o singura data pe an, in ziua a zecea a lunii a saptea, deci in Ziua Ispasirii (Levitic 23,26-32), si sa indeplineasca lucrarea incredintata lui (Levitic 16,1-34). Redam in continuare porunca a patra din Cele Zece Porunci.

Exod. 20:8-11 – Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.

Isa. 58:13-14 – Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii, atunci te vei putea desfata in Domnul, si Eu te voi sui pe inaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov; caci gura Domnului a vorbit.

In traducerea din original Nitulescu. Galaction, trad. engleza si altele gasim scris: Adu-ti aminte de ziua Sambetei ca s-o sfintesti. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea...Mentiunea facuta la inceputul poruncii: Adu-ti aminte …ne da convingerea, in plus, ca toti credinciosii au pastrat ziua de Sabat ca zi de odihna inchinata Domnului, de la creatiune si pana la robia egipteana. Daca cinstirea acestei zile n-ar fi existat pana aici, cei ajunsi la Muntele Sinai n-ar fi avut despre ce sa-si aduca aminte.

O alta remarca foarte insemnata este si faptul ca, daca omenirea ar fi respectat Legea lui Dumnezeu, deci si Sabatul in care se arata ca Domnul este singurul Creator, n-ar fi existat atei si nici evolutionisti care sa nascoceasca teorii pretins stiintifice. De aceea Pavel, inspirat, scrie: S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit; si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare. De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile; caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! (Rom. 1:22-25 )

Proorocul Isaia ne atentioneaza ca Sabatul este ziua sfanta a Creatorului (Marcu 2,28:…Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului) si nu a lui Moise sau a evreilor, iar Pavel scrie ca El este Acelasi ieri si azi si in veci (Evrei 13,8) si, pentru ca Legea a fost rostita cu voce tare de Creator pe Sinai (Deuteronom 5,6-22), El nu va schimba ce a iesit de pe buzele Lui (Psalmii 89,34; Maleahi 3,6; Iacov 1,17).

Isa. 42:21 – Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, sa vesteasca o lege mare si minunata. Acelasi prooroc Isaia, care a vestit nasterea si suferintele lui Hristos, asa cum am scris la inceput, se uneste cu David, si acesti doi prooroci inspirati marturisesc ca poruncile lui Dumnezeu sunt drepte si dainuiesc din vesnicii si pana in vesnicii, ca si Autorul lor, afirmatie pe care o repeta Isus si in noua dispensatiune, in Luca 16,17:  Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege. Cu o mie de ani inainte de nasterea lui Isus, David ii numeste fericiti pe toti implinitorii Legii, facand aceeasi afirmatie ca si Iacov, in capitolul 1,25  Dar cine isi va adanci privirile in legea desavarsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui. De remarcat este si faptul ca psalmistul scrie, in capitolul 119, aproximativ saizeci de texte despre Legea Domnului. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori! Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui! (Ps. 1:1-2)  Temelia cuvantului Tau este adevarul, si toate legile Tale cele drepte sunt vesnice (Ps. 119:160)

Isa. 56:1-8 – Asa vorbeste Domnul: Paziti ce este drept si faceti ce este bine; caci mantuirea Mea este aproape sa vina, si neprihanirea Mea este aproape sa se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta si de fiul omului care ramane statornic in el pazind Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, si stapanindu-si mana ca sa nu faca niciun rau! Strainul care se alipeste de Domnul sa nu zica: Domnul ma va desparti de poporul Sau! Si famenul sa nu zica: Iata, eu sunt un copac uscat! Caci asa vorbeste Domnul: Famenilor care vor pazi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este placut si vor starui in legamantul Meu,  le voi da in Casa Mea si inauntrul zidurilor Mele un loc si un nume mai bune decat fii si fiice; le voi da un nume vesnic, care nu se va stinge. Si pe strainii care se vor lipi de Domnul ca sa-I slujeasca si sa iubeasca Numele Domnului, pentru ca sa fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pazi Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, si vor starui in legamantul Meu, ii voi aduce la muntele Meu cel sfant si-i voi umple de veselie in Casa Mea de rugaciune. Arderile lor de tot si jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, caci Casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele.

