Legea lui Moise sau Cartea Legii – Umbra (II)

Gen. 8:20 – Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate si din toate pasarile curate si a adus arderi de tot pe altar.

Gen.22:9 – Cand au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar si a asezat lemnele pe el. A legat pe fiul sau, Isaac si l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 

Gen.22:13,14 – Avraam a ridicat ochii si a vazut inapoia lui un berbec incurcat cu coarnele intr-un tufis; si Avraam s-a dus de a luat berbecul si l-a adus ca ardere de tot in locul fiului sau. Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grija.”

Gen.26:25  – Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului si si-a intins cortul acolo.

Gen.35:7 – Iacov a zidit acolo un altar si a numit locul acela: „El-Betel” caci acolo i Se descoperise Dumnezeu, cand fugea de fratele sau.

Primul evreu numit astfel in Scriptura a fost Avraam (Geneza 14,13)

Avraam a trait la jumatatea perioadei de timp dintre Adam si Isus, deci in jurul anului 2000 i.Hr. Pana la Avraam, timp de 2000 de ani, credinciosii lui Dumnezeu, neevrei, au adus nenumarate jertfe si numai din animalele curate (Geneza 8,20).  Avraam a avut ca fiu pe Isaac, fiul fagaduintei. Fiii lui Isaac au fost Esau si Iacov. Acest Iacov a ramas credincios lui Dumnezeu; el a avut doisprezece fii. Penultimul fiu, Iosif, a fost vandut de fratii lui si a ajuns in Egipt. De la Adam si pana la Iacov, aproximativ 2200 de ani, capul de familie a fost randuit a fi preotul familiei, el aducea jertfa pe altar pentru pacatele lui si ale familiei sale. Din cauza foametei, Iacov cu fiii si familiile acestora, in numar de saptezeci, au fost chemati de Iosif, in Egipt.

Dupa moartea lui  Iosif, poporul evreu a ajuns rob egiptenilor. Ei au strigat catre bunul Dumnezeu si, prin Moise, au fost scosi din robie. In Egipt ei n-au mai respectat Legea lui Dumnezeu – Cele Zece Porunci – si nici randuielile jertfelor, pe care stramosii lor credinciosi le-au indeplinit cu strictete atatea mii de ani. Ajunsi la Muntele Sinai, Dumnezeu le-a reimprospatat, de acum in scris, toate poruncile si legile pe care pana aici le avusesera doar oral si transmise pe calea aceasta din tata in fiu. Pentru aceasta importanta lucrare, Dumnezeu l-a ales pe Moise care a invatat toata intelepciunea egiptenilor (Fapte 7,22), stiind astfel sa scrie si sa citeasca.        

Dar, pentru ca la iesirea din Egipt au numarat mai mult de doua milioane de suflete, sase sute de mii fiind cei care erau in stare sa poarte arma (Numeri 1,45.46), Dumnezeu a trebuit sa dezvolte sistemul jertfelor si al preotiei, alegand dintre fiii lui Iacov semintia lui Levi,  ca sa indeplineasca slujba de preoti ( Ei sedeau in locul lor obisnuit, dupa Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, si preotii stropeau sangele pe care-l luau din mana levitilor.  (2Cron.30:1.), pentru tot poporul, si I-a dat instructiuni lui Moise, in mod amanuntit, pentru construirea unui cort pe care, in pelerinajul lor prin pustiu, aveau sa-l foloseasca drept loc de inchinare, asa cum sta scris in Exodul si Leviticul (vezi Evrei 8,5: ,,Ei fac o slujba care este chipul si umbra lucrurilor ceresti, dupa poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, cand avea sa faca cortul; ,,Ia seama, i s-a zis, sa faci totul dupa chipul care ti-a fost aratat pe munte”).  

