Deut.31:24.25 – Dupa ce a ispravit Moise in totul de scris intr-o carte cuvintele Legii acesteia, si a dat urmatoarea porunca levitilor care duceau chivotul legamantului Domnului:
Deut 31:9 – Moise a scris Legea aceasta si a incredintat-o preotilor, fiii lui Levi, care duceau chivotul legamantului Domnului, si tuturor batranilor lui Israel.
Deut.31:26 – Luati cartea aceasta a Legii si puneti-o langa chivotul legamantului Domnului Dumnezeului vostru, ca sa fie acolo ca martora impotriva ta.
Deut.30:10 – Daca vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tau pazind poruncile si randuielile Lui scrise in cartea aceasta a Legii, daca te vei intoarce la Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau.
Despre ce lege este vorba aici? Si care lege s-a desfiintat? Sa reluam textele pe care le-am citit in prezentarea anterioara si sa aflam despre care lege vorbeste Biblia in ele.
Col 2:14 – A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.
De la prima vedere, s-ar parea ca Pavel vorbeste in acest text despre Cele Zece Porunci, asa cum sustin multi. Daca insa studiem mai cu atentie textul, Pavel arata ca la cruce s-a desfiintat legea lui Moise, sau cartea legii care a fost pusa de leviti in cort, dar afara din chivot. Si, potrivit precizarii, aceasta era impotriva omului, asa cum a scris Moise in Deuteronomul 31,26: Luati cartea aceasta a Legii si puneti-o langa chivotul legamantului Domnului Dumnezeului vostru, ca sa fie acolo ca martora impotriva ta. Traducerea veche maghiara de Karoli Gaspar spune: A sters ceremoniile. Dar cum era aceasta lege a lui Moise ,,impotriva” omului? Studiind Scripturile, constatam ca, daca cineva calca una sau mai multe porunci dintre cele zece, pe cele doua table ale Legii nu erau scrise pedepsele, ci doar in legea lui Moise sau in cartea legii, care prevedea pedepse aspre pentru calcatorii ei, asa cum scrie Pavel in Evrei 10,28: Cine a calcat Legea lui Moise este omorat fara mila, pe marturia a doi sau trei martori, iar ca exemplu, in Numeri 15,32-36, este scris ca un om a fost gasit strangand lemne in Sabat si a fost omorat cu pietre.
In Deuteronom 28:58, 29:20, 32:46, 27:26, scrie ,,Daca nu vei pazi si nu vei implini toate cuvintele Legii acesteia, scrise in cartea aceasta, daca nu te vei teme de acest Nume slavit si infricosat, adica de Domnul Dumnezeul tau, …Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mania si gelozia Domnului se vor aprinde impotriva omului aceluia, toate blestemele scrise in cartea aceasta vor veni peste el, si Domnul ii va sterge numele de sub ceruri. ….le-a zis: „Puneti-va la inima toate cuvintele pe care va jur astazi sa le porunciti copiilor vostri, ca sa pazeasca si sa implineasca toate cuvintele Legii acesteia. Blestemat sa fie cine nu va implini cuvintele Legii acesteia si cine nu le va face!” – Si tot poporul sa raspunda: „Amin!” Iar in 2 Cronici 30:1 si Deuteronom 31:11,12 este scris ,,Ei sedeau in locul lor obisnuit, dupa Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, si preotii stropeau sangele pe care-l luau din mana levitilor. …cand tot Israelul va veni sa se infatiseze inaintea Domnului Dumnezeului tau in locul pe care-l va alege El, sa citesti Legea aceasta inaintea intregului Israel, in auzul lor. Sa strangi poporul, barbatii, femeile, copiii si strainul care va fi in cetatile tale, ca sa auda si sa invete sa se teama de Domnul Dumnezeul vostru, sa pazeasca si sa implineasca toate cuvintele Legii acesteia.”