Am redat aici cateva texte care arata ca Dumnezeu i-a chemat in toate timpurile pe toti oamenii ca sa-i slujeasca, fara sa tina cont de rasa sau de neam, nu numai pe evrei, ca sa-i faca fii si fiice in casa Sa de rugaciune, randuita pentru toate popoarele.

Obligatia de capetenie a tuturor este respectarea Legii lui Dumnezeu, supranumita, asa cum este aratat in versetul 6 de mai sus: ..cuvintele legamantului – Cele Zece Porunci- (Exod 34,28; Deut. 4,13; Deut. 9.9.11 etc). Pe langa acestea, au trebuit, desigur, aduse la indeplinire, asa cum am studiat, si legile ceremoniale, valabile pana la cruce.

Se pune intrebarea: Pentru ce zice Scriptura ca Cele Zece Porunci sunt ,,cuvintele legamantului?” Pentru ca ele sunt caracterul lui Dumnezeu, asa cum acelasi prooroc scrie in continuare: Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleaca urechea spre Mine, neamul Meu! Caci din Mine va iesi legea, si voi pune legea Mea lumina popoarelor. (Isaia 51:4)

Duhul Domnului i-a aratat lui Isaia lucrarea pe care aveau s-o faca ucenicii si adevaratii crestini printre toate popoarele, dupa invierea si inaltarea lui Isus la ceruri, si anume sa vesteasca Evanghelia Imparatiei, in care este cuprinsa Legea care a iesit din Dumnezeu. Ea avea sa fie vestita tuturor si noua, astazi, care ne apropiem cu pasi grabiti de revenirea lui Isus.

Un motiv esential pentru care trebuie sa ne insusim caracterul lui Dumnezeu este acela ca trebuie sa ajungem din nou in raiul de unde am cazut si unde Adam, inainte de pacatuire, s-a odihnit dupa sase zile de activitate si L-a preamarit pe Creator in ziua Lui cea sfanta (Isaia 58,13; Exod 20,10; Marcu 2,28), zi care va fi sarbatorita si pe Noul Pamant de catre sfintii lui Dumnezeu, la fel ca la creatiune, asa cum proorocul inspirat declara:  Caci, dupa cum cerurile cele noi si pamantul cel nou, pe care le voi face, vor dainui inaintea Mea – zice Domnul – asa va dainui si samanta voastra si numele vostru. In fiecare luna noua si in fiecare Sabat, va veni orice faptura sa se inchine inaintea Mea – zice Domnul. (Isaia 66:22,23)

Deci Sabatul, fiind facut la creatiune pentru om, asa cum declara Creatorul lui in Marcu 2,27, a fost dat ca SEMN intre El, Dumnezeu, si toti descendentii omului din toate timpurile, SEMN care avea sa-i deosebeasca pe fiii lui Dumnezeu de toti ceilalti oameni, in trecut, in prezent si in viitor, asa cum mentioneaza si proorocul Ezechiel, cand scrie:  Le-am dat legile Mele si le-am facut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie sa le implineasca omul ca sa traiasca prin ele. Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc. Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru! (Ezechiel 2,11.12.20)  Aceasta zi este singurul semn dintre Dumnezeu si om, pe care il descopera Sfintele Scripturi.

Constantin Petcu – O Singura Scriptura De Ce Atatea Religii

 

Pentru studiu suplimentar puteti citi cartile de pe blog-ul meu:

Ellen White – Hristos Lumina Lumii – Sabatul

Ellen White – Tragedia Veacurilor – Legea lui Dumnezeu de neschimbat

Ellen White – Tragedia Veacurilor – Conflictul care se apropie

Ellen White – Tragedia Veacurilor – Scripturile, o aparare sigura