Evr. 9: 1,2,3,6,7 Legamantul dintai avea si el porunci privitoare la slujba dumnezeiasca si la un Locas pamantesc de inchinare.  In adevar, s-a facut un Cort.  Preotii  fac slujbele intotdeauna in partea dintai a Cortului  numita „Locul Sfant”; dupa perdeaua a doua se afla partea Cortului care se chema „Locul Preasfant”.  Dar in partea a doua intra numai marele preot, o data pe an, si nu fara sange, pe care il aduce pentru sine insusi si pentru pacatele din nestiinta ale norodului.

Evr 9:9-14. Aceasta era o asemanare pentru vremurile de acum, cand se aduc daruri si jertfe care nu pot duce pe cel ce se inchina in felul acesta la desavarsirea ceruta de cugetul lui. Ele sunt doar niste porunci pamantesti date, ca toate cele privitoare la mancari, bauturi si felurite spalaturi, pana la o vreme de indreptare. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceasta, si a intrat, o data pentru totdeauna, in Locul Preasfant, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica. Caci, daca sangele taurilor si al tapilor si cenusa unei vaci, stropita peste cei intinati, ii sfinteste si le aduce curatarea trupului,  cu cat mai mult sangele lui Hristos, care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus pe Sine insusi jertfa fara pata lui Dumnezeu, va va curata cugetul vostru de faptele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui Viu!

Pe langa acestea, Moise a primit legi si instructiuni in legatura cu toate jertfele, care de aici inainte trebuiau sa fie aduse de popor numai la cort, mentionate in Leviticul capitolele 1-7, si cele in legatura cu marile sarbatori anuale, mentionate in Leviticul capitolul 23, care erau supranumite sarbatori si sabate ceremoniale, pentru ca in unele din ele nu era ingaduit sa se lucreze, ca si in Sabatul zilei a saptea a saptamanii. De exemplu, in Leviticul 23,26-32 este scris despre marea sarbatoare a evreilor, Ziua Ispasirii, care cadea in ziua a zecea a lunii a saptea, deci in oricare zi din saptamana, si totusi se numea Sabat (ceremonial), pentru ca n-aveau voie sa lucreze in aceasta zi.

Reamintim ca toate aceste instructiuni primite de la Dumnezeu si scrise de Moise intr-o carte (se pare sul de piele) (vezi Deut.31:9, 24. Dupa ce a ispravit Moise in totul de scris intr-o carte cuvintele Legii acesteia, …a incredintat-o preotilor, fiii lui Levi, care duceau chivotul legamantului Domnului, si tuturor batranilor lui Israel.), erau in legatura cu jertfele si sarbatorile care il preinchipuiau pe Isus, faceau parte din legea ceremoniala supranumita de apostolul Pavel, umbra. (Coloseni 2,17)

Evr. 9:15-22. – Si tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legamant nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru rascumpararea din abaterile faptuite sub legamantul dintai, cei ce au fost chemati sa capete vesnica mostenire care le-a fost fagaduita. De aceea si intaiul legamant n-a fost sfintit fara sange.  Si intr-adevar, Moise, dupa ce a rostit inaintea intregului norod toate poruncile Legii, a luat sange de vitei si de tapi, cu apa, lana stacojie si isop, a stropit cartea si tot norodul  si a zis: „Acesta este sangele legamantului care a poruncit Dumnezeu sa fie facut cu voi.” De asemenea, a stropit cu sange Cortul si toate vasele pentru slujba. Si, dupa Lege, aproape totul este curatat cu sange; si fara varsare de sange nu este iertare.