Proorocul Daniel, referindu-se la expresia ,,impotriva omului”, scrie cat se poate de clar: Ci tot Israelul a calcat Legea Ta si s-a abatut astfel ca sa n-asculte de glasul Tau. De aceea ne-au si lovit blestemele si juramintele scrise in Legea lui Moise,robul lui Dumnezeu, pentru ca am pacatuit impotriva lui Dumnezeu…Dupa cum este scris in Legea lui Moise, toata nenorocirea aceasta a venit peste noi….(Daniel 9,11.13)
Acelasi Pavel, in cuvantarea sa tinuta in Antiohia Pisidiei, precizeaza ca legea lui Moise era impotriva omului. El scrie: ,,Si oricine este iertat, prin El, de toate lucrurile de care n-ati putut fi iertati prin legea lui Moise.”(Fapte 13,39) Si astazi omenirea calca Legea lui Dumnezeu si mai ales Sabatul, pentru ca nu-l recunosc a fi ziua Domnului (Marcu 2,27.28; Isaia 58,13; Ezechiel 20,11.12), dar nu mai sunt omorati cu pietre, pentru ca nu mai este in vigoare legea lui Moise, ea fiind desfiintata la cruce (Coloseni 2,14). Totusi, aceste pacate sunt scrise cu exactitate de ingerii lui Dumnezeu in cartile din ceruri si, daca ele nu sunt marturisite si parasite, asa cum vom studia mai tarziu, nu pot fi iertate, iar la revenirea lui Isus, pacatosii neiertati vor primi pedeapsa pentru ele (Apocalipsa 20,12.13): ,,Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este Cartea Vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea.” (si 2 Corinteni 5,10): ,,Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup.”
Daca la cruce a luat sfarsit legea lui Moise, putem intelege acum foarte usor ce a vrut sa spuna Pavel, cand, in continuare, scria: Coloseni 2,16: ,,Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat.” Acest text a fost folosit in toate timpurile, chiar si astazi, de aceia care sustin ca cei convertiti dintre neamuri, pentru care a scris Pavel in mod deosebit, deci si pentru noi, pot manca si bea orice, fara restrictie, dupa placere, fara a mai fi obligati sa pastreze legea sanitara data de Dumnezeu prin Moise si scrisa in Leviticul capitolul 11, pentru ca ea a fost randuita tot pentru evrei la Muntele Sinai.
Pentru acelasi motiv, sustin ei, crestinii nu mai au obligatia sa pazeasca Sabatul – ziua a saptea a saptamanii din Legea lui Dumnezeu, el fiind amintit in acelasi text (Coloseni 2,16). Pentru intelegerea acestui text si pentru a nu fi rastalmacit, cum scrie Petru, apostolul Pavel precizeaza in versetul urmator (17) ce a vrut sa spuna colosenilor: care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. Din aceasta precizare a lui, intelegem clar ca el nu s-a referit nicidecum, in versetul 16, la animalele curate si necurate, prevazute in legea sanitara din Leviticul capitolul 11, ci la mancarea si bautura care faceau parte din umbra, la o zi de sarbatoare si luna noua, care facea parte din umbra si la o zi de Sabat ceremonial, care, de asemenea, faceau parte din umbra, si nicidecum la Sabatul zilei a saptea din Legea lui Dumnezeu.
