Prima solie ingereasca – Timpul inchinarii si al judecatii!

Apoc. 14:6 – Si am vazut un alt inger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod.

Apoc. 14:7 – El zicea cu glas tare: „Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor!”

Gen 2:1-4  Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul si toata ostirea lor. In ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse. Iata istoria cerurilor si a pamantului, cand au fost facute.

Prima solie ingereasca profetizeaza o mare redesteptare religioasa legata de solia inceputului judecatii lui Dumnezeu si a revenirii lui Hristos. De asemenea, ea proclama trei adevaruri:

1. Cheama pe oameni la adevarata temere fata de Dumnezeu. Nu groaza, ci respect, veneratie, loialitate si supunere deplina fata de Creator.

2. Anunta inceputul judecatii de cercetare in cer, in timp ce pe pamant oamenii isi urmeaza cursul obisnuit al vietii. (“ A sosit ceasul judecatii Lui”). Aceasta judecata, despre care scrie profetul Daniel in cap. 7:9-13, are loc inainte de revenirea lui Hristos si are drept scop stabilirea celor care vor fi gasiti vrednici pentru a mosteni viata vesnica. In simbolistica vechiului sanctuar, acest eveniment era prefigurat de marea zi a ispasirii, de la sfarsitul anului religios iudaic, in care avea loc o judecata a poporului. Conform profetiilor din Daniel 8:14 si 9:24-27, aceasta judecata a inceput deja in anul 1844.

Judecata esenţială va avea loc în timpul mileniului, atunci când “sfinţii vor judeca lumea” şi când îi vor “judeca pe îngeri”. Atunci “Nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? Nu stiti ca noi vom judeca pe ingeri? 1 Cor. 6:2,3; Daniel 7:22. Sunt însă câteva texte care indică foarte clar faptul că o judecată de cercetare în ceruri va trebui să o preceadă revenirea lui Hristos. Vezi Daniel 12:1,2; Luca 20:35; Apocalipsa 20:15. Prima judecată este un fel de judecată majoră de cercetare pentru a se vedea cine va fi salvat la revenirea lui Hristos. Această decizie este un fel de acuzare împotriva tuturor celor ce trebuie să fie judecaţi şi condamnaţi în timpul judecăţii generale. Funcţia celui care investighează cazurile este aceea de a decide dacă anumite persoane vor merge la judecată după o totală investigaţie făcută asupra vieţii lor. Aceasta este lucrarea judecăţii care se desfăşoară acum în ceruri. (Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos)

3. Ii indeamna pe oameni sa se inchine adevaratului Dumnezeu, Creator al cerului si al pamantului. De subliniat este faptul ca aceasta portiune din solia primului inger se regaseste in mijlocul poruncii a patra, legata de adevarata zi de odihna. Exod 20:8-11  Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta… Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.

In mod implicit, solia primului inger cheama oamenii sa revina la adevarata inchinare fata de adevaratul Dumnezeu, in adevarata zi de odihna. Faptul că se face referire la Sabat în cuvintele “şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerurile şi pământul” este dincolo de orice discuţie. Într-o vreme în care lumea se închină fiarei şi icoanei ei, rămăşiţa credincioasă a lui Dumnezeu trebuie să proclame închinarea adusă Creatorului. Într-o vreme în care poporul este pedepsit pentru faptul că nu se închină fiarei şi icoanei ei, credincioşii lui Dumnezeu trebuie să rămână puternici şi stăruitori în Domnul şi să declare adevărul Sabatului, chiar dacă apărătorii zilei celei sfinte vor fi puţini.

Pentru că Sabatul este atât memorialul creaţiunii, dar şi semnul sfinţirii, al mântuirii, al recreaţiunii, păzirea Sabatului este o parte importantă a Evangheliei veşnice din toate şi pentru toate timpurile. (Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos)  Trebuie să ne temem de Dumnezeu şi să Îi dăm slavă. Locuitorii pământului nu Îl pot slăvi pe Dumnezeu în timp ce ei aduc închinare fiarei şi icoanei ei.

Apocalipsa descrie lupta pentru închinare. Noi alegem cui ne închinăm prin modul în care ne inchinam. În Apocalipsa, se întâlnesc și se încheie toate cărţile Bibliei. Aici este încheierea cărţii lui Daniel. Una este o profeţie; cealaltă o descoperire.” – Istoria Faptelor Apostolilor, pag. 585 engl.