Este necesar de precizat ca Sabatul zilei a saptea din legea lui Dumnezeu – Cele Zece Porunci – n-a facut niciodata parte din legea ceremoniala sau umbra, ziua de Sabat fiind instituita de Dumnezeu pentru odihna omului, chiar de la creatiune, deci inainte de caderea omului in pacat (vezi Geneza 2,1-3;  Marcu 2,27), desi sunt cercetatori ai Scripturii, care sustin ca Sabatul a fost dat pentru prima data evreilor de la Muntele Sinai, aceasta sustinere este in directa contrazicere cu Sfintele Scripturi. Pentru a nu face – cu sau fara buna stiinta – vreo greseala de interpretare a textului din Coloseni 2,16,  pe care l-am scris inainte spre a fi studiat, Pavel insusi clarifica ce a intentionat sa spuna colosenilor in acest verset 16, cand in versetul urmator, 17, scrie: care in versetul urmator, 17, scrie: care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.

Din expunerea de mai sus, am ajuns la concluzia ca ,,ziua de sarbatoare, luna noua si sabatul ceremonial” au facut parte din umbra si si-au avut implinirea la cruce, conform afirmatiei lui Pavel din Coloseni 2,14,  text studiat mai inainte. Cum putem incadra insa ,,mancarea si bautura”, despre care Pavel a scris in Coloseni 2,16,  in legea jertfelor care a fost umbra? Este vorba aici despre mancarea si bautura din legea sanitara data de Dumnezeu si scrisa in mod detaliat in Leviticul capitolul 11? A scris el colosenilor ca pot manca si bea orice dupa placere? S-a contrazis Divinitatea cu Pavel? Categoric, NU! In Coloseni 2,17, Pavel vorbeste despre mancarea si bautura care erau puse impreuna cu jertfele pe altar si erau mistuite de foc, asa cum clarifica Scriptura: ,,Sa aduceti din locuintele voastre doua paini ca sa fie leganate intr-o parte si in alta; sa fie facute cu doua zecimi de efa din floarea soarelui si coapte cu aluat. Afara de aceste paini, sa aduceti ca ardere de tot Domnului, sapte miei de un an, un vitel si doi berbeci; sa adaugati la ei darul de mancare si jertfa de bautura obisnuite, ca dar de mancare mistuit de foc, de un miros placut Domnului. (Leviticul 23,17.18; Numeri 28,12-14) Din aceste versete reiese clar ca Pavel n-a vorbit colosenilor despre alimentele pe care ei le foloseau pentru hrana lor, ci de cele care faceau parte din umbra si care erau mistuite de foc pe altar. 

O dovada in plus ca aceste jertfe si daruri de mancare au avut sfarsit la cruce, este si profetia pe care proorocul Daniel o face cu sase sute de ani inainte de implinirea ei, cand scrie: ,,El va face un legamant trainic cu multi, timp de o saptamana, dar la jumatatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare…” (Daniel 9,27) 

Avand in vedere explicatia de mai sus a textului din Coloseni2,16, se pune intrebarea: Daca nu s-au desfiintat prevederile legii sanitare din Leviticul 11,1-47. de ce Pavel scrie in epistolele sale texte ca acestea: ,,Eu stiu si sunt incredintat in Domnul Isus ca nimic nu este necurat in sine… (Romani 14,14) ,,Sa mancati din tot ce se vinde pe piata, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului. (1 Corinteni 10,25) ,,Totul este curat pentru cei curati… (Tit 1,15) ,,Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat daca se ia cu multumire.”  (1Timotei 4,4) Studiul textelor de mai sus se refera la o lege despre care apostolul Pavel scrie galatenilor ca nu mai este necesara. Despre ce lege este vorba vom vedea in studiul urmator.