Ca sa putem intelege aceasta insemnata expresie umbra, suntem nevoiti sa studiem cu atentie Scripturile Vechiului si Noului Testament. Asa cum am scris la inceput, Scriptura spune ca prima pereche n-a ascultat de porunca lui Dumnezeu si a mancat din fructul oprit. Pentru acest motiv, ei trebuiau sa moara negresit, sa nu mai existe (Geneza 2,16.17), dar pentru ca El i-a iubit pe ei si pe cei care aveau sa vina dupa ei, a instituit o cale de salvare. Chiar atunci, El l-a invatat pe Adam sa-si marturiseasca pacatul asupra unui miel nevinovat luat din gradina Eden si tot atunci mielul a fost jertfit pentru iertarea pacatului. Acest miel era un simbol pentru Isus, adevaratul Miel al lui Dumnezeu, care avea sa ridice pacatul lumii. (Ioan 1,29)
Un cititor al Bibliei poate spune ca asa ceva nu sta scris pe primele ei pagini si deci afirmatia ar parea indoielnica. Spre lamurire, sa studiem urmatoarele texte: In Geneza 3,21 sta scris ca ,,Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele si i-a imbracat cu ele.” Animalul sacrificat l-a imbracat pe omul pacatos cu pielea nevinovatiei lui, care, in mod simbolic, a reprezentat timp de patru mii de ani, de la creatiune la cruce, ca umbra, pe Isus, adevaratul Miel de jertfa, care l-a imbracat in toate vremurile, ca si astazi, pe omul intors la Dumnezeu, cu haina nevinovatiei Lui. (Apocalipsa 5,12)
Un alt paragraf de la inceputul Scripturii este cel din Geneza 4,3-5, unde ni se arata ca fiii lui Adam, Cain si Abel, dupa ce s-au facut mari, au adus si ei jertfe. Cine i-a invatat sa aduca jertfe pentru pacatul lor? La inceputul Scripturii nu scrie nimic despre aceasta! Totusi, tragem concluzia din aceste texte ca tatal lor, Adam, i-a invatat sa aduca jertfe pentru pacatele lor, asa cum si el a fost invatat de Tatal lui, Creatorul. De ce jertfa lui Abel afost primita cu placere de Dumnezeu, iar a lui Cain, nu? Pentru ca Abel a adus jertfa din oile intai nascute ale turmei lui, care il preinchipuiau pe Mielul lui Dumnezeu care avea sa-si verse sangele pentru pacatos, iar jertfa lui Cain, adusa din roadele pamantului, n-a fost primita, pentru ca n-a adus jertfa o fiinta, n-a curs sange, deci nu L-a reprezentat pe Isus.
Pentru a intari sustinerea acestui principiu divin, redam urmatorul citat: ,,Se pune adesea intrebarea: De ce a instituit Dumnezeu sistemul jertfelor si al varsarii de sange? Dumnezeu uraste pacatul si urmarile lui si unul din scopurile principale ale sacrificiilor era acela de a-l face pe om sa-l urasca la fel. El putea foarte simplu sa-i sfatuiasca pe oameni sa nu mai pacatuiasca, deoarece pacatul este daunator si urmeaza sa fie pedepsit. Dar nu se producea o impresie mai puternica si mai persistenta atunci cand lasa sa se produca asupra lor o demonstratie vizuala a urmarii pacatului, astfel incat pacatul si moartea, sa apara in mintea lor ca o cauza cu efectul ei? Iata motivul pentru care Dumnezeu, in gradina Eden, ca o consecinta a pacatului lui Adam, a sacrificat un miel” (Din C.B.A.Z. la cartea Leviticul)
Mentionam din nou ca jertfa adusa pentru pacat de Adam si de toti urmasii lui credinciosi nu era Mantuitorul, ci era doar umbra, simbolul Lui. Mantuitorul, adevaratul Miel al lui Dumnezeu, era realitatea (Apocalipsa 5,12):Ei ziceau cu glas tare: ,,Vrednic este Mielul care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda!”
Se afirma de catre multi ca jertfele au fost aduse numai de catre evrei si de unii pagani influentati de acestia si numai de la Muntele Sinai incoace. Biblia nu spune asa. Adam nu a fost evreu, caci, daca ar fi fost, toti urmasii lui – deci si noi – am fi fost evrei: si nici Cain si Abel care au adus jertfe, nici patriarhii si nici Noe care, dupa ce s-au scurs apele potopului si a iesit din corabie cu toata familia sa, in anul 1656 de la creatiune, potrivit cronologiei Biblice, a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate si din toate pasarile curate si a adus arderi de tot pe altar. (Geneza 8,18-20)
Constantin Petcu – O Singura Scriptura De Ce Atatea Religii
Mesaje_Ceresti 
Lasă un răspuns