Legea lui Dumnezeu in Vechiul Testament – La Creatiune

Gen. 2:1-3 – Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul si toata ostirea lor. In ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse.

Gen. 3:17 – Omului i-a zis: „Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: „Sa nu mananci deloc din el”, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale;

Ioan 1:1-3.14 – La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.

Col. 1:12-16 – El este chipul Dumnezeului celui nevazut, Cel intai nascut din toata zidirea. Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute: fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru El.

Sunt cititori ai Scripturii care si la aceste versete gasesc o remarca, si anume ca, in Cartea Sfanta, sta scris ca Dumnezeu S-a odihnit de toata lucrarea pe care o facuse, asa cum spune textul, iar pe om l-a blestemat sa lucreze ,,in toate zilele vietii” lui, pentru ca a pacatuit (Geneza 3,17), fara ca sa aiba dreptul la o zi de odihna.

Pentru clarificarea acestei probleme foarte importante, dupa patru mii de ani, vine Creatorul planetei noastre (Ioan 1,1-3.14; Col. 1,12-16), ca sa ne spuna pentru cine a creat El aceasta zi, si spune: Sabatul a fost facut pentru om, pentru ca omul fusese deja creat in ziua a sasea (Marcu 2,27)

De remarcat este faptul ca Adam si sotia lui au pastrat aceasta zi in paradis, inainte de pacatuire, ea fiind sfintita de Creator, pentru doua lucruri: sa se odihneasca omul dupa sase zile de lucru si, oprindu-se de la orice activitate fizica, sa-L preamareasca pe Creatorul Sau, in mod deosebit in ziua de Sabat.

Scriptura reaminteste ca Isus, potrivit declaratiei Sale, a facut Sabatul pentru om si nicidecum pentru evreu – Adam nefiind evreu si nici urmasii lui, timp de doua mii de ani, pana la Avraam. Sa retinem insa si faptul ca, la inceputul Scripturii, nu sta scris ca la creatiune Domnul ar fi zis: Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine; Sa nu-ti faci chip cioplit; Sa nu iei in desert numele Meu; Sa nu ucizi; Sa nu comiti adulter; Sa nu furi; Sa nu minti; Sa nu poftesti, porunci pe care toti crestinii, cu unele exceptii, le accepta.

La creatiune, Dumnezeu a pus Legea Sa in inima omului si a dorit ca ea sa ramana acolo in tot timpul existentei sale pe acest pamant, dupa cum este scris in Deuteronomul 6,4-6: Asculta, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta...Reamintim ca aceste doua porunci ale iubirii sunt rezumatul celor zece, cum am mai scris, si nicidecum inlocuirea lor (2 Ioan 1:5-6)

Aceeasi afirmatie o face si Pavel cand scrie in Romani 2,14.15: Caci Neamurile macar ca n-au Lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii, este scrisa in inimile lor.

Tot apostolul Domnului spune ca Legea lui Dumnezeu trebuie sa se gaseasca acolo unde Creatorul a pus-o, cand l-a facut pe om, si scrie: Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor si le voi scrie in mintea lor.” (Evrei 10,16)

Este interesant ca tocmai porunca a patra, care vorbeste de Sabatul zilei a saptea, pe care Creatorul a instituit-o chiar atunci pentru om, si care este respinsa de foarte multi, este mentionata cu precadere la inceputul Scripturii, cand scrie: Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse. (Geneza 2,3)

Constantin Petcu – O Singura Scriptura De Ce Atatea Religii