Constantin PetcuO Singura Scriptura De Ce Atatea Religii 

Un răspuns to “Legea lui Moise sau Cartea Legii – Umbra (II)”

  1. Ana Idarb Says:

    Coloseni 2:14
    Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
    14 El a şters însemnarea cu tot cu regulile ei, care era împotriva noastră şi ni se opunea, a luat-o şi a pironit-o pe cruce. 15 A dezbrăcat de putere stăpânirile şi autorităţile şi le-a făcut de ruşine în văzul tuturor, triumfând asupra lor prin cruce.
    Zapisul. [,,Scrisul de mână”, KJV]. Gr. cheirographon, ,,un document scris de mână”. Aici este singurul loc din Noul Testament în care apare acest cuvânt. Cuvântul acesta era folosit de multe ori cu privire la documente scrise de mână, adesea cu un caracter legal, ca de pildă o chitanţă semnată de un datornic. Compară cu (Filimon 1:18 Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.19 Eu, Pavel „voi plăti” scriu cu mâna mea-ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie. )
    Filimon 19. ,,Ştergerea” unui astfel de certificat de datorie era săvârşită numai după ce datoria fusese plătită şi condiţiile fuseseră pe deplin împlinite. Aceasta se făcea prin aplicarea unui ,,X”, aşa cum apare pe unele papirusuri. De asemenea, cerneala cu care se scria era solubilă în apă şi putea fi spălată sau ştearsă, iar papirusul putea fi din nou folosit. Unii comentatori susţin că apostolul le spune colosenilor că regenerarea lor prin puterea de învierii lui Dumnezeu, refacerea înăuntrul lor a chipului Său, era săvârşită prin ,,ştergerea” sau anularea de către Dumnezeu a datoriei pe care erau obligaţi să o împlinească.
    Stăteau împotriva noastră. Sensul corect gramatical din textul grecesc este că ceea ce era ,,împotriva noastră” şi ,,ne era potrivnic” este ,,zapisul”. Unii înţeleg prin aceasta o referire la acea datorie care stă împotriva tuturor, atât împotriva iudeilor cât şi a neamurilor.

    De fapt, ce semnifica “zapisul” pironit pe cruce ? Termenul “zapis” a fost tradus din grecescul “cheirographon”, intalnit o singura data in Biblie, in Coloseni 2,14. Studii recente, facute de cercetatori in literatura apocaliptica si rabinica, dovedesc faptul ca acest termen nu se refera la un cod de legi ( Legea morala sau cea ceremoniala ), ci la un “registru de pacate”, o evidenta privind povara pacatelor savarsite de om .
    Unele traduceri ale Bibliei, cum este cea a lui Nitulescu, afirma despre acest “zapis”: “si l-a ridicat din mijloc”, ceea ce ne trimite la imaginea unei sali de judecata in care mijlocul salii era ocupat de martorul acuzarii. Astfel, in contextul Epistolei catre coloseni, “zapisul” care statea impotriva noastra este martorul acuzator, registrul sau evidenta pacatelor noastre, pe care Dumnezeu le-a sters cu sangele jertfei lui Christos, indepartandu-l din sala de judecata.
    Astfel, apostolul Pavel ne vorbeste aici despre plenitudinea iertarii oferite de Dumnezeu, care prin sangele curs pe Golgota a anulat , a inlaturat, a sters si a pironit pe cruce “zapisul” pacatelor noastre care era impotriva noastra, acuzandu-ne. In felul acesta s-au implinit cuvintele aceluiasi apostol din Romani 8,1: “Acum dar nu mai este nicio osandire pentru cei ce sunt in Christos Iisus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.”
    Asadar, documentul “pironit” pe cruce nu este nici Legea, in general, nici Sabatul, in special, ci mai degraba raportul pacatelor noastre prin stergerea caruia am fost eliberati, iertati si mantuiti.

    Dacă ar fi fost abolită legea lui Moise (cu tot codul ceremonial și moral) azi nu ar mai fi valabile legile cu privire la sănătate, căsătorie, zeciuiala, curvia, cămătăria. Căsătoriei (poți fi homosexual, că nu mai ai nici o lege), legile sănătății (poți mânca animale sugrumate și sânge, ceea ce apostolii au interzis după cruce), au încetat sărbătorile ect.
    Ori vedem că sărbătorile sunt valabile după cruce, Pavel le-a ținut și chiar Isus spune că se vor ține pe Noul PământLuca 22:15 El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;16 căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: