Lacomia (II)

Luc.12:15 – Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani; caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui.

Mat 6:21 – Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.

1 Tim. 6:10 –  Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.

Efeseni 5:5 – Caci stiti bine ca niciun un lacom de avere, care este un inchinator la idoli, n-are parte de mostenire in Imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu.   

Coloseni 3:5 – De aceea, omorati madularele voastre care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este o inchinare la idoli. 

Mai există un motiv pentru care trebuie să ne păzim de lăcomie. Să remarcăm ce a spus Isus în continuare: “Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani; caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui.” (Luca 12:15)  Trebuie să medităm cu seriozitate la aceste cuvinte deoarece trăim într-o eră materialistă, în care oamenii consideră bogăţia cheia succesului şi a fericirii. Prin cuvintele de mai sus, Isus a arătat că sensul şi fericirea în viaţă nu depind de bunurile materiale, fie ele cât de multe.

Unii însă nu sunt de acord cu această idee. Gândindu-se că bunurile materiale fac viaţa mai uşoară şi mai plăcută, se străduiesc să-şi facă o carieră ca să-şi poată cumpăra orice aparatură, orice lucru pe care şi-l doresc. în opinia lor, asta înseamnă o viaţă reuşită. Dar cei ce gândesc aşa nu înţeleg mesajul lui Isus.  Isus nu a spus că este corect sau greşit să fim bogaţi. El însă a arătat clar că viaţa omului nu depinde de „lucrurile pe care le are”, în această privinţă, ştim cu toţii că pentru a trăi nu ne trebuie prea mult. Avem nevoie de ceva de mâncare, de ceva de îmbrăcat şi de un loc unde să dormim. Oamenii bogaţi au din belşug astfel de lucruri, iar cei săraci muncesc din greu pentru strictul necesar. La moarte însă nu mai există nicio diferenţă între bogat şi sărac; atunci totul se sfârşeşte (Eclesiastul 9:5, 6). Prin urmare, valoarea vieţii nu poate şi nu trebuie să depindă de lucrurile pe care le avem sau pe care le putem cumpăra. Vom înţelege şi mai bine această idee dacă ne gândim la ce fel de viaţă se referea de fapt Isus.

Când Isus a afirmat că „viaţa omului nu depinde de lucrurile pe care le are”, cuvântul „viaţă” folosit aici, în evanghelia lui Luca, (grecescul zoe) se referă nu la modul sau stilul de viaţă, ci la viaţa în sine, în sensul strict al cuvântului. Isus a spus deci că, indiferent că suntem săraci sau bogaţi, că trăim în lux sau că abia ne câştigăm existenţa, nu avem control deplin asupra duratei vieţii noastre. Nu putem şti dacă mâine vom mai fi în viaţă.

In Predica de pe munte, Isus a spus: „Cine dintre voi, îngrijorându-se, poate adăuga un cot la durata vieţii lui?” (Matei 6:27). Biblia arată clar că Dumnezeu este „izvorul vieţii” şi că numai el le poate da celor fideli „adevărata viaţă”, sau „viaţa veşnică”, fie în cer, fie pe pământ. – Psalmul 36:9; 1 Timotei 6:12, 19

Isus a arătat cât de uşor pot ajunge oamenii să aibă un punct de vedere deformat asupra vieţii. Indiferent că sunt bogaţi sau săraci, oamenii sunt imperfecţi şi au acelaşi sfârşit. Moise, din vechime, a remarcat: „Zilele anilor noştri ajung la şaptezeci de ani, iar pentru cei tari, la optzeci, dar strădania lor n-aduce decât necaz şi durere, căci trec repede şi noi zburăm” (Psalmul 90:10; Iov 14:1, 2; 1 Petru 1:24). Din acest motiv, cei care nu sunt în relaţii strânse cu Dumnezeu adoptă adesea mentalitatea despre care a vorbit apostolul Pavel: „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri” (1 Corinteni 15:32). Alţii, conştienţi fiind că viaţa este scurtă şi nesigură, încearcă să găsească siguranţă şi stabilitate în bunurile materiale. Ei cred probabil că, dacă au multe lucruri care se pot vedea şi atinge, viaţa lor va fi oarecum mai sigură. De aceea, muncesc încontinuu să strângă bani şi bunuri, pe care le consideră cheia siguranţei şi a fericirii.  „Ei se incred in avutiile lor si se falesc cu bogatia lor cea mare. Ei isi inchipuie ca vesnice le vor fi casele, ca locuintele lor vor dainui din veac in veac, ei, care dau numele lor la tari intregi.  Dar omul pus in cinste nu dainuie, ci este ca dobitoacele care se taie.”  (Psalmul 49:6, 11, 12)

Este adevărat că un nivel de viaţă ridicat, adică a avea din belşug hrană, îmbrăcăminte, condiţii bune de locuit şi alte bunuri, poate contribui la o viaţă mai confortabilă, poate asigura o îngrijire medicală de mai bună calitate şi astfel poate lungi viaţa cu câţiva ani. Dar este o astfel de viaţă cu adevărat mai fericită şi mai sigură?

 Valoarea unei vieţi nu se măsoară în numărul de ani, nici în numărul de lucruri materiale pe care le are sau de care se foloseşte un om. Apostolul Pavel a avertizat asupra pericolului de a ne baza prea mult pe astfel de lucruri. El i-a scris lui Timotei: „Indeamna pe bogatii veacului acestuia sa nu se ingamfe si sa nu-si puna nadejdea in niste bogatii nestatornice, ci in Dumnezeu, care ne da toate lucrurile din belsug, ca sa ne bucuram de ele. (1 Timotei 6:17)

Nu este înţelept să ne punem speranţa în bogăţii deoarece sunt „nesigure”. Patriarhul Iov era foarte bogat, însă când asupra lui s-au abătut nenorocirile, bogăţiile nu l-au putut ajuta; ele au dispărut peste noapte. Ceea ce i-a dat putere să facă faţă tuturor încercărilor şi necazurilor a fost prietenia sa strânsă cu Dumnezeu (Iov 1:1, 3, 20-22). Avraam nu a permis bogăţiilor pe care le avea să-l împiedice să accepte o misiune dificilă dată de Dumnezeu. Prin urmare, a fost binecuvântat devenind „tatăl unei mulţimi de naţiuni” (Geneza 12:1, 4; 17:4-6). Aceste exemple şi altele de acest fel sunt demne de imitat. Indiferent că suntem tineri sau în vârstă, cu toţii trebuie să ne analizăm ca să înţelegem ce este cu adevărat important în viaţa noastră şi în ce ne punem speranţa. — Efeseni 5:10; Filipeni 1:10.

Cele câteva cuvinte rostite de Isus despre lăcomie şi despre punctul de vedere corect asupra vieţii sunt într-adevăr pline de sens şi instructive. Insă Isus se gândea şi la alte lucruri, în continuare, el a spus o parabolă despre un om bogat, dar fără minte, o ilustrare care ne pune pe gânduri. Dar ce legătură există între această ilustrare şi viaţa noastră? Ce putem învăţa din ea? In articolul urmator am sa vorbesc despre aceasta parabola plina de semnificatii pt. noi astazi.