Matei 24:2,3 – Dar Isus le-a zis: „Vedeti voi toate aceste lucruri? Adevarat va spun ca nu va ramane aici piatra pe piatra care sa nu fie daramata.”
El a sezut jos pe Muntele Maslinilor. Si ucenicii Lui au venit la El la o parte si I-au zis: „Spune-ne, cand se vor intampla aceste lucruri? Si care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului acestuia?”
Matei 24:4,5 – Drept raspuns, Isus le-a zis: „Bagati de seama sa nu va insele cineva. Fiindca vor veni multi in Numele Meu si vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Si vor insela pe multi.
Matei 24:11 – Se vor scula multi proroci mincinosi si vor insela pe multi.
Matei 24:23,24 – Atunci daca va va spune cineva: „Iata, Hristosul este aici sau acolo”, sa nu-l credeti. Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi.
Matei 24:26 – Deci daca va vor zice: „Iata-L in pustiu”, sa nu va duceti acolo! „Iata-L in odaite ascunse”, sa nu credeti.
In Matei 24 Isus le vorbeste ucenicilor despre distrugerea Templului din Ierusalim si despre sfarsitul istoriei acestui pamant si semnele revenirii Sale. Cele doua evenimente fiind strans legate una de cealalta.
Isus nu le-a răspuns ucenicilor, făcând deosebire între distrugerea Ierusalimului şi ziua cea mare a venirii Sale. El a amestecat descrierea acestor două evenimente. Dacă le-ar fi descoperit ucenicilor evenimentele viitoare, aşa cum le vedea El, ei n-ar fi putut suporta priveliştea. Din milă pentru ei, El a amestecat descrierea celor două mari crize, lăsându-i pe ucenici să cerceteze ei înşişi înţelesul. Făcând aluzie la distrugerea Ierusalimului, cuvintele Lui profetice au trecut de la acest eveniment la lupta finală, care va avea loc în ziua când Domnul Se va ridica din locul Său să pedepsească lumea pentru nelegiuirea ei şi când pământul va lăsa să se vadă sângele lui şi nu-şi va mai acoperi ucişii. Toată această cuvântare a fost ţinută nu numai pentru ucenici, ci şi pentru aceia care vor trăi în timpul ultimelor momente ale istoriei pământului.
Raspunsul lui Iisus începe mai întâi cu avertizarea împotriva falşilor Mesia („unşi“). Pentru evrei, aşteptatul Mesia trebuia sa fie un prinţ puternic care sa conduca naţiunea israelita într-un razboi de eliberare împotriva romanilor şi sa stabileasca un imperiu universal cu capitala la Ierusalim. Asemenea revoluţionari au aparut în primul secol (Fapt 5:36-37, 21:38) în special în timpul revoltei antiromane din anii 66-70. Cel mai proeminent fals-mesia a fost Bar-Kochba („Fiul stelei“), acceptat de iudei, liderul revoltei antiromane din anii 132-135 care a culminat cu distrugerea completa şi definitiva a Ierusalimului.
Mulţi hristoşi mincinoşi se vor arăta, pretinzând că fac minuni şi declarând că a sosit timpul eliberării naţiunii iudeilor. Aceştia vor rătăci pe mulţi. Cuvintele lui Hristos s-au împlinit. Între moartea Sa şi asediul Ierusalimului, s-au arătat mulţi hristoşi mincinoşi. Dar avertismentele au fost date şi pentru aceia care trăiesc în vremea de azi. Aceleaşi înşelăciuni care au fost înainte de distrugerea Ierusalimului au fost practicate de-a lungul veacurilor şi vor fi practicate din nou.
Prin servii Săi, Dumnezeu le-a dat iudeilor o ultimă ocazie de a se pocăi. El S-a manifestat prin martorii Săi, când au fost arestaţi, judecaţi şi închişi. Cu toate acestea, judecătorii i-au condamnat la moarte. Ei erau oameni de care lumea nu era vrednică şi, omorându-i, iudeii răstigneau din nou pe Fiul lui Dumnezeu. Lucrurile acestea se vor petrece din nou. Autorităţile vor face legi pentru a restrânge libertatea religioasă. Ele îşi vor însuşi un drept pe care-l are numai Dumnezeu. Vor crede că pot constrânge conştiinţa, pe care numai Dumnezeu o poate stăpâni. Au început deja să facă lucrul acesta şi vor continua până vor ajunge la o limită peste care nu vor putea trece. Dumnezeu va interveni pentru poporul Său credincios, care păzeşte poruncile.
De fiecare dată când are loc o persecuţie, cei care sunt martori la ea se hotărăsc fie pentru Hristos, fie împotriva Lui. Aceia care îşi arată simpatia pentru cei condamnaţi pe nedrept dovedesc legătura lor cu Hristos. Alţii nu se simt bine, pentru că principiile adevărului constituie o piedică în calea lor. Mulţi se poticnesc şi cad, depărtându-se de credinţa pe care odată au apărat-o. Aceia care cad de la credinţă în vremuri de încercare, pentru a fi ei în siguranţă, vor aduce mărturie mincinoasă şi vor trăda pe fraţii lor. Hristos ne-a avertizat cu privire la aceasta, ca să nu fim surprinşi de puterea nefirească şi crudă a celor care resping lumina.
Ellen White, Hristos Lumina Lumii, Cap. 69, Pe Muntele Maslinilor
Prof. Florin Laiu, Matei 24 – Reflectii istorice si exegetice
Mesaje_Ceresti 
Lasă un răspuns